Posts Tagged ‘review’


afis

Aflat la primul lui film în calitate de regizor şi co-scenarist- Bradley Cooper livrează cu această melodramă exact cantitatea necesară de love story, spusă cu tonul potrivit, jucată excelent într-o poveste de o simplitate cuceritoare, în fapt o dramă despre cum traumele copilăriei sapă răni insurmontabile în mintea şi sufletul personajului. Şi cu adevărat „a star is born”- căci Lady Gaga este o apariţie excepţională descotorosită de imaginea de produs de marketing – şi care lasa la vedere doar fata frumoasă şi talentată care ne cucereşte pur şi simplu. Căci dincolo de talentul ei incontestabil de cântăreață- este, iată- o actriţă înzestrată care în acest dipol Ally- Jackson face o figură mai mult decât frumoasă, reușind să-i dea o replică de pe poziții de egalitate lui Bradley Cooper- din ce în ce mai rafinat, mai complex și mai profund ca actor.

(mai mult…)

Reclame

afis

Nici nu mă îndoiam că Damien Chazelle va excela cu această nouă creaţie a lui, căci el îşi lăsa la vedere potenţialul încă de la Whiplash, trecând apoi prin La La Land, două filme care l-au adus în lumina reflectoarelor, căci au contorizat Oscaruri duium, plus sumedenie de alte premii importante.

(mai mult…)


40164166_2201328346811661_6265036243118063616_o

O spun cu toată sinceritatea, nu m-am aşteptat ca venind la concertul Bach meets Kennedy meets Gershwin să am parte de trăirile pe care le-am experimentat.

Uimitor nu doar prin tehnica desăvârşită şi nonşalanța cu care cântă aşa cum respiră, Nigel aduce pe scenă energia incomparabilă a omului care trăieşte muzica, mai mult- care este muzica pe care o integrează, redându-ne-o în accepţia lui mai eclatantă, mai efervescentă sau mai emoţionantă.

(mai mult…)


Afis Venom

Nu pot să afirm că filmul lui Ruben Fleischer este unul care inovează genul sau că ocoleşte clişeele, dar este neîndoielnic că „anti-eroul” pare să câştige teren, mai ales în inflaţia de super eroi care a luat cu asalt marile ecrane în ultimii ani. Aşa că punând laolaltă tot ce ar fi de interes pentru un public avizat şi dornic, acest action-adventure- SF- fantasy este un film care te face să pactizezi cu protagonistul, care nu e neapărat de la început unul pozitiv.

(mai mult…)


afis 2

Indubitabil avem nevoie de poveste în existențele noastre uneori prozaice, iar orice producţie care ne-o dăruieşte cu talent şi elocvenţă cinematografică este una pe care o îmbrăţişăm spontan. Iar de vreme ce magia este un teritoriu fără frontiere, fantezia asemenea, nu mai e nevoie să argumentăm  felul în care cele două concură pentru a ne atinge sufletele.

(mai mult…)


MV5BNWFiMTYxNTAtZDZlMy00ZmViLWIyYWItY2Y4OWM2Y2YyZWUzXkEyXkFqcGdeQXVyMTE3OTQzMjg@._V1_

Filmul lui Paul Negoescu se înscrie în linia tradiţională a comediilor pe care publicul le iubeşte fără rezerve, la care aderă spontan dintr-o nevoie antrenată în anii comunismului de a râde chiar şi atunci când în viaţă  nu pare să fie loc de amuzament. Iar crezul declarat al regizorului – de a le aduce zâmbetul pe buze spectatorilor- este materializat în această comedie light, permeabilă şi stenică, în care însă problemele existenţiale majore nu sunt ocolite. Căci nu poate fi ceva mai important decât asumarea propriei vieţi cu tot cu o relaţie şi un copil, iar personajul principal – deşi conferenţiar universitar, nu pare să se fi maturizat într-atât încât să ştie ce vrea să facă din şi cu viaţa lui.

(mai mult…)


facebook-851x315-ismael

Texturat la maximum, cu defecte şi hiatusuri, filmul lui Arnaud Desplechin este încă o demonstraţie a faptului că există imperfecţiuni perfecte. Căci pelicula are o logică a ei şi numai a ei, alambicările unui univers interior ce pare al autorului însuşi purtându-ne în lumea asta tragicomică, excesivă dar captivantă, introducându-ne personaje complexe şi paradoxale ce ne conving însă şi ne vrăjesc.

(mai mult…)


af 2

Clar în momentul acesta al anului ne dorim comedii, căci e încă vacanţă pentru mulți şi vrem să intrăm într-o energie benignă care să rimeze cu acest sfârşit august generos, iar Demi soeurs, filmul pe care şi-au unit forţele să-l regizeze Saphia Azzeddine şi  François-Régis Jeanne, e tot ce ne trebuie, căci e light ca un şpriţ de vară şi chiar dacă dispare repejor în portofoliul vizionarilor noastre, o face lăsându-ne un gust plăcut. Aşadar vi-l recomand, căci este de astăzi în cinematografe, fiind una dintre premierele săptămânii.

Cei doi regizori- destul de experimentaţi (dar preponderent în documentare şi scurt metraje)- au lucrat şi la scenariu şi poate tocmai de asta au păstrat şi câteva discontinuităţi şi oarece momente pe alocuri discursive.

2

Dar chiar şi aşa filmul este nostim şi are farmecul lui, amestecul personajelor diametral opuse, de etnii diferite, iscând notele comice, cel mai suculent fiind de departe limbajul cu săgeţi către rasism şi intoleranță.

Subiectul este ofertant, căci 3 surori vitrege, care nu se cunosc şi care sunt la rândul lor rodul unei legături extraconjugale avute de acelaşi tată cu mama fiecăreia- ajung să moştenească împreună un apartament splendid în centrul Parisului. Adăugaţi problemele de acomodare şi interesele fiecăreia, familiile personale şi familia defunctului tată necunoscut până la mostenire- şi veţi avea o comedie lejeră care nu promite ceea ce nu poate să livreze.

3

Aşa că dacă vă aşteptaţi la asta şi vă bucuraţi de ceea ce oferă filmul – veţi avea ocazia să vă destindeţi în compania unor actori foarte bine aleşi pentru rolurile lor şi să ieşiţi senini din sala de cinema. Şi până la urmă nu asta e menirea comediilor, să ne bucure, să ne facă să ne relaxăm şi să ne ofere un strop de bine într-un hohot de râs sau un zâmbet?

MV5BOGU3ZTM2MzUtZDk2Ny00YTE3LTk1NzUtOTU3ZTQwMGYzZGYxXkEyXkFqcGdeQXVyNTc5OTMwOTQ@._V1_

Aşa că văzându-le pe Sabrina Ouazani, Alice David şi Charlotte Gabris cu figurile lor proaspete– te bucuri de aceste fețe noi şi de felul în care fiecare personaj încearcă să îşi rezolve problemele- care existețiale, care de carieră sau de viaţă. Ajutorul le vine într-un mod aproape miraculos de la fiica legitimă a tatălui comun şi rezolvările aşează toate lucrurile la locul lor, livrând un final interesant, ce nu ne taie elanurile pe care le clădeşte acest scenariu nostim, care mie nu mi-a potolit însă nevoia imperioasă aproape de a vedea cât de curând o comedie magnifică, de mare fineţe, jucată de actori excepţionali şi cu un subiect şi un comic care să-mi dinamiteze simţul umorului. Încă aştept!

Weekend minunat cu vizionări miraculoase!


afis 2

Nu cred că poate nega cineva faptul că Mission Impossible 6 este unul dintre cele mai aşteptate filme ale anului! Şi să nu fii fan, nu poţi să nu îl admiri pe Tom Cruise făcându-şi singur cascadoriile şi alergându-se pe apă, în aer şi pe sub pământ cu toţi răii planetei, într-o cursă ce ne aminteşte de Fast and Furious, într-atât e de spectaculoasă şi neverosimilă altundeva decât în spaţiul cinematografic. Dar de vreme ce am venit la film și am acceptat convenţia, primim şi personajul  cu tot cu trupă, stil şi atitudine- aşa că nu prea ar avea nimeni de ce să se plângă/cârcotească sau ce să reproşeze.

(mai mult…)


Fără nici o urmă de cosmetizare, Loving Pablo este atât de frust şi de feroce cum însăşi lumea traficanţilor de droguri este, celebrul cartel Medellin deţinând supremaţia prin felul brutal şi primitiv în care îşi tranșa problemele- de la lupte şi rivalităţi interne, la parteneriate de circumstanţă. Iar felul în care Pablo Escobar reacţiona este aproape ireal, zâmbetul ascunzând de multe ori o cruzime greu de imaginat. Şi totuşi în sufletul acestui mafiot de temut încăpea şi iubirea, căci familia rămâne pe primul loc orice ar fi şi oricât de multe ar fi fost derapajele traversate.

(mai mult…)