Când aştepti cu nerăbdare un film imediat ce l-ai văzut pe precedentul, când deja iubeşti un personaj (sau mai multe!), când eşti în atmosfera lui şi trepidezi de la primele cadre, se cheamă că eşti gata vrăjit, şi tot ce vei vedea o să te umple de energie şi o să te bucure. În poziţia asta mă găsesc eu faţă de Guardians of the Galaxy 2, regizat şi scris de James Gunn, care recidivează într-un mod minunat cu acest proiect funny, bine construit şi echilibrat. (mai mult…)
Mulţi încep să afirme că Ben Affleck ar fi mult mai talentat ca regizor, şi că Argo- cel de 3 ori oscarizat şi moţat cu alte 3 Golden Globe, a avut şi multa Bafta (3 buc!) şi ar fi marcat ieşirea pe piaţă a unui regizor de talent şi viitor.
Ori de câte ori revăd un film al copilăriei sau adolescenţei, sau un nou episod al unei francize care datează de atunci, mă întreb cum o să rezonez găsind totul upgradat la zilele noastre, în alte culori, cu alte efecte, personaje, actori, viziuni. Iar răspunsul vine firesc, cam acelaşi de fiecare dată. Sufletul nu îmbătrâneşte – doar mintea! Dacă sufletul cu care priveam în acel “atunci” este nepervertit în “acum”, emoţia este acolo, fascinaţia e prezentă, şi trăim totul cu ochii dilataţi şi respiraţia tăiată, exact ca prima oară. Dacă însă mintea deja a îngropat sufletul şi a preluat “conducerea” navei care suntem, atunci vom altera tot ce ne-ar putea face să ne bucurăm iar deplin, să fim autentici şi să ne regăsim trepidaţia şi energia începutului, uimirea, aventura.
