Arhivă pentru Noiembrie, 2015


HAOS DE CRĂCIUN

afis_Haos R

Regizor: Jessie Nelson

Scenariu: Steven Rogers

Cu: Diane Keaton, John Goodman, Ed Helms, Amanda Seyfried, Alan Arkin, Marisa Tomei, Olivia Wilde, Blake Baumgartner, Maxwell Simkins, Timothée Chalamet, Alex Borstein

Prin definiție Crăciunul ar trebui să ne armonizeze, nu să ne bulverseze! Cel puțin în teorie, căci practica ne-a demonstrat de zeci de ori că doar haosul și nebunia pot să genereze îndeajuns de multe situatii încât să stăm lipiți de micul sau marele ecran. Și pentru că nu mă așteptam la un film care să îmi pună probleme și să îmi provoace dileme, am primit exact ce mă așteptam, adică o comedie nostimă, cu o distribuție super și cu partituri lejere, care cred că i-a amuzat pe toți cei implicați. Tema centrală este o familie tipic americană, ușor trăsnită, care se reunește prin strădania mamei pentru un Crăciun ca la carte: cu masa plină, cu cadouri, cu adunat în jurul mesei. Fiecare dintre componenții clanului Cooper are o problemă, fie de relaționare, de ego sau de comunicare sau o frustrare majoră rămasă nerezolvată de ani de zile. Așa că fiecare încearcă să își pună o mască socială și să pară ceea ce nu e de fapt, în speranța că se va integra și va răspunde așteptărilor celorlalți. (mai mult…)

Anunțuri

Regizor: Steven Spielberg

Scenariu: Matt Charman, Ethan Coen, Joel Coen

Cu: Tom Hanks, Mark Rylance, Alan Alda, Domenick Lombardozzi, Amy Ryan, Brian Hutchison, Eve Hewson

bridge-of-spies-656

Cred ca dacă n-aș începe prin a vă spune câteva lucruri reale care au stat la baza acestui scenariu scris de Ethan si Joel Coen și pus în scenă cu abilitățile maestrului care este Stevcen Spielberg- n-ați valoriza la adevărata măsură nici scriptul și nici filmul în sine. Așa că să începem cu …începutul! (mai mult…)


By Michaela

PE MALUL MARII

Filmul acesta se află pe lista aşteptărilor mele guvernate de curiozitate, dacă nu pentru alt motiv, măcar pentru acela de a vedea unde o să ţintească regizoarea Angelina Jolie, după Unbroken de anul trecut- un film notabil care mi-a confirmat bănuiala că doamna Pitt ar putea avea stofă de “director”. Ca actriţă am valorizat-o în Gia, Girl Interrupted (pentru care a luat şi Oscar) şi Changeling al lui Clint Eastwood, restul rolurilor nefiind într-atât de ofertante ca să o scoată în evidenţă. Aşa că pentru o producţie gândită, regizată şi jucată de ea, cum este By The Sea, orizontul aşteptărilor mele era foarte sus, fiind aproape sigură că va vira către filmul de artă, un teritoriu care îţi oferă largheţea să stăpâneşti scenariul cu alte mijloace decât în filmele curente. Şi încă mai cred că asta a fost intenţia ei, însă fructificată necorespunzător, prea redundantă şi în simboluri şi în sugestii-metafore, prea absconsă într-o retorică a durerii contrase care prelungeşte mult prea mult suspansul devoalării “traumei”. Cu toate că distribuţia este tentantă, de la Brad Pitt la Richard Bohringer, la Melanie Laurent şi doamna Pitt însăşi, diluarea scriptului neîngăduit de mult pentru a putea păstra interesul, teatralizarea excesivă şi faptul că filmul pur şi simplu “nu curge”, nu ne inserează în nici un fel în poveste, după cum nici măcar episoadele hilare cu impărtăşirea plăcerii voyeurismului nu reuşesc să o  facă. (mai mult…)


Afis_Jocurile Foamei - Revolta Partea a doua

Am ajuns şi la finalul acestei francize care a fermecat şi a inspirat, care a polarizat atenţia şi interesul şi ne-a oferit versiunea cinematografică a distopiei din spaţiul numit Panem, pornind de la trilogia americancei Suzanne Collins, al cărei prim volum apărea în 2008. La vremea ei, această apariţie editorială egala vânzările cărţii concurente din seria Harry Potter, şi astfel devenea iminentă ideea unei ecranizări. Aşa că povestea Capitoliului- spaţiu al privilegiaţilor- şi a districtelor din care anual erau selectaţi copii şi tineri pentru un spectacol magnific- dar mortal- televizat şi marketizat la sânge, devine o serie de mare succes pentru istoria blockbusterelor. (mai mult…)


Afis_SPECTRE

Şi uite aşa am ajuns la Bond-ul cu numărul 24, fie-i numele dus mai departe! Cu toate criticile duse Executivului Special pentru Contrainteligență, Terorism, Răzbunare și Şantaj (adică ESCTRŞ, în limba română şi SPECTRE, în engleză), atât în marile ţări, mari consumatoare şi producătoare de film, cât şi în ţărişoara noastră, rezultatul cinematografic al lui Sam Mendes, merită cu siguranta văzut. Iată şi argumentele: (mai mult…)


Îţi facem părul măciucă?

Goosebumps - digital poster

Să fie clar de la început: dacă ai peste 14 ani nu vei avea nici un fel de fior, nu ţi se va face pielea de găină (sau după caz, de cocoş). Mai degrabă, vorba lui J Lo din timpul jurizării la American Idol, ai parte de goosies, doar dacă ai până în 7 ani şi atunci întreaga realizare cinematografică are sens. Aşa cum există rating de la ce vârstă se poate urmări un film , ar trebui să existe şi avertizări de genul: dacă ai până în şapte ani te vei distra de minune. (mai mult…)


PosterVă avertizez încă de la început că nu este un film pe care să doreşti să-l vezi dacă ai (sau ai avut) pe cineva apropiat, bolnav, într-o fază terminală! Cu atât mai mult în aceste zile în care te întrebi: oare până la cât ştie moartea să numere?

Dar pentru că eu l-am văzut la festivalul Les Films de Cannes à Bucarest, am datoria de a spune câteva cuvinte despre el. Regizorul mexican Michel Franco mi-a atras atenţia acum 3 ani când a primit premiul Un Certain Regard la Cannes pentru Despues de Lucia, iar Tim Roth era atunci preşedintele juriului. Poate atunci au avut loc schimburi de amabilităţi între actor şi tânărul regizor, ceea ce au dus, după trei ani, la materializarea acestei pelicule. (mai mult…)


 

digiposterCraiasa_1080x1920Am tot spus că îmi plac poveştile, fabulele şi parabolele. Şi asta nu pentru tâlcul lor, ci mai ales pentru felul în care ne conduc în fantezie, în miracol. Aşa că rareori lipsesc de la vizionările desenelor animate, oricum ar fi ele, dar le prefer pe cele subtitrate. Pentru părinţi însă e mult mai lejer un film dublat, deşi aşa se pierde tot farmecul vocilor originale, care de obicei aparţin unor actori cunoscuţi, dar şi coloana sonoră –minunată aproape de fiecare dată.

În cazul acestei versiuni nu poţi să nu admiri personajele atât de frumoase şi tiparul aproape clasic al scenariului care urmează într-o oarecare măsură povestea originală a lui Hans Christian Andersen. Provocarea pe care a lansat-o Frozen acum doi ani este însă atât de greu de depăşit, încât prin comparaţie aceasta Crăiasă a Zăpezii păleşte. (mai mult…)


AfisDalibor Matanić este scenarist și regizor, autor a nouă lungmetraje premiate, printre care The Cashier Wants to Go to the Seaside (2000), debutul său, un succes de casă și de critică, și Fine Dead Girls (2002). A regizat și scurtmetraje, piese de teatru, reclame și este membru al Academiei Europene de Film.

În Zvizdan (The High Sun) sunt prezenţi aceiaşi doi actori într-un triptic al iubirii interetnice, care se desfăşoară la distanţă de 10 ani: în anul 1991,  în 2001 şi în 2011, dar în poveşti diferite şi cu personaje diferite. Foarte buni actorii care sunt puşi să joace frustrarea sau furia, uneori fără să vorbească, alteori prin gesturi mărunte, iar regizorul (care e şi scenarist) deşi are numai 40 de ani, dovedeşte o înţelepciune demnă de un sfat al bătrânilor. (mai mult…)


Afis Our little

Cred că vă este clar că ne aflăm în acestă ediţie de filmes de Cannes sub “asediul” creaţiilor japoneze, de vreme ce aproape că nu există categorie la care să nu apară una sau chiar mai multe producţii nipone. Nu o spun cu nici un reproş, dar e o constatare pe care –personal o salut, filosofia mea de viaţă rezonând cu multe dintre coordonatele pe care aceste filme le propun.

Înscris în competiţia acestei ediţii a festivalului de pe Croisette, Our Little Sister regizat de Kore-Eda Hirokazu e o poveste cu accente de dramoletă şi comedie vagă, a vieţii citadine a trei surori pe care mama le abandonase în grija bunicii după ce tatăl se îndrăgostise şi plecase cu o altă femeie, ignorându-şi cealaltă familie. Peste 15 ani tatăl vinovat moare lăsând în urmă o alta fiică de 13 ani, o copilă frumoasă, sensibilă şi educată pe care cele trei surori vitrege care vin la înmormântare o adoptă spontan. Cam acesta este scenariul cu alte câteva mici volute, toate în registru minor şi menite să susţină acţiunea principală. Scriptul însă rămâne inconsistent şi cu toată frumuseţea actriţelor principale, nu reuşeşte să convingă mai departe de o mediocritate diferită de atributul “aurea”. Filmul se construieşte pe paşii mici ai unor vieţi obişnuite care par să nu aibă semnificaţii ieşite din comun. În spatele fiecăreia însă e o dramă care preia frâiele existenţelor în sine şi care vrea să-şi găsească izbăvirea într-un fel sau altul. Personajele sunt fie serioase, fie hilare, fie pitoreşti, toate însă fiind animate de felul special în care gândesc, trăiesc, iubesc şi iartă japonezii, cu siguranţă sub tutela unui alt gen de filosofie de viaţă. (mai mult…)