Posts Tagged ‘drama’


poster

Cu palmares deja la Globurile de aur unde a câştigat premiile pentru cel mai bun film şi regizor, drama lui Sam Mendes ar putea părea simplistă dacă o comparăm cu filmele de război deja consacrate. Dar dacă nu ignorăm genericul de final, ne dăm seama că este vorba de o poveste adevărată pe care bunicul său i-a povestit-o, şi care seamănă cu atâtea poveşti pe care unii din noi le-am aflat la rându-ne tot de la bunici, istorii în care hotarul dintre viaţă şi moarte era incredibil de apropiat şi în care hazardul guverna alaturi de şansă.

(mai mult…)


cats-300227l-1600x1200-n-c29c69ac

Devenit fără concurență pe Broadway cel mai longeviv musical ever, CATS al lui Andrew Lloyd Weber este în această variantă cinematografică tot ce era pe scenă , cu încă ceva în plus- upgradarea fiind adusă de CGI-ul care te năuceşte pur şi simplu şi îţi dăruieşte bucuria de a fi parte din aventura clanului pisicesc Jellicle, într-o poveste emoţionantă si magică despre iubire, acceptare şi iertare, despre puterea de a visa şi speranţa că există şi a doua şansă.

(mai mult…)


ford-v-ferrari

Aproape n-aş şti să spun care este elementul principal care te ţine captiv la filmul acesta: povestea adevărată despre limitele interioare şi cele ale unui sistem, imaginile fabuloase, pasiunea unor oameni care au făcut istorie în cursele automobilistice, ritmul/sunetul trepidant al filmului care te „băga în scaun” ca şi când ai fi şi tu pe pista sau mereu magnifica înfruntare dintre aparenţă şi esenţă, valoarea autentică şi cea fabricată.

(mai mult…)


afis.jpg

Sincer, nu ştiu ce cusur i-aş putea găsi acestui Joker, măiastru adjudecat de Joaquin Phoenix într-o partitură şi ea aproape de perfecţiune, co-scrisă şi regizată de Todd Phillips care, iată, după ce a făcut Hangover în trei exemplare ne năuceşte cu acest psiho-thriller ce preia un personaj din universul DC, după un scenariu co-scris cu Scott Silver (nominalizat la Oscar pt scriptul la The Fighter)

(mai mult…)


poster

Amanda este genul de film care nu poate să nu te emoţioneze. Mai întâi pentru că spune o poveste ce nu pare fictiune ci fapt real, apoi pentru că urmăreşte personajele după ce întâmplarea de viaţă care le modifica radical destinele le aduce o altă perspectivă- la început aproape înfricoşătoare, pe măsură ce existențele li se repoziționează ea devenind acceptabilă şi apoi obişnuită, ca orice stare de fapt pe care o exersezi mai multă vreme.

(mai mult…)


the-man-who-killed-don-quixote-213867l-1600x1200-n-f8ff93ca

Filmele care sunt însoţite de o poveste tristă sau de un scandal, de încercări nereuşite sau de aventuri întortocheate sau bizare, sunt cu atât mai aşteptate – iar Terry Gilliam pare să fie predestinat unei istorii acaparante cu această creaţie, căci a gândit proiectul cu Don Quijote aproape 30 de ani, s-a apucat de el în pofida tututor obstacolelor şi a sfârşit prin a-l duce la capăt cu ofranda unui atac de cord, pe fondul unui proces cu producătorul peliculei. Într-atât de încleştată este lupta pt drepturile acestei creaţii, încât Gilliam însuşi pare prins într-o bătălie cu morile de vânt ale cinismului şi societăţii de consum.

(mai mult…)


DiCaprioFanningTarantinoRobbiePitt

Cu o distributie care te cheama la film (Leo Di Caprio, Brad Pitt , Margo Robbie) acesta este cel de-al noualea film al lui Tarantino si primul care nu mai este produs de The Weinstein Company- dupa ce Harvey Weinstein a fost acuzat de nenumarate acte de hartuire sexuala. Sony Pictures detin acum drepturile de distributie, dupa ce Tarantino si-a impus in contract mai multe doleante, inclusiv clauza  privilegiului deciziei finale a montajului. Distributia ii include si pe alti cativa actori cu care Tarantino obisnuieste sa lucreze in filmele sale: Tim Roth, Kurt Russel si Michael Madsen- nume importante ce vor polariza atentia spectatorilor. Acesta este ultimul film in care a jucat Luke Perry, care s-a stins de curand si a fost filmat in Los Angeles, scriptul urmarind povestea actorului de televiziune Rick Dalton si a dublurii sale – cascadorul Cliff Booth- si odiseea lor de a patrunde in industria de film tv.

once-upon-a-time-in-hollywood

Cu un buget de 100.000 miloane de dolari, filmul reuneste pe generic si alte nume de prima marime precum Al Pacino in rolul lui Marvin Shwarz, agentul lui Rick Dalton, Damian Lewis – care il intruchipeaza pe Steve McQueen si Dakota Fanning – membra a familiei Manson, cei care au ucis-o pe Sharon Tate, sotia insarcinata in opt luni a lui Roman Polanski.

Asteptat cu mare interes de public si critica, filmul va avea lansarea in Statele Unite pe 26 iulie 2019.

 


pajaros-de-verano-558757l-576x0-w-52373ab1

Fascinant şi acaparator, filmul regizorilor Ciro Guerra şi Cristina Gallego ne reconectează cu lumea apusă a triburilor columbiene- aceea în care totul se făcea după precepte ancestrale şi în care ritualurile erau parte din viaţa cotidiană – într-un matriarhat ce pare rupt de lume, cu o anume logică -barbară însă- şi credinţe ce se pierd în negura timpului.

(mai mult…)


large_Afis_final_bun_Padurea

Pădurea Spânzuraţilor în viziunea regizorală a lui Radu Afim nu este un spectacol pe care să îl vezi de mai multe ori! Nu pentru că n-ar avea destulă substanţă ca să îţi ajungă şi pentru revizionare – ci pentru că este o creaţie care te consumă, care te obligă să îţi pui în mişcare mintea, îţi forjează atenţia, îţi forţează limitele, te ia cu asalt de-a dreptul – într-un fel unic.  Deîndată ce intri în siajul acestei reprezentaţii bulversante eşti ancorat fără scăpare şi condus către tunelul la capătul căruia ar trebui să se întrezărească o lumină! Asta nu înseamnă că finalul acordă şanse! Dar modul în care suntem angrenaţi mental, senzorial  şi emoţional este îndeajuns de puternic încât să ne provoace şi să ne problematizeze şi să ne scoată din orice stază în care am fi eşuat. Căci Pădurea Spânzuraţilor este pentru spectatorul gânditor ca un antrenament de performanţă fără încălzire- căruia dacă nu îi respecţi rigorile, îi suporţi consecinţele: rămâi „paralizat” şi îţi trebuie ceva timp ca să îţi revii.

(mai mult…)


everybody-knows-poster

Nu cred că se mai îndoieşte cineva de faptul că iranianul Asghar Farhadi este nu doar un regizor special, cu o viziune care îl scoate din pluton, dar şi un scenarist de talent, cu o scriitură de o simplitate care ajunge la inimi, cu poveşti ce par reale şi care ascund intotdeuna o dramă. Şi de cele mai multe ori începutul filmelor o escamotează atât de bine, încât ea ţâşneşte din script ca un abur ce îşi găseşte după mult timp fisura prin care poate să se depresurizeze.

(mai mult…)