Arhivă pentru octombrie, 2015


masaan_prov.inddNu resping nici o formă de artă, oricărei culturi ar aparține, dar filmele indiene nu sunt în eșalonul superior al preferințelor mele cinefile. Așa că am avut reticențe față de vizionarea acestei pelicule, motivându-mă mai degraba curiozitatea de a vedea o productie dublu premiată la Cannes, cu Prix de l’Avenir conferit tinerelor speranțe, și Premiul FIPRESCI acordat de către critici. Dincolo de preconceptii (de care nu sunt mandra!), am avut bucuria să descopăr însă o dramă autentică, născută la impactul dintre tradiția unei Indii încremenite în timp, cu modernitatea și mentalitatea de sorginte occidentală. (mai mult…)

Publicitate

An_Poster

Anul trecut Naomi Kawase ne propunea Still The Water, un film cu atât de puţine dialoguri încât ne şoca aproape pe noi , europenii, pentru ca acum să vina cu o poveste înduioșătoare cu un parfum delicat ca al florii de cireș. An este într-atât de japonez ca esenta încât suntem deopotrivă fermecați și șocați de felul în care oamenii acestei culturi milenare au cultivat o relație simbiotică și contemplativă cu natura. Ei se uimesc în fața grandorii și frumuseții acesteia cu un suflet care rămâne mereu de copil, florile, vântul, plantele le vorbesc despre călătoria lor prin lume, iar respectul înseamnă în spaţiul acela cu totul altceva. (mai mult…)


Poster taklub

Regizorul filipinez Brillante Mendoza a atras atenţia internaţională la Cannes în 2009, când a câştigat premiul pentru cel mai bun regizor datorită filmului Kinatay. Şcoala filipineză de film este cunoscută, mai ales în ultimii 20 de ani, prin producţii de groază şi drame. Dar acest om a reuşit, în ciuda condiţiilor dificile din ţara natală, să ajungă un nume respectat la nivel mondial, mai ales prin felul în care explorează trările umane. Nici acum nu ştiu cum un film, aparent simplu şi cursiv, a putut să îmi provoace atâta durere sufletească! (mai mult…)


Amy_Movie_Poster

Documentarul lui Asif Kapadia, englezul care la 43 de ani are deja la activ 14 filme, este o incursiune tulburătoare în existenţa acestei cântăreţe de excepţie, cu o voce dăruita jazz-ului şi cu o sinceritate demnă de artista care a fost. Muzical a creat un stil în care se împleteau genuri care rareori se puteau auzi împreună şi dacă ar mai fi trăit ar fi reuşit lejer să ajungă să stea alături de nume ca Ella Fitzgerald, Sarah Vaughn sau Billie Holiday. Muzica ei plăcea sau nu plăcea, dar dacă aveai o simplă cultură muzicală nu puteai să nu admiri originalitatea stilului ei. (mai mult…)


louder-than-bombs-poster02Drama danezului Joachim Trier, scriitor şi producător cu un nume pe care Lars von l-a făcut celebru, este primul film în engleză al regizorului, şi beneficiază de două nume mari ale breslei: Gabriel Byrne şi Isabelle Huppert, şi de altele afirmate, precum Jesse Eisenberg sau Amy Ryan.

Subiectul este la îndemână, l-am mai văzut de sute de ori în filme de calibre diferite: organizarea unei expoziţii omagiale după decesul unei fotografe celebre este momentul în care familia descoperă adevaruri nedevoalate până atunci referitoare la viaţa secretă şi moartea acesteia. Cei doi fii îşi cară propriile drame de neadaptaţi: cel mare (Jesse Eisenberg) nu reuşeşte să îşi asume statutul de soţ şi tată, cel mic nu are aparent nici voinţa şi nici puterea să se desprindă din durerea dispariţiei mamei. Tatăl, sugrumat şi el de drama personală, este singurul care încearcă să ţină familia laolaltă, dar incercările lui stângace de a stabili punţi de legătură cu cei doi copii sunt inconsistente şi sortite eşecului. (mai mult…)


Mustang-2014-Deniz-Gamze-Erg-ven-poster-450Nominalizată de două ori şi câştigătoare a unui premiu la Cannes si a unui Oscar, scriitoarea, scenarista, actriţa şi regizoarea Deniz Gamze Ergüven reuşeşte să ne dea cu Mustang o radiografie frustă a unei societăţi încremenite în obscurantismul altor vremuri, o imagine- din păcate încă reală şi în sec XXI- a unui sat din nordul Turciei în care mentalitatea nu a evoluat în nici un fel. Ca să nu iasă din aceste tipare înapoiate, oamenii zdrobesc fără scrupule destine, aranjează căsătorii menite să le satisfacă orgoliile bolnave şi duc la extrem metodele de oprimare a personalităţii juvenile. (mai mult…)


Afis

Pelicula belgianului Jaco Van Dormael- deopotrivă regizor, scenarist şi producător al filmului- este o satiră dură, blasfemică aproape, cu un subiect fresh şi o punere în scenă care captează atenţia. Vioi, spiritual şi hazos, filmul ne aduce în prim plan un personaj supreme- Dumnezeu- dar privit dintr-o perspectivă care pune o altă lumină pe versul: Precum în Cer , aşa şi pe Pământ. Căci Tatăl nu este altceva decât un bărbat abuziv şi banal, răutăcios până la diabolism, insensibil, agresiv, misogin şi egocentric soţ şi părinte, care bea, e dominat de instincte gregare şi e violent, iar “Paradisul” în care îşi duce viaţa este un banal apartament din Bruxelles în care are şi “biroul”. (mai mult…)


Afis Lobster

Cel de-al cincilea film al grecului Yorgos Lanthimos a frapat într-atât, încât la Cannes a avut o nominalizare la Palm D’Or, dar a câştigat doar premiul special al juriului, semn că această coproducţie greco-britanico-irlandezo-olandezo –franceză a reuşit să facă ceva valuri pe Croisette, iar regizorul-scenarist şi-a asigurat un start al peliculei plin de auguri.The Lobster este o dramă al cărei subiect nu te frapează cu adevărat la modul acut decât la ceva timp după vizionare, când ideea distopiei în care societatea acceptă exclusiv cupluri, aceasta fiind norma de existenţă căreia dacă nu i te poţi supune eşti eliminat – îţi apare şi mai grotescă. (mai mult…)


AssasinDeşi a primit premiul pentru regie la Cannes, filmul lui Hou Hsiao-Hsien nu a reuşit să mă convingă ca scenariu şi joc al actorilor. Mult prea static şi discursiv (în viziunea mea poate prea europeană) The Asassin nu este însă lipsit de virtuţi. Imaginea este de excepţie, peisajele îţi taie răsuflarea, costumele sunt fabuloase iar decorurile de poveste. Şi cu toate acestea povestea lineară şi fără suflu, feţele imobile şi dialogul minimal nu pot fi înlocuite, cele 104 minute ale dramei trecând cu greu. (mai mult…)


love-poster

Pentru cei care, ca acum 40 de ani vor avea tendinta sa strige în sală: Pup-o, bă !, să știți că momentele acelea nu se mai întorc, pentru că Gaspar Noé a avut grijă ca în LOVE să satisfacă toate cererile! Noua producţie a cineastului francez de origine argentiniană este şi explicită dar şi punctată de un umor particular. Love ar fi trebuit să fie gata acum 15 ani, sub un alt nume – Danger, având în distribuţie doi actori- Monica Belluci şi Vincent Cassel- care iniţial au fost de acord să joace, dar care în final au refuzat pretextând că sunt aspecte intime pe care nu vor să le împărtăşească publicului. (mai mult…)