Amanda este genul de film care nu poate să nu te emoţioneze. Mai întâi pentru că spune o poveste ce nu pare fictiune ci fapt real, apoi pentru că urmăreşte personajele după ce întâmplarea de viaţă care le modifica radical destinele le aduce o altă perspectivă- la început aproape înfricoşătoare, pe măsură ce existențele li se repoziționează ea devenind acceptabilă şi apoi obişnuită, ca orice stare de fapt pe care o exersezi mai multă vreme.
Cu francizele de succes e o mare problemă atunci când mai adaugi un episod: dacă e mai slab decât restul, dăunează la percepţia globală a seriei, dacă e mai bun- alimentează fanii să urmeze eroul/eroii până în pânzele albe, dar ridică stacheta şi e şi mai greu să îi mulţumeşti!
Când două festivaluri care au loc simultan în Bucureşti, American Independent Film Festival și Bucharest Fashion Film Festival, au în selecţie un documentar- iar acesta îi este dedicat lui Lee Alexander McQueen- e semn că e un must see, așa că vă invit în cinematografe unde pelicula rulează de vineri.
Categoric cel mai ,,Haios şi blănos” personaj din această aventură animată produsă de prestigiosul studio Laika, domnul Link este o specie pe cale de dispariţie care îşi cucereşte iremediabil publicul prin umorul său şi informaţiile cu caracter educativ puse la dispoziţia publicului său, cu care îşi dă întâlnire din 12 aprilie în cinematografe.
Dacă grupa de vârsta căreia i se adresează Shazam! ar fi fost ceva mai mică, aş fi zis că e o poveste de adormit copiii! Dar – din pacate- copiii rareori se mai adorm în ziua de azi cu poveşti minunate în care binele şi răul se înfruntă în spaţii fantastice sau într-unele familiare, în care eroul este dincolo de orice un suflet pur ce vine cu un rol mesianic predestinat, în care valorile morale şi legile Universului sunt poziţionate exact aşa cum trebuie şi din care – discutand- putem să învăţăm lucruri esenţiale pentru viaţă.
Fascinant şi acaparator, filmul regizorilor Ciro Guerra şi Cristina Gallego ne reconectează cu lumea apusă a triburilor columbiene- aceea în care totul se făcea după precepte ancestrale şi în care ritualurile erau parte din viaţa cotidiană – într-un matriarhat ce pare rupt de lume, cu o anume logică -barbară însă- şi credinţe ce se pierd în negura timpului.
Ce poate fi mai frumos dect o comedie rock-n-roll? Una în care actorii/cântareții sunt unii iubiți și aplaudați, scenaristul un golden-script maker- iar regizorul unul care atunci când se apucă de un film- e clar că va da lovitura! Concluzia? Așteptăm trepidând YESTERDAY – până la vară în iunie și ne uităm (de câte ori vrem) la trailer.
De la Harvey Stephens și Omen încoace am tot văzut cât de „draci » pot fi copiii sau, mai exact, cât de diabolici ne apar atunci când sunt posedați de spirite malefice. Au încercat pe rând Johnny Depp în „A Nightmare on Elm Street“, 1984, John Franklin în „Children of the Corn“- tot în 1984, Christina Ricci în „The Addams Family“ din 1991, Macaulay Culkin în „The Good Son“, din 1993, Lindsey Haun: în „Village of the Damned“ din 1995, Daveigh Chase în „The Ring“- 2002, Emily Browning în „Ghost Ship“, în același an, Dakota Fanning în „Hide and Seek“ din2005 , Isabelle Fuhrman în „Orphan“- 2009, Saoirse Ronan în „Lovely Bones“ – 2009, așa că acum i-a venit rândul si tânărului Jackson Robert Scott (11 ani), care are deja la activ It si Fear The Walking Dead. Iar rezultatul nu e deloc rău, mai ales că tânărul poate și știe să fie persuasiv , manipulator, viclean, mincinos și sadic.
Ultima producţie pe care o semnează M. Night Shyamalan din seria deschisă în 2000 cu originalul Unbreakable, e tot un psiho-thriller, diferit însă de acea mică gemă a suspansului, cu încrengături psihanalitice spectaculoase şi cu o problematică morală şi deontologică aflată la vedere – care era Split , rămânând însă în spaţiul şi stilul consacrat de nonconformistul regizor, al cărui trademark este tarantinesc de-a dreptul: un mic rol pe care şi-l rezervă, o apariție fulger, uneori aproape insesizabilă.
Uimitor de la primele cadre filmul lui Kore Eda este atât de excepţional manageriat regizoral şi totuşi atât de simplu ca poveste , încât aproape atinge perfecţiunea. Cu o viziune ce clădeşte scenariul cu minuţie ducându-l până într-un punct în care îl răsuceşte recalibrând totul în virtutea unei alte perspective, Shoplifters nu te lasă să întrevezi povestea, dar ţi-o clădeşte vizual şi emoţional cu mare artă.
