La prima privire am fi tentaţi să catalogam filmul drept unul lejer, cu accente frivole, o comedie uşoară despre nişte mame care au scăpat frâiele, beau, agaţă tipi prin baruri şi fac petreceri dubioase. În realitate el este unul al cărui mesaj e în registru grav, căci trage un semnal asupra felului în care femeile se lasă dominate într-un mariaj, în care acceptă ca să renunţe la ele devenind “proprietăţi”ale soţilor care le folosesc fără scrupule, uitând să le respecte, să le aprecieze şi să le ajute, este despre cum societatea vrea să ne egalizeze, să ne depersonalizeze încadrându-ne în tipare de comportament şi inoculând copiilor de mici diverse şabloane care să îi etaloneze apoi în alte clişee de succes false şi lipsite de fond. Aşa că această comedie este – dincolo de comicul de situaţie şi limbaj destul de comun – o satiră amară care însă dă şi cheia ieşirii din adevărata “nebunie” care este falsitatea, subsumarea idiotizantă faţă de nişte aşa numiţi lideri, în fapt doar nişte bieţi frustraţi loviţi de mania grandorii, care încearcă să iasă din propria lor micime şi neputinţă prin putere.
Arhivă pentru iulie, 2016
BAD MOMS
Posted: 29/07/2016 by michaelaplaton in FilmEtichete:2016, Bad Moms, Christina Applegate, Clark Duke, comedy, Freeman Entertainment, Jada Pinckett Smith, Jaz Hernandez, Jon Lucas, Kathryn Hahn, Mila Kunis, movie, recenzie, review, Scott Moore, trailer, Wanda Skyes
JASON BOURNE
Posted: 27/07/2016 by michaelaplaton in FilmEtichete:2016, action movie, Alicia Vikander, Christopher Rouse, JASON BOURNE, Julia Stiles, Matt Damon, movie, Paul Greengrass, review, Riz Ahmed, Robert Ludlum, RoImage 2000, Tommy Lee Jones, trailer, Vincent Cassel
De ce să mai mergi la alt Bourne după atâtea “bornăieli” (trei cu Matt Damon și unul cu Jeremy Renner)? Merită să îl mai vezi pe Matt cum vrea să spulbere dezamăgirile provocate de Jeremy (care nu are nici o vină!) într-un parteneriat profitabil cu Paul Greengrass, care revine după două încercări regizorale foarte reușite? Răspuns sincer: DA!
Ghostbusters 3
Posted: 23/07/2016 by michaelaplaton in FilmEtichete:Adventure, Bill Murray, Charles Dance, Chris Hemsworth, Dan Aykroyd, Ed Begley jr, Fantasy, film, Harold Ramis, InterComFilm, Ivan Reitman, Kate McKinnon, Katie Dippold, Kristen Wiig, Leslie Jones, Melissa McCarthy, movie, Ozzy Ozbourne, Paul Feig, recenzie, review, Sony Pictures Entertainment, trailer
Pare de necrezut (chiar şi pentru cei din generaţia mea), dar de la primul Ghostbusters au trecut deja 30 de ani, iar acum, sub bagheta lui Paul Feig, Melissa McCarthy, Kristen Wiig, Kate McKinnon, Leslie Jones si Chris Hemsworth, încearcă să resusciteze subiectul cu fantomele şi vânătorii lor, şi să pompeze aer cald în această franciză în aşa fel încât să o înalţe iar. Şi culmea e că le reuşeşte aproape la toate capitolele, pentru că au operat o întorsătură abilă de condei scenaristic şi regizoral, menită să atragă şi să ţină în poveste diferite categorii de public, pedalând pe tot atât de variate modalităţi cinematografice care să le dea actorilor „combustibil” şi să nu prăbuşească zepellinul Ghostbusters cu numarul 3.
VALERIAN SI ORASUL CELOR O MIE DE PLANETE
Posted: 22/07/2016 by michaelaplaton in FilmEtichete:2017, Claire Delevingne, Clive Owen., Comic-Con San Diego 2016, Dane DeHaan, Ethan Hawke, John Goodman, Luc Besson, Rihanna, RoImage 2000, Valerian si orasul celor o mie de planete
EuropaCorp a lansat o imagine emblematică pentru stilul vizual al multașteptatului thriller S.F. în regia lui Luc Besson, VALERIAN ȘI ORAȘUL CELOR O MIE DE PLANETE, cu ocazia participării la un panel special în cadrul ediției 2016 Comic-Con de la San Diego, din 21 iulie 2016.
Cel mai scump film din istoria filmului european va avea ajunge în cinematografele din toată lumea, inclusiv din România, exact peste un an, pe 21 iulie 2017, și îi are în distribuție pe protagoniștii acestei imagini, Dane DeHaan și Claire Delevingne, alături de Rihanna, Ethan Hawke, John Goodman și Clive Owen.
Distribuit în România de RoImage 2000.
STAR TREK BEYOND
Posted: 21/07/2016 by michaelaplaton in FilmEtichete:2016, action, Anton Yelchin, Chris Pine, Doug Jung, Gene Roddenberry, Idris Elba, John Cho, Justin Lin, Karl Urban, Paramount Pictures, RoImage 2000, SF, Simon Pegg, Sofia Boutella, STAR TREK - BEYOND, Zachary Quinto, Zoe Saldana
Ori de câte ori revăd un film al copilăriei sau adolescenţei, sau un nou episod al unei francize care datează de atunci, mă întreb cum o să rezonez găsind totul upgradat la zilele noastre, în alte culori, cu alte efecte, personaje, actori, viziuni. Iar răspunsul vine firesc, cam acelaşi de fiecare dată. Sufletul nu îmbătrâneşte – doar mintea! Dacă sufletul cu care priveam în acel “atunci” este nepervertit în “acum”, emoţia este acolo, fascinaţia e prezentă, şi trăim totul cu ochii dilataţi şi respiraţia tăiată, exact ca prima oară. Dacă însă mintea deja a îngropat sufletul şi a preluat “conducerea” navei care suntem, atunci vom altera tot ce ne-ar putea face să ne bucurăm iar deplin, să fim autentici şi să ne regăsim trepidaţia şi energia începutului, uimirea, aventura.
SKIPTRACE
Posted: 21/07/2016 by MarcelPlaton in FilmEtichete:arte martiale, BenDavid Grabinski, Bingbing Fan, comedie, Eric Tsang, Eve Torresc, filme noi, Jackie Chan, Jay Longino, Johnny Knoxville, Michael Wong, movie, recenzie, Renny Harlin, review, RoImage 2000, trailer
Jackie Chan, care a împlinit deja 62 de ani(!!!), a jucat în tone de filme cu arte marțiale cu buget redus, si a devenit celebru abia cu „Maestrul beat” din 1978 (culmea, nu cu scurtele apariții în două filme alături de Bruce Lee!!), o productie pentru amatorii de film cult cu luptători Kung Fu. Dar recunoașterea supremă avea să vină abia 20 de ani mai târziu, odată cu Rush Hour,unde „evolua” alături de țăcănitul Chris Tucker, expresiv si imprevizibil, inspirat și hazos, cu care a facut un cuplu de exceptie, așa că lumea nu se mai satură și, atâta timp cât este cerere, se pare că se discuta deja și despre o parte a patra. Să fie primit, zic! Anul trecut Jackie a folosit aceeași rețetă (ca producător) cu Adrien Brody și John Cusack în Dragon Blade, care a fost de tot râsul, dar care a ajuns la break even, așa că nu a deziluzionat total producatorii chinezi, care anul acesta recidivează masiv.
Jeff Beck-Loud Hailer și Foghat- Under The Influence
Posted: 19/07/2016 by MarcelPlaton in MuzicaEtichete:2016, Bryan Bassett, Carmen Vandenberg, Charlie Huhn, Craig MacGregor, Davide Sollazzi, Foghat, Giovanni Pallotti, Jeff Beck, Jeff Howell, Loud Hailer, new album, Roger Earl, Rosie Bones, Under The Influence
Jeff Beck –un muzician complet, cu un loc de onoare în aula rock-ului- a lansat acest megafon (Loud Hailer) prin care își strigă neliniștile legate de viitor, război și politică. Noua producție vine după discul Emotion & Commotion (2010) și alături de marele chitarist au onoarea să cânte vocalista Rosie Bones, chitarista Carmen Vandenberg, toboșarul Davide Sollazzi şi basistul Giovanni Pallotti.
La 72 de ani maestrul Jeff nu are nici o temere să experimenteze și nici o jenă în a acorda atenție elementelor muzicale moderne, fără a-l omite pe Jimi Hendrix (ascultați Scared For The Children). După câteva audiții ale albumului pot să spun cu mâna pe inimă că acest Loud Hailer este pentru mine, până acum, albumul anului 2016. E blues rock, e pasiune, e protest, e modern, e funky, e punk, e southern blues! E pur și simplu Jeff Beck!
Jeff putea să aibă ce vocalist/vocalistă și-ar fi dorit, dar Rosie Bones cântă/vorbește și chiar se fandosește exact așa cum vrea maestrul.
Nu trebuie să fii fan Jeff Beck sau un împătimit al chitarei pentru a simți energia și pasiunea acestui muzician care nu s-a culcat niciodată pe lauri și nici nu cred că s-a gândit vreodată la pensionare.
Muzicieni:
Jeff Beck – electric guitar
Carmen Vandenberg – electric guitar
Rosie Bones – vocals
Davide Sollazzi – drums
Giovanni Pallotti – bass
Cred că prima piesă Foghat pe care am ascultat-o a fost Slow Ride…Nu prea mi-a plăcut, dar era bună la petrecerile unde băieții trăgeau de corzile unei chitare imaginare, iar fetele stăteau, turcește, pe parchet și fumau, uitându-se la noi când cu amuzament, când cu ciudă (că nu prea mai alegeam și noi o piesă lentă). La sfârșitul anilor 80 am uitat de ei, iar la începutul anilor 90 când deja lucram în radio, erau alte alegeri muzicale (mai ales că descoperisem contemporary country).
Ei bine, în 2016 a apărut al 17-lea album de studio al englezilor (mai iubiți în SUA, decât la ei acasă), din formula de începuturi ținând steagul sus toboșarul Roger Earl, iar ceilați componenți jurând credință Foghat-ului din 2005: Charlie Huhn- rhythm guitar, vocals, Bryan Bassett-lead guitar și Craig MacGregor-bass. Albumul Under The Influence a fost bine primit atât de ascultători, cât și de critică, iar luna aceasta a ajuns pe 17 în clasamentul Billboard Hard Rock Album.
Din 1983 nu s-a mai întâmplat acest lucru și meritul e al bătrâneilor (Roger Earl a împlinit 70 de ani pe 16 mai, iar ceilalți se învârt în zona cu 60 și ceva).
Cele 12 melodii (din care una e un cover -Heard It Through The Grapevine și alta o reinterpretare a celui mai cunoscut cântec, pe care-l pomeneam la început-Slow Ride) sunt perfecte tot pentru petrecere (poate pentru oameni de vârsta mea).
Muzicieni:
Bryan Bassett – lead, slide guitar, background vocals
Roger Earl – drums, vocals
Jeff Howell – bass guitar, background vocals
Charlie Huhn – lead vocals, lead guitar
Craig MacGregor – bass
Scott Holt – vocals on „Upside of Lonely,” „Honey Do List,” „All Because of You”
THE SHALLOWS
Posted: 13/07/2016 by michaelaplaton in FilmEtichete:2016, Angelo Jose, Anthony Jaswinski, Óscar Jaenada, Blake Lively, Brett Cullen, cinema, film, InterComFilm, Jaume Collet-Serra, movie, recenzie, review, Sedona Legge, The Shallows, thriller, trailer
Să ajungi de la Serena van der Woodsen la surferița Nancy e chiar un salt…nu mortal, dar îndrăzneț! Anul trecut era pururi tânăra Adaline, așa că eu încă am rămas cu imaginea lui Blake Lively de fată frumoasă, talentată și devreme acasă (Și de mamă de copil și nevastă a lui Ryan Reynolds). Așa că nu pot sa afirm că nu m-am mirat când am văzut că regizorul spaniol Jaume Collet-Serra (Orphan, Unknown, Non-Stop), care preferă filmele horror și de acțiune, a ales-o pe fragila Blake Lively drept protagonistă. Și nu se descurcă rău în postura de actor pus să joace singur (ok, nu e Tom Hanks din Cast Away!), cu răni la picior și cu nas umflat (pe care și l-a spart pe bune într-o secvență cu baliza).
The Purge: Election Year
Posted: 12/07/2016 by MarcelPlaton in FilmEtichete:2016, Betty Gabriel, Edwin Hodge, Elizabeth Mitchell, film, Frank Grillo, Horror, James DeMonaco, Joseph Julian Soria, movie, Mykelti Williamson, recenzie, review, The Purge 3, The Purge: Election Year, trailer
În primul Purge regizorul James DeMonaco i-a ”fraierit” pe Ethan Hawke și pe Lena Headey, în al doilea nu a mai reușit pe nimeni , iar în al treilea ne-a fraierit pe noi! 2-1 pentru James! Cum a reușit acest lucru? Simplu! A venit cu o idee dementă: cum ar fi să avem 12 ore pe an în care putem să facem ORICE (la acest capitol intrând jaf, omor, viol) și să nu putem fi pedepsiți? Awesome, ar zice scelerații! De fapt, acest lucru se întâmplă în lume, fără să declari oficial 12 ore pe an de epurare! Și atunci , e mai bine să disciplinăm America (pentru că despre ea e vorba în această purificare)?
THE LEGEND OF TARZAN
Posted: 06/07/2016 by michaelaplaton in FilmEtichete:action, Adam Cozad, Alexander Skarsgard, aventura, Christian Stevens, Christoph Waltz, Craig Brewer, David Yates, Djimon Gaston Hounsou, Edgar Rice Burroughs, film, Freeman Entertainment, Jim Broadbent, Margot Robbie, movie, recenzie, review, Rory J. Saper, Samuel L. Jackson, The LEGEND OF TARZAN, trailer
Dacă acțiunea din Legenda lui Tarzan, în regia lui David Yates (exact, cel cu Harry Potter!) ar fi avut loc în 2016, cu siguranță Belgia ar fi stârnit ”furtuna” în UE, din cauza actelor de eroism ale omului crescut de gorile! Așa- acțiunea are loc în anul 1885, când Statul Liber Congo este închinat direct regelui belgian și vreme în care –iată!!- doar Statele Unite erau într-atât de democrate încât să investigheze și să facă publice asemenea acțiuni abominabile (asta în timp ce americanii decimau și închideau în rezervații populațiile triburilor amer-indiene, stăpânele de drept ale Americii de Nord!).