ÎN LIPSA RAȚIUNII
Ori de câte ori vine momentul să mai văd un film semnat Woody Allen simt în așteptarea lui un fior la periferia ființei, întrebându-mă cu ce va să mă mai uimească. Și nu este întotdeauna genial, așa cum ne așteptăm, și filmele nu curg firesc, pentru că niciunul nu e comun, dar de fiecare dată avem neaparat întâlnire cu mari actori și –mai ales – cu o viziune regizorală diferită de tot ce știm, unică într-un mod brand-uit deja. (mai mult…)
United Network Command for Law and Enforcement
Am avut două motive în plus (faţă de îndatorirea de înrăit consumator de filme) să văd cea mai nouă producţie distribuită de Freeman Entertainment: e un remake al celebrei serii din anii 60, în care vedetele de atunci erau Robert Vaughn şi David McCallum şi faptul că regia e a lui Guy Richie, cel care s-a hotărât să facă film după ce a văzut Butch Cassidy and the Sundance Kid, film realizat chiar la un an după ce se năştea şi văzut -evident- mult mai târziu, la vremea în care începea să viseze. Acum serios vorbind, în afară de Swept Away din 2002, care este de nevăzut, toate celelalte filme ale regizorului britanic sunt cel puţin interesante. Chiar şi scurt metrajul The Hard Case, prin care i-a atras atenţia lui Trudie Styler (nevestica lui Sting) şi care a investit în Lock, Stock & Two Smoking Barrels (unde Sting îl interpretează pe JD, tatăl lui Eddy şi patronul unui bar). (mai mult…)
După ce anul trecut aproape pe vremea asta ne oferea Equalizer, iată-l pe Antoine Fuqua (da, tot acela căruia îi datorăm, printre altele şi Training Day) reeditând performanţa de a regiza un film provocator, visceral şi intens, cu o distribuţie valoroasă şi un rol principal care îi prilejuieste lui Jake Gyllenhaal o ieşire la rampă care va capta neîndoielnic atenţia, şi –poate- şi câştigarea unor premii. Căci este uimitor ca Billy Hope, un pugilist crescut în sistemul instituţional, care îşi realizează visul vieţii dobândind tot ce şi-ar putea dori un om: o familie minunată, succes, bani, recunoaştere . Dar cum viaţa nu e dreaptă, hazardul năruie totul într-o clipă, şi el trebuie să lupte de această dată cu adversari mult mai de temut: legislaţia privind protecţia copilului, sistemul judiciar american, durera şi pierderea, teama, furia , neîncrederea. (mai mult…)
Filmul lui Jake Schreier este unul pentru adolescenţi şi nostalgicii vârstei, pentru romantici şi sensibili,pentru toţi cei înclinaţi să vadă la cinematograf poveşti frumoase, mai degrabă decât drame şi horror-uri. Valorificând cinematografic un best seller, nuvela omonimă a lui John Greenm scrisă acum şapte ani, scenariul nu este unul inovator, dar ca şi cartea probabil, readuce prospeţimea unei vârste minunate- adolescenţa- şi a unei perioade pe care nimeni nu o poate uita- ultima clasă de liceu cu balul de final şi plecarea la facultate. (mai mult…)
V-aţi întrebat ce anume face dintr-un thriller un film ce merită văzut? Eu am facut-o, şi de fiecare dată am avut un singur răspuns, acelaşi. Dincolo de scenariul în sine, de distribuţie şi performanţe actoriceşti, de artificii cinematografice, ceea ce ne face să apreciam genul acesta este tensiunea, intenţia insidioasă, aşteptarea. Aşa că indiferent despre ce e vorba, cine joacă sau cum e filmat, produsul final devine unul notabil atunci când ne induce o stare de tensiune de la început şi până la sfârşit. Şi fie că sărim de pe scaune la scenele care ne iau pe nepregătite, fie că doar tresărim, asta înseamnă că avem de-a face cu un thriller autentic. Ceea ce am avut spre vizionare şi la întâlnirea cu ultima producţie a lui Joel Edgerton, actor, scenarist, regizor şi producător australian cunoscut mai ales din apariţiile lui din Zero Dark Thirty, Exodus: Gods and Kings, dar mai ales din minunatul The Great Gatsby al lui Baz Luhrmann, unde face un rol de calibru- Tom Buchanan- în compania lui Leonardo DiCaprio,Tobey Maguire şi Carey Mulligan. (mai mult…)
HBO ne oferă zilele acestea un spectacol al uimirii şi căutării în această splendidă parabolă despre iubire, moarte şi viaţă, care se numeşte Cirque du Soleil: Worlds Away. Conceput ca un film fantastic, spectacolul lui Andrew Adamson a fost lansat în 2012 şi este o poveste iniţiatică ce translează nu doar timpul- spaţiu, ci şi 5 elemente pe care le modulează într-un scenariu de poveste ce uneşte: apă, aer, pământ, foc şi …suflet. Şi nu trebuie să vă mire în nici un fel filiaţiile şi citatele explicite din Avatar, de exemplu, dacă aflaţi că James Cameron este producătorul acestui magnific spectacol.
Centrat pe o poveste de dragoste care se confruntă cu o brutală despărţire, spectacolul explorează lumi pe firul conducător al dragostei aflate în căutarea perechii, a celuilalt menit să întregească sfera. (mai mult…)
Se întâmplă uneori să scriu imediat după terminarea filmului..asta înseamnă că în câteva săptămâni voi uita mare parte din el? N-aş spune, dar cu siguranţă nu înseamnă că filmul regizat de Tarsem Singh (The Cell, Immortals, Mirror Mirror) este fără valoare! Din contră, este un excelent action movie, un SF pertinent şi un film cursiv. Începutul e aşa: ce îţi mai poţi dori când ai un imperiu imobiliar, maşini scumpe, femei frumoase şi chiar candelabre poleite cu aur? Încă o viaţă să te poţi bucura de ele! Şi apoi încă una şi încă una? Asta cu nemurirea e un subiect care continuă să facă vâlvă, deşi mulţi sunt de acord că te-ai cam plictisi, că îţi vezi fiinţele dragi cum se sting şi nu mai poţi rezista la atâta suferinţă. Dar eu sincer, n-am întâlnit nici un nemuritor- să îl intervievez ca la carte şi abia apoi să vă prezint concluziile. Până atunci, să revin la scenariul legat de „murirea” corpului şi nemurirea sufletului! Nu e rău, deloc! E fluid, te face foarte atent la personaje, chiar dacă în unele momente sfidează logica! Felul în care e scris te îndeamnă să ierţi gogoriţele şi să vrei să vezi care e finalul. (mai mult…)
Orice ar spune pricinoşii este unul dintre cele mai aşteptate filme ale verii şi oricât ar protesta sus menţionaţii , nu ne mai săturam să-l urmărim pe Ethan/Tom – Hunt/Cruise, care este în mare formă fizică şi încă ne fascinează în postura de super agent secret. Şi chiar dacă pornim de la un dat apriori- că omul e aşa de deştept şi de profesionist încât este aproape nemuritor- tot il urmărim cu sufletul la gură în aceasta nouă misiune imposibilă în care acţiunea e altoită cu ceva action fast & furious+ Bond. Aşa că n-am nici o îndoială că filmul va domina această vară box office-ul mondial. (mai mult…)
…sau Fant4stic 🙂
Aş începe cu o întrebare: cât mai e nevoie în lume de super eroi, de modele şi de filme despre puterea însumată a energiilor, despre prietenie şi a fi special? Răspunsul meu este “cât încape!”, aşa că nu am să încetez să îmi bucur copilul interior cu poveşti care motivează, orice vârstă aş avea.
Fanii benzilor desenate (mai ales cei care le colecționează cu îndârjire pe cele din anii 40, 50 sau 60) se vor bucura aşadar, așa cum s-a întâmplat în 1994, apoi în 2005, de acest ultim reboot ce va fi pentru ei o sursă de amuzament (nu mă aștept însă la încasări amețitoare!). (mai mult…)
Am lăsat să trecă 8 zile de la concertul Black Label Society de la Arenele Romane, pentru că am o vorbă: senzaţiile de după un show plin de energie trebuie decelate! De exemplu, foarte bine mi-a rămas în minte cântarea de la Sofia, din 23 iunie 2005, când Zakk cânta 7 (șapte) piese în deschidere la Black Sabbath, pe stadionul Lokomotiv, din capitala bulgară. Pe atunci îşi promova albumul Mafia și fiindcă Zakk Wylde era chitaristul lui Ozzy, a avut onoarea de a deschide un concert antologic, pe care cu greu îl voi uita, mai ales că am văzut Black Sabbath în formula originală (ce deschidere de cîntare cu NIB și bis cu Sleeping Village, apoi Children of the Grave…of, of!). (mai mult…)
Radiotopic 