Acum pe marile ecrane din România
EXIT 8, noul film regizat de Genki Kawamura, transformă un joc indie devenit viral într-o experiență cinematografică imersivă. Păstrând regulile simple ale jocului, filmul le extinde într-o poveste despre blocaj, decizie și responsabilitate, construită ca un test de percepție pentru spectator. Filmul va avea premiera în cinematografele din România pe 6 februarie.
Citește restul acestei intrări »
Un prim avertisment: nu este un film pentru homofobi. Și nici pentru cei care confundă cinemaul cu zona de confort.„Pillion” („Pasagerul din spate”), debutul în lungmetraj al lui Harry Lighton, pornește de la o metaforă mecanică simplăși o duce într-o zonă existențială surprinzător de fertilă. Pillionul este cel care stă pe cel de-al doilea loc de pe șaua motocicletei, locul unde nu conduci, ci te ții strâns de cel care decide direcția. E o poziție comodă, aparent sigură, dar și una care suspendă responsabilitatea. Exact acolo își plasează Lighton filmul: între plăcerea abandonului și spaima maturizării.
Citește restul acestei intrări »De azi, în premieră, la Viasat History
Torțele lui Nero – lucrare din 1876 a pictorului polonez Henryk Siemiradzki – înfățișându-l pe împăratul roman Nero relaxându-se împreună cu curtea sa în grădinile Domus Aurea, în timp ce primii creștini, legați de stâlpi în partea dreaptă, sunt pe punctul de a fi arși de vii ca torțe umane, fiind acuzați de Marele Incendiu din Roma din anul 64 e.n
Imperiul Roman: Dincolo de mituri – O nouă serie documentară de referință ce va avea premiera la Viasat History, astăzi, miercuri 12 februarie, la ora 22:00
Uitați tot ce credeți că știți despre Roma antică
Togă, orgii și lupte de gladiatori – Imperiul Roman a fost redus la o serie de clișee uzate. Însă o nouă serie documentară îndrăzneață în patru părți este pe cale să spulbere aceste mituri și să dezvăluie realitatea uimitoare a modului în care romanii trăiau, munceau și au supraviețuit de-a lungul secolelor de istorie imperială.
Patru secole, patru personaje alese cu grijă – un negustor, un senator, un gladiator și un membru al Gărzii Pretoriene, o singură civilizație, Roma. Însoțiți de Benjamin Brillaud (creator de conținut supranumit „Nota Bene”), retrăim istoria Imperiului Roman. Între bătălii, împărați nebuni, femei puternice, cetăți cuprinse de flăcări și monumente colosale, întregul imperiu revine la viață în fața camerelor regizorului Fabrice Hourlier, care alcătuiește o frescă spectaculoasă, spunând povestea Romei așa cum nu a mai fost văzută niciodată: puternică, umană și categoric modernă. Călătorind de la Roma în Galia, Egipt, Britania și Dunăre, seria descoperă o lume agitată, multiculturală, ținută laolaltă de comerț, legi și inginerie uluitoare. Combinând reconstituiri dramatice cu cercetări istorice de ultimă oră, seria promite să elimine fanteziile uzuale și să dezvăluie o civilizație care este în același timp brutal de străină și surprinzător de modernă.
Fiecare episod are patru teme care se suprapun – romani în luptă, viața de roman, un mare împărat (Iulius Cezar, Nero, Commodus și Caracalla) și o mare împărăteasă (Cleopatra, Boadicea, Lucilla și Julia Domna), formarea Romei. În episodul 1, sunt abordate economia și comerțul, episodul 2 este dedicat aristocrației și politicii, în episodul 3 aflăm despre jocuri și distracții, iar episodul 4 este dedicat armatei.
Romanii așa cum nu i-ați cunoscut niciodată
Uitați de vilele din marmură și de viața liniștită – realitatea era mult mai ciudată și mai fascinantă
Călătoria zilnică la serviciu era un maraton
Majoritatea romanilor din marile orașe se deplasa pe jos. Caii erau scumpi, simbol al statutului social, iar circulația vehiculelor cu roți în centrul Romei era restricționată în timpul zilei. Comercianții, sclavii și funcționarii parcurgeau zilnic kilometri întregi pe pavaje denivelate, urcând scări abrupte și străbătând străzi pline de animale, vânzători și căruțe. În lumea antică, se parcurgea un număr uimitor de pași, dar fără adidași și fără trotuare netede.
Trăiai într-o capcană mortală
Marile orașe romane erau dominate de „insulae” – blocuri cu mai multe etaje, în care oamenii obișnuiți se înghesuiau în apartamente precare, situate deasupra magazinelor de la nivelul străzii. Cu cât urcai mai sus, cu atât spațiul devenea mai mic și mai ieftin. Apartamentele de la etajele superioare adesea nu aveau apă curentă sau toalete private. Incendiile și prăbușiri ale clădirilor erau teribil de frecvente. Aceasta era viața urbană pentru masele populare – o lume departe de fanteziile filmelor de epocă.
Băile erau rețelele sociale ale zilei
Băile publice nu erau un lux – erau locul unde se desfășura viața. Chiar și romanii modești le vizitau de câteva ori pe săptămână pentru a se spăla, a face exerciții fizice, a bârfi, a încheia afaceri și a discuta politică. Complexe vaste, precum Băile lui Caracalla, combinau piscine cu apă caldă și rece cu săli de sport, grădini, biblioteci și tarabe cu mâncare, funcționând mai degrabă ca un mall modern, decât ca o simplă baie.
Street food în fiecare zi și spriț
Multe apartamente nu aveau bucătărie adecvată. Romanii se bazau pe „thermopolia” – tarabe stradale care serveau tocane fierbinți, pâine și vin direct pe trotuar. Mâncatul în oraș nu era o plăcere, ci o chestiune de supraviețuire zilnică. Iar vinul se bea diluat cu apă – consumul lui neamestecat era considerat un semn de exces și lipsă de autocontrol.
Reciclarea, la ordinea zilei
Romanii erau „reciclatorii” supremi. Blocurile de piatră, statuile și plăcile inscripționate din clădirile vechi erau în mod obișnuit refolosite pentru proiecte noi, tratând întregi orașe ca pe niște cariere. În Egipt, ceramica spartă devenea o suprafață ieftină pe care se scriau note, conturi și scrisori. Gunoiul de ieri era papetăria de mâine – și arhiva istorică neprețuită de astăzi.
Despre Benjamin Brillaud
Creator al canalului Youtube Nota Bene, cu aproape 3 milioane de abonați, francezul Benjamin Brillaud împărtășește pasiunea sa pentru istorie cu umor și exigență. Privirea sa curioasă și capacitatea sa de a face informația accesibilă îl fac legătura ideală între publicul de astăzi și Roma de ieri.
O civilizație dezvăluită
Aceasta este istoria Romei așa cum nu ați mai văzut-o niciodată: bazată pe cele mai recente descoperiri arheologice, lipsită de mitologia statuilor de marmură și la fel de captivantă ca orice dramă. Imperiul nu era o carte poștală, era o realitate vie, care respira și transpira, acum pe cale să prindă viață într-un mod plin de culoare.
Reconstituiri 3D spectaculoase, marca INDIGENES Productions, iconografii animate, secvențe fictive, intervenții ale lui Nota Bene – care este și vocea complice a narațiunii – și regia dinamică a lui Fabrice Hourlier, redau o Romă vie, vibrantă și reală, accesibilă tuturor.
Imperiul Roman: Dincolo de mituri
În fiecare joi, începând de joi 12 februarie, de la 22:00
Sezonul: 1
Nr. de episoade: 4 x 60 min
Genul filmului: Documentar/ istorie antică/ arheologie/ tehnologie/ expediții
Titlul original: The Roman Empire: Beyond the Myths
Anul: 2024
Viasat World Ltd. este o companie de divertisment TV, leader în industrie, cu un portofoliu de posturi TV și SVOD cu conținut factual, de divertisment, seriale și filme. Pe posturile noastre documentare din România, Viasat History, Viasat Explore și Viasat Nature, relatăm istorii reale din istorie, societate și natură. La Epic Drama, difuzăm seriale dramatice de înaltă calitate, premiate la nivel internațional, iar la Viasat Kino îi distrăm pe fanii filmelor cu blockbustere hollywoodiene și filme aclamate la nivel mondial.
Există filme care nu încearcă să reinventeze roata, ci doar s-o facă să meargă perfect. Crime 101 este exact acest tip de exercițiu: un thriller polițist solid, elegant, fără isterii vizuale inutile, care știe foarte bine din ce tradiție vine și nu se jenează deloc de asta.
Citește restul acestei intrări »După 28 de Ani: Templul Oaselor e genul de film care nu mai vrea să te sperie – vrea să te judece. Și o face cu un zâmbet murdar, cu sânge pe mâini și cu muzică pop în fundal, exact cum trebuie, exact când nu te aștepți. Dacă primele filme din serie erau despre panică, fugă și colaps, acesta e despre ce faci după ce ai învățat să trăiești printre ruine. Spoiler: nu ieși prea bine.
Citește mai mult: Templul oaselor sau ce mai înseamnă să fii om
Nia DaCosta nu preia torța de la Danny Boyle ca pe o relicvă sacră, ci ca pe o bâtă cu cuie. Și o mânuiește cu o plăcere vizibilă. Templul Oaselor este cel mai obraznic, mai pervers și, paradoxal, mai ludic film din franciză. Un horror care râde – nu nervos, ci sardonic – de propriile sale excese, de spectator, de lume. Un film care știe că a trecut suficient timp încât apocalipsa să devină stil de viață.
Alex Garland, din nou la scenariu, mută elegant centrul de greutate: infectații sunt deja decor. Adevărata oroare e omul. Omul organizat. Omul ideologizat. Omul care a înțeles că sfârșitul lumii e o oportunitate de branding personal.
Aici intră în scenă Jimmies, una dintre cele mai scârboase și memorabile invenții ale cinemaului post-apocaliptic recent: o sectă satanică, kitsch și sadică, construită în jurul fantomei lui Jimmy Savile. Jack O’Connell, într-un rol de o energie dezechilibrată aproape erotică, îl joacă pe Sir Jimmy Crystal ca pe un amestec de guru de sală de fitness, stăpân de sclavi și prezentator TV ratat. Îmbrăcat în trening, cu apostoli blonzi ca niște extensii ale voinței sale, Crystal transformă un domeniu britanic într-un parc de distracții nihilist, unde caritatea e doar o altă formă de tortură cu aplauze. E grotesc, e excesiv, e uneori aproape de nesuportat – și exact asta e ideea. Infectații, pe lângă ei, par niște turiști rătăciți.
Și apoi, ca într-un contrapunct aproape metafizic, apare Ralph Fiennes.
Dacă filmul ar avea o inimă (una care încă bate, cumva), aceea este a doctorului Ian Kelson. Om de știință, șaman, nebun, DJ al apocalipsei. Un personaj care pare inventat într-un vis febril de Tarkovski trecut prin MTV-ul anilor ’80. Ascuns în Templul Oaselor – o catedrală construită din schelete umane, un monument funerar și umanist deopotrivă – Kelson nu refuză sfârșitul lumii. Îl orchestrează.
Fiennes e, pur și simplu, magnific. Un actor care știe că poate face orice și tocmai de aceea își permite să fie ridicol, tandru, terifiant. Îl vezi punând Duran Duran pentru un zombie Alpha dependent de morfină, cu aceeași seriozitate cu care Hamlet ținea un craniu în mână. Și apoi îl vezi dansând semi-gol, printre grămezi de oase, pe „The Number of the Beast” de la Iron Maiden, prefăcându-se a fi diavolul – și înțelegi că cinemaul încă mai poate produce momente de grație pură, imposibil de explicat, imposibil de uitat.
Unde am mai văzut asta? Desigur: Jack Nicholson, Jokerul din Batman (1989), dansând în muzeu pe Prince. Dar dacă Jokerul distrugea arta cu o bucurie infantilă, Kelson dansează pentru artă. Pentru memorie. Pentru ideea că umanitatea, chiar și făcută din oase, merită un altar.
Filmul e, în esență, despre două apocalipse. Una a spectacolului barbar, cealaltă a umanismului dus la extrem, până la nebunie. Între ele, DaCosta jonglează cu tonuri care n-ar trebui să funcționeze: horror visceral, satiră socială, umor negru, emoție autentică. Dar funcționează. Pentru că adevăratul virus, ni se spune clar, nu mai e Furia. Sunt ideologiile care cresc nestingherite în ruină.
Vizual, schimbarea e radicală și inspirată. Dacă Boyle filma nervos, ca un jurnalist de război cu telefonul în mână, DaCosta și directorul de imagine Sean Bobbitt aleg forța clasică a camerei ARRI Alexa 35, cu lentile anamorfice vintage. Imaginea nu mai fuge. Se uită. Contemplă. Lovește. E o frumusețe murdară, monumentală, care dă greutate fiecărei cruzimi și fiecărei tăceri.
Da, nu totul e perfect. Personajul Spike (Alfie Williams) e uneori înghițit de excesul grotesc, iar o secvență de tortură împinge metafora cruzimii umane până aproape de saturație. Dar sunt mici fisuri într-un film care pulsează de energie și curaj.
Când cele două lumi se întâlnesc, în final, la Templul Oaselor, explozia e cathartică. Publicul reacționează – nu doar cu șoc, ci cu bucurie. Cu aplauze. Cu acel sentiment rar că ai asistat la ceva.
Cu cameo-ul final (previzibil, dar eficient) care pregătește următorul capitol, Templul Oaselor nu e doar o continuare reușită. E o declarație de intenție. Dovada că această franciză nu doar supraviețuiește, ci se reinventează cu o plăcere aproape indecentă.
Este genul de film care îți amintește de ce mergi la cinema: să fii provocat, sedus, scandalizat și lăsat, la final, într-un întuneric comun, alături de ceilalți – infectați, supraviețuitori sau Jimmies.
Așteptăm continuarea!
HBO Max anunță că serialul original Cave „Rivalitate arzătoare” („Heated Rivary”) are lansarea oficială în România pe 23 ianuarie. Sezonul are șase episoade care se vor lansa săptămânal, până pe 27 februarie.
Citește restul acestei intrări »„Euforia” („Euphoria”), unul dintre cele mai vizionate seriale din istoria HBO, cu 25 de nominalizări și doua victorii la premiile Emmy®, revine cu un nou sezon pe HBO Max. Produs, scris și regizat de Sam Levinson, cu Zendaya în rolul principal, cel de-al treilea sezon din „Euforia” („Euphoria”) vine cu opt episoade noi care se vor lansa săptămânal, începând din 13 aprilie.
KÎZÎM, noul film al lui Radu Potcoavă, își lansează astăzi posterul oficial și trailerul, aducând în prim-plan, pentru prima dată, o poveste inspirată din comunitatea tătară din România. Realizat după scenariul semnat de Elias Ferchin, cunoscut actor, regizor și scenarist de origine tătară, filmul marchează debutul în lungmetraj al tinerei Yeliz Meryem Mustafa.
Citește restul acestei intrări »
„Atlasul Universului”, regizat de Paul Negoescu, este primul film românesc selectat în competiția BerlinaleGeneration, dedicată filmelor pentru copii a Festivalului Internațional de Film de la Berlin (12-22 februarie 2026).
Citește restul acestei intrări »
Marți, 13 ianuarie, ora 23:00, va avea premiera la Viasat History documentarul „Ultimul muzician de la Auschwitz”. Regizat de Toby Trackman, acest documentar, alături de un alt program Mărturii din lagăr (26 ianuarie, ora 23:20), face parte dintr-un bloc tematic dedicat de postul TV comemorării victimelor Holocaustului.
Citește restul acestei intrări »
Radiotopic 