Arhivă pentru Iulie, 2016


poster

La prima privire am fi tentaţi să catalogam filmul drept unul lejer, cu accente frivole, o comedie uşoară despre nişte mame care au scăpat frâiele, beau, agaţă tipi prin baruri şi fac petreceri dubioase. În realitate el este unul al cărui mesaj e în registru grav, căci trage un semnal asupra felului în care femeile se lasă dominate într-un mariaj, în care acceptă ca să renunţe la ele devenind “proprietăţi”ale soţilor care le folosesc fără scrupule, uitând să le respecte, să le aprecieze şi să le ajute, este despre cum societatea vrea să ne egalizeze, să ne depersonalizeze încadrându-ne în tipare de comportament şi inoculând copiilor de mici diverse şabloane care să îi etaloneze apoi în alte clişee de succes false şi lipsite de fond. Aşa că această comedie este – dincolo de comicul de situaţie şi limbaj destul de comun –  o satiră amară care însă dă şi cheia ieşirii din adevărata “nebunie” care este falsitatea, subsumarea idiotizantă faţă de nişte aşa numiţi lideri, în fapt doar nişte bieţi frustraţi loviţi de mania grandorii, care încearcă să iasă din propria lor micime şi neputinţă prin putere.

6

(mai mult…)

Anunțuri

index

De ce să mai mergi la alt Bourne după atâtea “bornăieli” (trei cu Matt Damon și unul cu Jeremy Renner)? Merită să îl mai vezi pe Matt cum vrea să spulbere dezamăgirile provocate de Jeremy (care nu are nici o vină!) într-un parteneriat profitabil cu Paul Greengrass, care revine după două încercări regizorale foarte reușite? Răspuns sincer: DA!

8

 

(mai mult…)


index

Pare de necrezut (chiar şi pentru cei din generaţia mea­­), dar de la primul Ghostbusters au trecut deja 30 de ani, iar acum, sub bagheta lui Paul Feig, Melissa McCarthy, Kristen Wiig, Kate McKinnon, Leslie Jones si  Chris Hemsworth, încearcă să resusciteze subiectul cu fantomele şi vânătorii lor, şi să pompeze aer cald în această franciză în aşa fel încât să o înalţe iar. Şi culmea e că le reuşeşte aproape la toate capitolele, pentru că au operat o întorsătură abilă de condei scenaristic şi regizoral, menită să atragă şi să ţină în poveste diferite categorii de public, pedalând pe tot atât de variate modalităţi cinematografice care să le  dea actorilor „combustibil” şi să nu prăbuşească zepellinul Ghostbusters cu numarul 3.

2

(mai mult…)


Valerian

EuropaCorp a lansat o  imagine emblematică pentru stilul vizual al multașteptatului thriller S.F. în regia lui Luc Besson, VALERIAN ȘI ORAȘUL CELOR O MIE DE PLANETE, cu ocazia participării la un panel special în cadrul ediției 2016 Comic-Con de la San Diego, din 21 iulie 2016.

Cel mai scump film din istoria filmului european va avea ajunge în cinematografele din toată lumea, inclusiv din România, exact peste un an, pe 21 iulie 2017, și îi are în distribuție pe protagoniștii acestei imagini, Dane DeHaan și Claire Delevingne, alături de Rihanna, Ethan Hawke, John Goodman și Clive Owen.

Distribuit în România de RoImage 2000.

 


1

Ori de câte ori revăd un film al copilăriei sau adolescenţei, sau un nou episod al unei francize care datează de atunci, mă întreb cum o să rezonez găsind totul upgradat la zilele noastre, în alte culori, cu alte efecte, personaje, actori, viziuni. Iar răspunsul vine firesc, cam acelaşi de fiecare dată. Sufletul nu îmbătrâneşte – doar mintea! Dacă sufletul cu care priveam în acel “atunci” este nepervertit  în “acum”, emoţia este acolo, fascinaţia e prezentă, şi trăim totul cu ochii dilataţi şi respiraţia tăiată, exact ca prima oară. Dacă însă mintea deja a îngropat sufletul şi a preluat “conducerea” navei care suntem, atunci vom altera tot ce ne-ar putea face să ne bucurăm iar deplin, să fim autentici şi să ne regăsim trepidaţia şi energia începutului, uimirea, aventura.

poster

(mai mult…)


afis

Jackie Chan, care a împlinit deja 62 de ani(!!!), a jucat în tone de filme cu arte marțiale cu buget redus, si a devenit celebru abia cu „Maestrul beat” din 1978 (culmea, nu cu scurtele apariții în două filme alături de Bruce Lee!!), o productie pentru amatorii de film cult cu luptători Kung Fu. Dar recunoașterea supremă  avea să vină abia 20 de ani mai târziu, odată cu Rush Hour,unde „evolua” alături de țăcănitul Chris Tucker, expresiv si imprevizibil, inspirat și hazos, cu care a facut un cuplu de exceptie, așa că lumea nu se mai satură și, atâta timp cât este cerere,  se pare că se discuta deja  și despre o  parte a patra. Să fie primit, zic!  Anul trecut Jackie a folosit aceeași rețetă (ca producător) cu Adrien Brody și John Cusack în Dragon Blade, care a fost de tot râsul, dar care a ajuns la break even, așa că nu a deziluzionat total producatorii chinezi, care anul acesta recidivează masiv.

(mai mult…)


folderJeff Beck –un muzician complet, cu un loc de onoare în aula rock-ului- a lansat acest megafon (Loud Hailer) prin care își strigă neliniștile legate de viitor, război și politică. Noua producție vine după discul Emotion & Commotion (2010) și alături de marele chitarist au onoarea să cânte vocalista Rosie Bones, chitarista Carmen Vandenberg, toboșarul Davide Sollazzi şi basistul Giovanni Pallotti.

La 72 de ani maestrul Jeff nu are nici o temere să experimenteze și nici o jenă în a acorda atenție elementelor muzicale moderne, fără a-l omite pe Jimi Hendrix (ascultați Scared For The Children). După câteva audiții ale albumului pot să spun cu mâna pe inimă că acest Loud Hailer este pentru mine, până acum, albumul anului 2016. E blues rock, e pasiune, e protest, e modern, e funky, e punk, e southern blues! E pur și simplu Jeff Beck!

Jeff putea să aibă ce vocalist/vocalistă și-ar fi dorit, dar Rosie Bones cântă/vorbește și chiar se fandosește exact așa cum vrea maestrul.

Nu trebuie să fii fan Jeff Beck sau un împătimit al chitarei pentru a simți energia și pasiunea acestui muzician care nu s-a culcat niciodată pe lauri și nici nu cred că s-a gândit vreodată la pensionare.

Muzicieni:

Jeff Beck – electric guitar

Carmen Vandenberg – electric guitar

Rosie Bones – vocals

Davide Sollazzi – drums

Giovanni Pallotti – bass

 

 

Cover

 

Cred că prima piesă Foghat pe care am ascultat-o a fost Slow Ride…Nu prea mi-a plăcut, dar era bună la petrecerile unde băieții trăgeau de corzile unei chitare imaginare, iar fetele stăteau, turcește, pe parchet și fumau, uitându-se la noi când cu amuzament, când cu ciudă (că nu prea mai alegeam și noi o piesă lentă). La sfârșitul anilor 80 am uitat de ei, iar la începutul anilor 90 când deja lucram în radio, erau alte alegeri muzicale (mai ales că descoperisem contemporary country).

Ei bine, în 2016 a apărut al 17-lea album de studio al englezilor (mai iubiți în SUA, decât la ei acasă), din formula de începuturi ținând steagul sus toboșarul Roger Earl, iar ceilați componenți jurând credință Foghat-ului din 2005: Charlie Huhn- rhythm guitar, vocals, Bryan Bassett-lead guitar și Craig MacGregor-bass. Albumul Under The Influence a fost bine primit atât de ascultători, cât și de critică, iar luna aceasta a ajuns pe 17 în clasamentul Billboard Hard Rock Album.

Din 1983 nu s-a mai întâmplat acest lucru și meritul e al bătrâneilor (Roger Earl a împlinit 70 de ani pe 16 mai, iar ceilalți se învârt în zona cu 60 și ceva).

Cele 12 melodii (din care una e un cover -Heard It Through The Grapevine și alta o reinterpretare a celui mai cunoscut cântec, pe care-l pomeneam la început-Slow Ride) sunt perfecte tot pentru petrecere (poate pentru oameni de vârsta mea).

Muzicieni:

Bryan Bassett – lead, slide guitar, background vocals

Roger Earl – drums, vocals

Jeff Howell – bass guitar, background vocals

Charlie Huhn – lead vocals, lead guitar

Craig MacGregor – bass

Scott Holt – vocals on „Upside of Lonely,” „Honey Do List,” „All Because of You”


1

Să ajungi  de la Serena van der Woodsen la surferița Nancy e chiar un salt…nu mortal, dar îndrăzneț! Anul trecut era pururi tânăra Adaline, așa că eu încă am rămas cu imaginea lui Blake Lively de fată frumoasă, talentată și devreme acasă (Și de mamă de copil și nevastă a lui Ryan Reynolds). Așa că nu pot sa afirm că nu m-am  mirat când am văzut că regizorul spaniol Jaume Collet-Serra (Orphan, Unknown, Non-Stop), care preferă filmele horror și de acțiune, a ales-o pe fragila Blake Lively drept protagonistă. Și nu se descurcă rău în postura de actor pus să joace singur (ok, nu e Tom Hanks din Cast Away!), cu răni la picior și cu nas umflat (pe care și l-a spart pe bune într-o secvență cu baliza).

 

(mai mult…)


images

În primul Purge regizorul James DeMonaco i-a ”fraierit” pe Ethan Hawke și pe Lena Headey, în al doilea nu a mai reușit pe nimeni , iar în al treilea ne-a fraierit pe noi! 2-1 pentru James! Cum a reușit acest lucru? Simplu! A venit cu o idee dementă: cum ar fi să avem 12 ore pe an în care putem să facem ORICE (la acest capitol intrând jaf, omor, viol) și să nu putem fi pedepsiți? Awesome, ar zice scelerații! De fapt, acest lucru se întâmplă în lume, fără să declari oficial 12 ore pe an de epurare! Și atunci , e mai bine să disciplinăm America (pentru că despre ea e vorba în această purificare)?

(mai mult…)


1

Dacă acțiunea din Legenda lui Tarzan, în regia lui David Yates (exact, cel cu Harry Potter!) ar fi avut loc în 2016, cu siguranță Belgia ar fi stârnit ”furtuna” în UE, din cauza actelor de eroism ale omului crescut de gorile! Așa- acțiunea are loc în anul 1885, când Statul Liber Congo este închinat direct regelui belgian și vreme în care –iată!!- doar Statele Unite erau într-atât de democrate încât să investigheze și să facă publice asemenea acțiuni abominabile (asta în timp ce americanii decimau și închideau în rezervații populațiile triburilor amer-indiene, stăpânele de drept ale Americii de Nord!).

(mai mult…)