Posts Tagged ‘cinema’


Am tot spus că desenele animate inteligent făcute şi cu un mesaj inspirat mă atrag iremediabil şi mă bucur să intru în energia lor benignă care îmi exaltă copilul interior. Aşa că vizionarea  pentru presa la Coco a avut darul să îmi restaureze estetica săptămânii acesteia nu tocmai balansate, şi să mă transpună într-o lume fantastică în care viaţa şi moartea sunt legate prin iubire, iar lumile se întrepătrund în acea zi specială numită în cultura mexicană Dia de Muertos. Iar ca un treat super special, avanpremiera a fost prefaţată de un scurt metraj Frozen: Sărbători cu Olaf, în care cel mai nostim şi mai iubit om de zapadă al animaţiei ne bucură alături de Elsa, Ana, Sven şi Cristoff, într-o povestioară luminoasă despre tradiţiile de Crăciun.

(mai mult…)

Anunțuri

Fără să-şi fi ieşit de fel din mână, Steven Soderbergh, probează chiar şi cu această comedie light că este încă stăpânul Ocean(’s)- urilor cu neaşteptatele lor swich-uri de scenariu, dar şi “magicianul” lui Mike & Comp cei fără inhibiţii, livrând cu Logan Lucky o producţie plină de trademark-urile personale, nu spectaculoasă, dar agreabilă până la capăt. Cu o morală la vedere, cu toate “locurile” scriptului deja vizitate, filmul reuşeşte să se facă plăcut, poate şi datorită distribuţiei demne de un scenariu chiar mai elaborat.

(mai mult…)


Sincer să fiu am aşteptat o a doua parte a aventurii agenţiei Kingsman, aşa cum nu m-am aşteptat să existe şi o a treia! Şi e clar că s-a dorit ca această a doua parte să aibă “greutate” măcar prin distributie, dar să ştiţi că şi replicile sunt destul de savuroase (chiar dacă scenariul suferă pe alocuri de lipsă de inspiraţie). (mai mult…)


Lumea lui Kusturica este una pestriţă, colorată şi belalie,  mustind de viaţă, cu o muzică a ei- sălbatică şi sincopată ca o inima pulsând la vedere! Iar dacă ai intrat chiar şi numai o dată în ritmul ei, o vei face mereu, căci te ademeneşte într-un fel miraculos, aproape fără să poţi avea scăpare.

(mai mult…)


Michael Cuesta este un regizor care ”suferă” să realizeze filme de acțiune și asta e o boală grea care la el avansează de la fiecare producție cinematografică. Să luăm pe rând filmele pe care le are in portofoliu:L.I.E (un action movie  avându-l în rol principal pe Paul Dano), apoi câteva episoade din Six Feet Under,Dexter sau Homeland,  Kill the Messenger,de  acum 3 ani, cu Jeremy Renner și zbang, anul acesta, cu asasinul american, în care rolul principal este deținut de un actor (Dylan O’Brien) ce s-a lansat ca vârcolac. Vârcolac, vârcolac, dar dacă e antrenat de Michael Keaton, poate iese un viitor Bourne sau, în caz de eșec, un Jack Reacher. După cum i-o fi norocul! (mai mult…)


Că e un film de acţiune, nu se mai îndoieşte nimeni, căci are din plin adrenalină şi ne târăşte prin desfăşurarea evenimentelor din scenariu cu viteză zăpăcificantă! Dar să fie într-o aşa măsură şi o excelentă comedie, cu un dialog sclipitor şi cu o asemenea chimie între protagonişti, asta chiar m-a luat prin surprindere! Dar cum e vorba de Samuel L. Jackson ( într-o formă excelentă la cei 68 de ani!!!!) totul devine de înţeles, căci “omul” e un actor de eşalonul întâi, capabil să joace convingător şi ..cartea de telefon! ( era o vorbă pe la Hollywood, ca la ei încă mai trăiesc cărţile de telefoane).

(mai mult…)


Sigur că toată lumea ştie că această păpuşă este prin definiţie o păpuşă „de groază”, iar Annabelle 2 este de fapt un silogism: (aproape) toate filmele de groază sperie, Annabelle e un film de groază, deci Annabelle sperie. Care a fost de fapt momentul apariţiei ei şi în ce condiţii a devenit posedată, veţi afla din această realizare a suedezului David F. Sandberg, care are la activ mai multe scurtmetraje horror şi un singur lungmetraj-Lights Out, din 2016. (mai mult…)


 

Cât de “atomică” este Charlize Theron în rolul super spioanei MI6, Lorraine Broughton? Cât se poate, că mai mult de-atât nu văd cum ar fi putut să fie: sexy într-un mod rafinat care nu ne lasă să uităm că a fost model, frumoasă din orice unghi de vrăjeşte camera şi spectatorul, dură până în prăsele, profesionistă  la amănunt infinitezimal, vulnerabilă cât să fie asta un criteriu antitetic pentru forţa ei, misterioasă ca un agent “cu clasă”, puternică şi abilă în lupta, cu nimic mai prejos decât un bărbat. O veritabilă fiinţă alfa care străluceşte în rol de protagonistă şi trage pelicula cu forţa unei locomotive super performante. Şi nu îi lipsesc nici subtilităţile, nici atitudinea, e excepţional îmbrăcată şi machiată ca de podium şi capabilă de cascadorii şi coregrafii de combat spectaculoase, în care vedem filiaţia directă cu celălalt film de acţiune devenit celebru al lui David Leitch – John Wick din 2014 ( la cel de-a doilea din 2017, fiind doar producator). Şi nu ne miră nici faptul că mai are pe ţeavă şi Deadpool 2 din 2018, cu care aşteptăm să ne “lovească” letal, căci primul a fost de senzaţie!

(mai mult…)


Ceea ce italienii numesc astăzi comedie, nu prea mai e doar de râs, ci ne lansează scenarii de poveşti cu miez dramatic, care ne fac să ne gândim la ele mult după ce se termină filmul. Dar nu este oare asta formula unui film adevărat care nu trece prin retină fără să lase nici o urmă? O  astfel de peliculă este La Pazza Gioia a lui Paolo Virzi (co-scenarist alături de Francesca Archibugi) ce pare la prima vedere un alt film despre nebuni şi spitalele lor.

(mai mult…)


Chiar de la titlu ne dăm seama că ni se pregăteşte ceva “complicat”, creativitatea perifrastică bessoniană fiind capabilă să dea de furcă oricui nu poate să proceseze în ritmul pe care el îl propune; căci Valerian şi oraşul celor o mie de planete devine un pretext pentru a zburda în arealul fără limite al imaginaţiei, unde totul este cu putinţă şi unde limitele sunt dinamitate pur şi simplu. (mai mult…)