Posts Tagged ‘review’


legend-227095lMomentul în care un actor începe să primească roluri scrise special pentru a-i pune in valoare talentul este unul foarte important pentru cariera lui. Înseamnă că are deja o cotă de piață, e listat la “bursa” măiestriei artistice și parcursul lui profesional a atins punctul în care – dacă își menține traiectul ascendent- poate ajunge pe culmi. Cred că în acest punct specific se găsește acum Tom Hardy care a început timid cu Stuart: A Life Backwards, a crescut cu RocknRolla și Inception, a trecut prin faza Bronson până la Locke, a juns la The Revenant și a explodat în Mad Max și Child 44. (mai mult…)


Crimson afis

Aşteptam filmul acesta convinsă fiind că nu are cum să nu mă uimească un Guillermo del Toro, şi m-a uimit. Pelicula – deşi este un horroruţ- adică nu tocmai genul meu predilect, este frumos construită, poate puţin superfluuă ca script- puţin prea previzibil. Magician al supranaturalului, Guillermo reconfirmă însă faptul că e un cineast cu o viziune globală, calibrând perfect miraculosul cu macabrul, imaginea cu scenografia de excepţie, fiorul şi scenele sângeroase cu izbăvirea prin iubire. Şi chiar dacă la prima vedere scriptul nu ne ia cu asalt, construcţia în sine a peliculei este cea care ne vrăjeşte şi ne lăsăm conduşi în poveste şi de sugestia narativă, dar mai ales de detaliile înşirate genial, care ne poartă pas cu pas către finalul- previzibil . Filmul este un alt pretext pentru o istorioară puţin macabră şi puţin metafizică, pusă în scenă cu mijloace stilistice ce poartă fără dubiu amprenta lui del Toro. (mai mult…)


indexCa sursă de inspiraţie doar folclorul şi Shakespeare pot genera la nesfârşit alte şi alte versiuni şi cu siguranţă regizorii, scenariştii şi mai ales actorii consideră că este o provocare fiecare nouă punere în scenă. Iar dintre creaţiile marelui Will, Macbeth este cea mai terifiantă, cea mai întunecată şi mai depresivă, predestinată parcă să ne urmărească cu tenebrele ei mult după vizionare. Propunerea lui Justin Kurtzel se revendică dintr-o înclinaţie predilectă către sângeros şi şocant, dacă ne gândim la parcursul lui cinematografic (Snowtown, Assassin’s Creed). Ce reuşeşte însă să facă pornind de la textul shakespearean este de excepţie! (mai mult…)


AfisPANMă îndoiesc că există cineva care să nu ştie povestea lui Peter Pan, mai ales că au fost realizate mai multe ecranizări după piesa de teatru iniţială din 1904 a scoţianului J.M. Barrie, care făcea prima menţiune a lui  Peter Pan  într-un capitol din The Little White Bird , un roman pentru adulţi scris în 1902.

Chiar dacă pare greu de crezut, dar primul film despre simbolul copilăriei eterne a fost…mut! Era în 1924 când regizorul irlandez Herbert Brenon făcea un cadou nepreţuit americanilor, înainte de Anul Nou: Peter Pan, un film care şoca şi prin folosirea efectelor speciale, dar şi prin personajul Tinker Bell interpretat de Anna May Wong, o actriţă chinezo-americană, ceea ce a stârnit controverse  la acea vreme. (mai mult…)


Poster CC.inddNu putem evalua acest scenariu, nu putem face dreptate acestui film dacă nu ştim câteva date esenţiale cu privire la acest personaj uimitor care a inspirat, a motivat şi a ţinut cu sufletul la gură omenirea anilor ‘70!

Aşadar: Philippe Petit a devenit cunoscut după ce în 1974, a traversat (de opt ori!!!) distanţa dintre cele două turnuri gemene – Twin Towers din New York- (60 de m), la înălţimea de 417 m, fără plasă sau alt sistem de siguranţă, timp de 45 de minute. Martorii de atunci au declarat că Philippe se distra, dansa, vorbea cu un porumbel şi chiar se odihnea pe sârmă. Cine poate explica cum se combină raţiunea cu nebunia şi cum poate fi depăşit instinctul de conservare? (mai mult…)


AfisBlack Mass este cel de-al treilea film de regizor al lui Scott Cooper, după Crazy Heart din 2009 şi Out of The Furnace de acum doi ani, el fiind îndeobşte actor, aşadar “reconvertit” la regie dintr-un impuls pe care –văzând Black Mass- îl salut. Filmul este uimitor nu doar prin subiectul lui decupat din realitate- o alianţă atipica între un agent FBI şi un gangster, dar mai ales prin castingul de excepţie. Aşa se face că Scott Cooper arunca în “arenă” o garnitura de actori de mare valoare pe care îi struneşte cu eleganţă, acurateţe şi măiestrie, reuşind o performanţă demnă de luat în seamă. Şi e deajuns să îi notăm pe: Kevin Bacon, Johnny Depp, Juno Temple, Dakota Johnson, Benedict Cumberbatch, Peter Sarsgaard, Sienna Miller, Joel Edgerton- care se pare că e pe val pentru că deja este al treilea film al anului după The Gift (unde şi scrie şi regizează şi joacă) şi Life. Adăugăm şi rolul  din The Great Gatsby- Tom Buchanan- şi avem un repertoriu ce acoperă variate genuri şi partituri, toate excelent interpretate, semn că australianul de 41 de ani este un actor notabil. (mai mult…)


poster-the-martian-680Dacă ar fi să mă întrebaţi pe mine, filmul acesta ar fi trebuit să fie lansat pe 4 iulie, într-atât de american în esenţa lui este, de infuzat cu toate valorile pe care acest popor –relativ tânăr- a ştiut nu doar să le promoveze, dar să se şi sprijine în susţinerea identităţii proprii. Filmul, deşi are un regizor ilustru, nu se ridică la nivelul altor producţii semnate Ridley Scott, dar nici nu alunecă pe panta facilităţii. Numai că subiectul este puţin schematic (mă rog, e o ecranizare, aşa că ar putea da vina pe autorul cărţii, Andy Weir!) şi îi lipseşte imaginea fascinantă a lui Cuaron din Gravity, sau plot-ul alambicat şi spectaculos din Interstellar. Dar ne place, fără îndoială, nu doar pentru că îl vedem pe Matt Damon într-un rol care ar fi putut fi un Cast Away pe Marte, dacă n-ar fi avut inserturile cu strădaniile terestre ale celor de la NASA. Şi sincer, oricât îmi place mie Matt, trebuie să recunoaşteţi că Tom Hanks este pe un alt palier al măiestriei actoriceşti. (mai mult…)


The_Intern_PosterDe mult nu am mai văzut o comedie care să mă amuze, care să rimeze cu filosofia mea de viață și să fie adorabilă în modul cel mai direct și accesibil, precum această producție regizată de Nancy Meyers. E adevărat că are o distribuție super și că Robert  DeNiro ne mai surprinde înca o dată cu fețele lui cu grimase caraghioase, ca Anne Hathaway a evoluat de mult la roluri complexe sau de compoziție (Les Miserables, Love & Other Drugs, Passengers, Interstellar ) și ca Rene Russo –oricât ar îmbătrâni rămâne o siluetă de catwalk. Si tot adevărat e că scenariul nu este unul care strălucește, găselnița de senzație fiind programul social care îi reinserează pe pensionari și le redă pofta de viață aducându-i iar la serviciu. În rest, același story din care aflăm – a mia oară – ce anume este mai important în viață (adică familia), ce se întâmplă atunci când ești workoholic (pierzi în planul principal ), care sunt valorile adevărate care trebuie să prevaleze (în nici un caz slujba!) și că dacă n-ai un bătrân, ai face bine să îți cauți unul de urgență. Așadar nimic nou sub soare! Și merită atunci să vedem filmul acesta? Răspicat  spun DA, de tot atâtea ori cât e nevoie să înțelegeți că nu e niciodată de ajuns să ni se amintească lucrurile esențiale pe care- în goana noastră nebună după diverse tipare de succes-  le uităm sau le abandonăm vremelnic sau definitiv. (mai mult…)


Poster AUTOPORTRETÎn general, cinematografia noastră a evoluat într-atât încât nu prea mai știi la ce să te aștepți. Au apărut așadar toate genurile, plus hibridări nenumărate, să avem de unde alege. Azi am să vă vorbesc despre primul lung metraj al Anei Lungu, “ Autoportretul unei fete cuminți”, un film făcut cu dragoste, căci cum altfel s-ar putea numi o producție cu buget cvasi inexistent la care au lucrat familia, prietenii, prietenii prietenilor, însumând această energie pozitivă, care se simte nu în film, care e unul în esență trist, dar în felul în care îl primesti, sesizând în el o vibrație care altminteri i-ar lipsi cu siguranță. Și nu este numai părerea mea, de vreme ce filmul are un parcurs festivalier meritoriu. (mai mult…)


Everest
Am vizionat acest film pe care îl anticipam și pe care îl trecusem deja pe lista acelora care nu trebuie ratate în această toamnă și –sincer- am primit mai mult decât mă așteptam.

În primul rând am avut bucuria să partajăm această vizionare cu un invitat deosebit, alpinistul Alex Găvan, care ne-a decodat puțin din ce înseamnă alpinismul în plan spiritual și fizic, cum poți face față provocărilor muntelui și cât de improprie e exprimarea clasică “a cuceri un vârf”, mărturisind că în proporție de 70% ceea ce vedem în film este autentic. (mai mult…)