Posts Tagged ‘filme noi’


MV5BNWFiMTYxNTAtZDZlMy00ZmViLWIyYWItY2Y4OWM2Y2YyZWUzXkEyXkFqcGdeQXVyMTE3OTQzMjg@._V1_

Filmul lui Paul Negoescu se înscrie în linia tradiţională a comediilor pe care publicul le iubeşte fără rezerve, la care aderă spontan dintr-o nevoie antrenată în anii comunismului de a râde chiar şi atunci când în viaţă  nu pare să fie loc de amuzament. Iar crezul declarat al regizorului – de a le aduce zâmbetul pe buze spectatorilor- este materializat în această comedie light, permeabilă şi stenică, în care însă problemele existenţiale majore nu sunt ocolite. Căci nu poate fi ceva mai important decât asumarea propriei vieţi cu tot cu o relaţie şi un copil, iar personajul principal – deşi conferenţiar universitar, nu pare să se fi maturizat într-atât încât să ştie ce vrea să facă din şi cu viaţa lui.

(mai mult…)

Reclame

 Ediția a 9-a a Les Films de Cannes à Bucarest (19 – 28 octombrie) aduce și anul acesta în România cele mai importante și premiate filme ale anului. Proiecțiile vor avea loc la Cinema PRO, Cinema Elvire Popesco, Cinemateca Union și la Cinema Muzeului Țăranului. Câștigătoarele premiilor de regie, scenariu, cel mai bun actor și cea mai bună actriță de la Cannes vor avea premiera în cadrul festivalului. Spectatorii vor putea vedea mult așteptatul Cold War, de Pawel Pawlikowski, premiul pentru regie, Ayka, de Sergey Dvortsevoy, laureat cu premiul pentru interpretare feminină acordat actriței Samal Yeslyamova, Dogman, de Matteo Garrone, premiul pentru interpretare masculină pentru Marcello Fonte și 3 Faces, de Jafar Panahi, premiul (ex-aequo) pentru scenariu.

(mai mult…)


af 2

Clar în momentul acesta al anului ne dorim comedii, căci e încă vacanţă pentru mulți şi vrem să intrăm într-o energie benignă care să rimeze cu acest sfârşit august generos, iar Demi soeurs, filmul pe care şi-au unit forţele să-l regizeze Saphia Azzeddine şi  François-Régis Jeanne, e tot ce ne trebuie, căci e light ca un şpriţ de vară şi chiar dacă dispare repejor în portofoliul vizionarilor noastre, o face lăsându-ne un gust plăcut. Aşadar vi-l recomand, căci este de astăzi în cinematografe, fiind una dintre premierele săptămânii.

Cei doi regizori- destul de experimentaţi (dar preponderent în documentare şi scurt metraje)- au lucrat şi la scenariu şi poate tocmai de asta au păstrat şi câteva discontinuităţi şi oarece momente pe alocuri discursive.

2

Dar chiar şi aşa filmul este nostim şi are farmecul lui, amestecul personajelor diametral opuse, de etnii diferite, iscând notele comice, cel mai suculent fiind de departe limbajul cu săgeţi către rasism şi intoleranță.

Subiectul este ofertant, căci 3 surori vitrege, care nu se cunosc şi care sunt la rândul lor rodul unei legături extraconjugale avute de acelaşi tată cu mama fiecăreia- ajung să moştenească împreună un apartament splendid în centrul Parisului. Adăugaţi problemele de acomodare şi interesele fiecăreia, familiile personale şi familia defunctului tată necunoscut până la mostenire- şi veţi avea o comedie lejeră care nu promite ceea ce nu poate să livreze.

3

Aşa că dacă vă aşteptaţi la asta şi vă bucuraţi de ceea ce oferă filmul – veţi avea ocazia să vă destindeţi în compania unor actori foarte bine aleşi pentru rolurile lor şi să ieşiţi senini din sala de cinema. Şi până la urmă nu asta e menirea comediilor, să ne bucure, să ne facă să ne relaxăm şi să ne ofere un strop de bine într-un hohot de râs sau un zâmbet?

MV5BOGU3ZTM2MzUtZDk2Ny00YTE3LTk1NzUtOTU3ZTQwMGYzZGYxXkEyXkFqcGdeQXVyNTc5OTMwOTQ@._V1_

Aşa că văzându-le pe Sabrina Ouazani, Alice David şi Charlotte Gabris cu figurile lor proaspete– te bucuri de aceste fețe noi şi de felul în care fiecare personaj încearcă să îşi rezolve problemele- care existețiale, care de carieră sau de viaţă. Ajutorul le vine într-un mod aproape miraculos de la fiica legitimă a tatălui comun şi rezolvările aşează toate lucrurile la locul lor, livrând un final interesant, ce nu ne taie elanurile pe care le clădeşte acest scenariu nostim, care mie nu mi-a potolit însă nevoia imperioasă aproape de a vedea cât de curând o comedie magnifică, de mare fineţe, jucată de actori excepţionali şi cu un subiect şi un comic care să-mi dinamiteze simţul umorului. Încă aştept!

Weekend minunat cu vizionări miraculoase!


Fără nici o urmă de cosmetizare, Loving Pablo este atât de frust şi de feroce cum însăşi lumea traficanţilor de droguri este, celebrul cartel Medellin deţinând supremaţia prin felul brutal şi primitiv în care îşi tranșa problemele- de la lupte şi rivalităţi interne, la parteneriate de circumstanţă. Iar felul în care Pablo Escobar reacţiona este aproape ireal, zâmbetul ascunzând de multe ori o cruzime greu de imaginat. Şi totuşi în sufletul acestui mafiot de temut încăpea şi iubirea, căci familia rămâne pe primul loc orice ar fi şi oricât de multe ar fi fost derapajele traversate.

(mai mult…)


Într-un adevărat bombardament mediatic după cele 13 nominalizari la Oscar și ceremonia de decernare a Globurilor de Aur, vizionarea acestui film se anunța apriori una incitantă. În primul rând pentru că Guillermo del Toro nu știe să facă filme comune, fiecare dintre producțiile lui mai adăugând încă o valență acestui creator absolut special, și în al doilea – pentru că în lumea asta nebună în care trăim- eu simt permanent nevoia să mă întorc în poveste. (mai mult…)


Nu cred că suntem doar  nostalgici după Bagheera copilăriei noastre dacă ne-a cucerit din prima T’Challa, fiul regelui din Wakanda, supereroul care transformat în panteră devine păstrătorul tradițiilor și al bogățiilor țării natale, un tărâm pe care nu îl poate accesa decât propriul popor. Și în plus cred că întreaga comunitate afro-americană  e pe modul “standing ovations” după parada de actori formată din Chadwick Boseman, Michael B Jordan, Lupita Nyong’o, Angela Bassett, Forest Whitaker, Danai Gurira, pata de culoare fiind dată de Martin Freeman (foarte palid, hahaha), pentru că pentru amuzament a fost folosit Andy Serkis. Nah, să vedeți și voi albii cum e să fiți discriminați! (mai mult…)


 

afis 3

Când mai toată lumea- în febra nominalizărilor la Oscar- îl vazuse deja on line, eu m-am abţinut cu stoicism, ca să pot să mă bucur de imaginea  şi sunetul unei proiecţii in sala de cinema. Filmat în nordul Italiei pe o proprietate tipic mediteraneeană, într-o casa de genul celor prin care energia circulă fluid iar natura dă năvală până în prag, Call Me By Your Name este delicat şi solar, intens şi dureros, de un romantism aproape desuet, dar cu o retorică a imaginii fabuloasă.

(mai mult…)


afis

Nu era cu putinţă ca un regizor de talia lui Ridley Scott să rateze o  poveste precum cea a lui John Paul Getty al III-lea, unul dintre moștenitorii magnatului John Paul Getty, dar a știut  în acelaşi timp să ne servească cu multă abilitate, dozat şi ceva din apucăturile celui care a fost la vremea lui cel mai bogat om de pe planetă.

(mai mult…)


Nici n-ai zice că Ivana Mladenovic, cu alura ei de zână fragilă (pe care a remarcat-o şi Radu Jude care a distribuit-o în Inimi Cicatrizate) poate ţine cu mână de fier un scenariu atât de dificil de manageriat precum acesta, care ecranizează cartea omonimă a lui Adrian Schiop. Şi totuşi aşa e, ea reuşind să pună în pagina cinematografică o poveste paradoxală şi incitantă de iubire, la coliziunea a doua lumi diametral opuse.

(mai mult…)


kinopoisk.ru

Ajunsă la capitolul final, trilogia cinematografică a Labirintului pare să nu fi regresat, ceea ce e îmbucurător, spre satisfacţia adolescenţilor care vor savura încă o peliculă action în care încape şi puţin romantism şi nişte iubiri imposibile şi nişte situaţii limită şi o maladie cataclismică pentru omenirea ce se chinuie să îi găsească leac.

(mai mult…)