Filmul lui Paul Negoescu se înscrie în linia tradiţională a comediilor pe care publicul le iubeşte fără rezerve, la care aderă spontan dintr-o nevoie antrenată în anii comunismului de a râde chiar şi atunci când în viaţă nu pare să fie loc de amuzament. Iar crezul declarat al regizorului – de a le aduce zâmbetul pe buze spectatorilor- este materializat în această comedie light, permeabilă şi stenică, în care însă problemele existenţiale majore nu sunt ocolite. Căci nu poate fi ceva mai important decât asumarea propriei vieţi cu tot cu o relaţie şi un copil, iar personajul principal – deşi conferenţiar universitar, nu pare să se fi maturizat într-atât încât să ştie ce vrea să facă din şi cu viaţa lui.
Posts Tagged ‘Nicoleta Lefter’
Povestea unui pierde vară by Paul Negoescu
Posted: 20/09/2018 by michaelaplaton in FilmEtichete:2018, Alexandru Papadopol, Ana Draghici, Angela Ioan, comedie, Crina Semciuc, film, film romanesc, filme noi, movie, Nicoleta Lefter, Paul Negoescu, Poevstea unui pierde vara, Radu Romaniuc, recenzie, review, Ro Image 2000, Rolando Matsangos, trailer
Live
Posted: 12/05/2015 by michaelaplaton in FilmEtichete:2015, Adrian Huțuleac, Adrian Titieni, Alexandra Agavriloaiei, Alexandru Bindea, Andrei Aradits, Castel Film, Catrinel Dumitrescu, cinema, Claudiu Bleonț, Coca Zibilianu, Cristina Ciobănașu, Doru Ana, Eduard Adam, film, film romanesc, filme noi, Gabriel Costin, Ioana Blaj, Ionuț Ciocia, Iulia Cirstea, Marius Drogeanu, Mihai Dinvale, Mihai Mănescu, movie, Nicodim Ungureanu, Nicoleta Lefter, recenzie, review, Rodica Lazăr, Răzvan Oprea, trailer, Tudor Chirilă, Valentin Teodosiu, Vlad Logigan, Vlad Păunescu, Vlad Păunescu Cu: Crina Tofan
Primăvara asta a venit cu o avalanşă de premiere româneşti, ale căror virtuţi ne fac să ne bucurăm că avem o cinematografie din ce în ce mai puternică şi mai valoroasă.
LIVE, ultima producţie Castel Film, în regia lui Vlad Păunescu , după un scenariu bicefal pe care acesta îl semnează alături de Mihai Mănescu, este un film care te problematizează, îţi pune nişte întrebări şi- prin finalul oarecum happy, îţi implantează şi ideea că se poate lupta cu sistemul. Şi chiar se poate, dacă ai virtuţi de kamikaze sau eşti îndeajuns de masochist încât să încerci! În ceea ce mă priveşte am aceste înzestrări naturale şi cred că dreptatea prevalează întotdeauna, şi că până la final fiecare primeşte ce i se cuvine, conform cu o justiţie imanentă care nu uită şi nu iartă. Am apreciat aşadar scenariul hollywoodian de-a dreptul, perfect calibrat şi cu destule volute încât să te țină captiv în poveste. Faţă de acest “schelet” sănătos şi proporţionat, avem personajele filmului care pe alocuri devin cabotine, care forjează cam mult teatralizând, dar care crează câteva tipologii demne de menţionat. (mai mult…)