Arhivă pentru Mai, 2015


PitchAm venit la această vizionare, fără prea mari așteptări, dar după terminarea ei am rămas în sală fredonând bucăți din melodiile pe care le-am auzit. E foarte greu să scrii un scenariu bun pentru o comedie, dar e foarte greu și să faci aranjamente muzicale care să iasă ca la carte, mai ales atunci când nu există susținere din partea instrumentelor. Dacă nu mă credeți căutați pe youtube: Mike Tompkins, Kings Road, Filharmonic, Penn Masala sau Pentatonix. (mai mult…)

Anunțuri

Afis_Femeia in aurAm spus de câte ori am avut ocazia că frumuseţea este mult mai mult decât ceea ce vezi, iar pentru mine Helen Mirren este şi va rămâne un model. Şi nici măcar nu ştii de unde vine farmecul ei subtil care te subjugă definitiv! Poate dintr-o nobleţe înnăscută, din talentul infinit care o face să strălucească în orice rol, din abilitatea rară de a te conduce în interiorul emoţiilor sau poate e acel “Je ne sais quoi” care deşi este de nedefinit, cuprinde totul! (mai mult…)


spy-posterSpioana este o comedie nostimă şi alertă, care nu doar ne modifică starea în bine, dar ne serveşte şi o satiră pe alocuri chiar acidă, la adresa celebrelor servicii secrete şi a spionilor lor fără cusur. Mai mult, prilejuieste o aşteptată reîntâlnire cu Jude Low –care şi-a recăpătat forma şi arată uimitor, dar ne-o propune pe Melissa într-o partitură care o pune în valoare din toate punctele de vedere şi o face un adevărat model de reuşită în cariera de actriţă. E drăgălaşă, e deşteaptă, e funny şi în unele scene e chiar frumoasă, într-un mod aparte şi natural. Au fost chiar momente când am comparat-o cu Whoopi Goldberg în Jumping Jack Flash! (mai mult…)


TomorrowlandRar mi se întâmplă să plasez un film după vizionare mult mai sus decât era orizontul așteptărilor mele. Și unii ar spune că nu-i prea sus, dacă Tomorrowland- după care exegeții de peste ocean nu s-au înnebunit, reușește să mă exalte în așa măsură! Dar în inflația de filme care ne propun supereroi, cataclisme, distopii, armaghedoane și horror-uri, o asemenea peliculă este o rază de soare pe care ar trebui să o urmeze toți copiii, ca pe un curcubeu care nu îi lasă să rămână fără speranță.  Așa că mă bucur să fi împărțit, cu toți cei care au fost la IMAX, această lectură cinematografică frumoasă și pozitivă, un dar pe care l-au primit deopotrivă cei mici dar și cei mari, care încep, poate, să renunțe să mai creadă! (mai mult…)


poltergeist-posterCă atât în film, cât și în muzică este un mare hiatus, se știe, dar de ce să faci un remake ieftin la un horror clasic? Răspund tot eu: din simple considerente financiare. Să ajungi să te plictisești sau chiar să râzi la un horror, este o bilă neagră pentru un regizor, care fie vorba între noi, a realizat până în prezent un film de speriat copiii (Monster House) și unul pentru adolescenți (City of Amber). Sau poate m-am maturizat 🙂 … sau poate asta este moda: să mergi la un film de groază cu copiii de mână, care prin reacțiile lor, te pot surprinde și pe tine. (mai mult…)


mad_max_fury_road_ver11_xlg-600x874De mult timp, de foarte mult timp nu am mai stat atât de încordat pe scaunul din sala de cinema! Deși știam subiectul (bănuiam puzderia de cascadorii, efecte speciale, explozii atent controlate și machiajul artistic), tot am rămas ca un împătimit al jocurilor pe calculator (în special shootere), care aleargă noaptea ca nebunul alături de Max Payne sau ca disperatul prin conacul din Undying. Tot ceea ce văzusem în trailer a pălit în fața scenelor de acțiune pe care nu le voi descrie deloc, pentru a vă lăsa plăcerea de a intra în lumea distopică recreată de George Miller. (mai mult…)


Și dacă ești chitarist- e greu să urmărești degetele suedezului pe grif, iar dacă ești neinițiat, te bucuri ca papleacă când face o pauză, flutură degetele prin aer sau își duce palma la ureche și se uită în public așteptând să audă aplauze.

YM

În primul rând vreau să îi mulțumesc Monicăi (PR-ul celor de la German Quality Entertainment) pentru invitație, dar și pentru faptul că a avut timp pentru cei din presă. Apoi îi mulțumesc lui Malmsteen că a venit în România (i-am mulțumit și la aeroport , înainte de concert, dar nu a catadicsit să răspundă) și celor care l-au adus pe Maestro. (mai mult…)


live-in-regia-lui-vlad-paunescu-din-15-mai-in-cinematografe-305050

Primăvara asta a venit cu o avalanşă de premiere româneşti, ale căror virtuţi ne fac să ne bucurăm că avem o cinematografie din ce în ce mai puternică şi mai valoroasă.

LIVE, ultima producţie Castel Film, în regia lui Vlad Păunescu , după un scenariu bicefal pe care acesta îl semnează alături de Mihai Mănescu, este un film care te problematizează, îţi pune nişte întrebări şi- prin finalul oarecum happy, îţi implantează şi ideea că se poate lupta cu sistemul. Şi chiar se poate, dacă ai virtuţi de kamikaze sau eşti îndeajuns de masochist încât să încerci! În ceea ce mă priveşte am aceste înzestrări naturale şi cred că dreptatea prevalează întotdeauna, şi că până la final fiecare primeşte ce i se cuvine, conform cu o justiţie imanentă care nu uită şi nu iartă. Am apreciat aşadar scenariul hollywoodian de-a dreptul, perfect calibrat şi cu destule volute încât să te țină captiv în poveste. Faţă de acest “schelet” sănătos şi proporţionat, avem personajele filmului care pe alocuri devin cabotine, care forjează cam mult teatralizând, dar care crează câteva tipologii demne de menţionat. (mai mult…)


She's Funny That Way

Comedia She’s Funny That Way /Viața Bate Filmul se dorește revenirea în atenția publicului și criticii a unui regizor mare:Peter Bogdanovich, de care nu mai auzisem de cam multișor (12 ani!) pe marele ecran, căci în acest răstimp a fost ocupat cu filme de televiziune și documentare, dintre care “Runnin’ Down A Dream: Tom Petty and the Heartbreakers” a fost recompensat cu un Grammy, iar “Directed by John Ford.” a beneficiat de o extended version și de un mare success. (mai mult…)


The Cut poster

Anul acesta s-au împlinit 100 de ani de la evenimentele care au avut drept scop masacrarea sistematică a armenilor și nu intenţia de a-i deporta către „o nouă zonă de reşedinţă”, iar filmul regizorului german de origine turcă -Fatih Akin – prezintă o pagină mai mult sau mai puțin romanțată, din uriașul volum al tratamentelor aplicate de Imperiul Otoman cetățenilor armeni din anii 1915-1917. Proiecția lui de anul trecut  la Festivalul de film de la Veneția a stârnit proteste din partea extremiștilor, dar subiectul a fost primit cu interes, mai ales că acest capitol macabru nu a fost prezent în cinematografia mondială. Poate numai Atom Egoyan a mai încercat acum 13 ani cu Ararat, despre care regizorul spunea că este genul de film pe care îl poți face o singură dată în viață. (mai mult…)