Marți, 30 mai, de la ora 21:00, TLC aduce în premieră un documentar mult așteptat în întreaga lume – Selma Blair: Lupta pentru viață. Filmul o urmărește pe celebra actriță, aducând imagini din viața ei pe parcursul unui întreg an, după ce a fost diagnosticată cu scleroză multiplă, o boală autoimună care nu are leac.
(mai mult…)
În 27 ianuarie 2013, 242 de persoane au murit în clubul de noapte Kiss din orașul Santa Maria, în cel mai sudic stat al Braziliei, Rio Grande do Sul, în urma izbucnirii unui incendiu devastator.
Multe dintre victime au murit din cauza fumului toxic, iar peste 600 de persoane au fost, de asemenea, rănite. A fost o noapte de concerte într-un club studențesc, iar cei mai mulți dintre tineri având vârste cuprinse între 18 și 30 de ani.
Citește mai mult: Todo Dia a Mesma Noite
La acea vreme, parlamentarul de stat Valderci Oliveira a spus (într-un material distribuit de CNN) că scena semăna cu „o zonă de război”.
Un jurnalist a relatat că inițial a existat o oarecare confuzie cu privire la ceea ce se întâmpla, împiedicându-i pe mulți dintre cei din interior să scape: „Unii gardieni au crezut la început că a fost o luptă, o luptă uriașă care a avut loc în interiorul clubului și au închis ușile pentru ca oamenii să nu poată pleca fără să-și plătească facturile din club”.
Un supraviețuitor a declarat pentru rețeaua de televiziune Globo (în The Guardian) că „era atât de mult fum și foc”, adăugând: „A fost o panică totală și a durat mult până au început oamenii să iasă. Au fost atât de mulți morți”.
„Memoria nu va muri”, cântă Milton Nascimento în Sentinel, melodia aleasă pentru coloana sonoră a trailerului The Endless Night, lansat recent de Netflix. Această miniserie braziliană este inspirată din povestea adevărată a incendiului de la clubul de noapte Kiss, care a curmat viețile a 242 de tineri din Santa Maria, Rio Grande do Sul, în 2013.
Regia este semnată de Julia Rezende, pe un scenariu scris de Gustavo Lipsztein, iar producția se bazează pe cartea The Endless Night: The Untold Story of Kiss Nightclub (2018), scrisă de jurnalista Daniela Arbex. În cele 5 episoade, serialul dezvăluie povestea nespusă a ceea ce este considerată una dintre cele mai mari tragedii din Brazilia – de la ancheta polițistă a circumstanțelor care au dus la incendiu până la începutul luptei neobosite pentru dreptate dusă de familiile victimelor, care continuă 10 ani mai târziu. În prezent nu a fost nimeni condamnat, iar procesul continuă…
Babylon este filmul care m-a luat cu asalt pur și simplu, căci– așa cum obișnuiesc – nu am citit prea mult despre el, dorindu-mi să nu îmi las impresiile influențate de vreo altă interpretare. Și trebuie să recunosc faptul că îl așteptam, curioasă să aflu cum a abordat Damien Chazelle un asemenea subiect.
(mai mult…)
Nu pot lasa sa treaca ziua de astrazi fara sa va semnalez intrarea pe ecrane a filmului TORI et LOKITA, cea mai recenta creatie a fratilor Jean-Pierre și Luc Dardenne, povestea a doi copii de origine africana intrati clandestin in Belgia. Dureros pana in prasele, trist si nedreapt, filmul vine cu un mesaj terifiant despre cruzime, neputinta, durere, exploatare si iubire. In plus pare sa fie una general valabila atunci cand traficantii au in maini destinele unor oameni care nu se pot apara.
(mai mult…)
Neîndoielnic, Corpus Christi a fost revelaţia cineamatografică a anului, cu o nominalizare la Oscar pentru film străin, cu o distribuţie din actori necunoscuţi şi un regizor, Jan Komasa, aflat la început de drum, dar într-atât de puternic şi impresionant, încât a obţinut deja 50 de premii şi a fost selectat în peste 60 de festivaluri, având distribuitori în 50 de țări din toată lumea. Ce păcat însă că pandemia nu îi acordă aceste şanse şi –cel puţin la noi- filmul care ar fi trebuit să intre în cinematografe pe 9 octombrie este într-un stand by indefinit.
Avem un scenariu simplu : Peter îşi iubeşte bunicul şi se bucură să fie împreună cu el – asta până în momentul în care e obligat să îi cedeze propria cameră şi să se mute în pod. Numai că nedreptatea asta îl determină pe puști să ia atitudine şi împreună cu prietenii să îl şicaneze într-atât pe bunic, încât acesta să vrea se mute. Toate bune, dacă bunicul s-ar lăsa uşor convins! Numai că nu prea e aşa….
Ultimul film al lui Christopher Nolan este de vineri, 18 septembrie, în cinematografele din România şi ne prilejuieşte întâlnirea cu un cu totul alt gen decât cel cu care regizorul lua cu asalt cinematografia în 2017 când apărea Dunkirk.
Nu ştiu câţi dintre noi recunosc din prima şi fără reticențe că îi mişcă filmele de dragoste şi uneori au şi câte o lacrimă mijită pe care o disimulează sau nu – în funcţie de cât de curajoşi sunt. Căci mi se pare că a fi sensibil a căpătat de la o vreme o nuanţă peiorativă, iar machismul acaparează teritorii noi şi credinţa că dacă nu te impresionează nimic – e o dovadă de tărie de caracter. Aşa că un film precum Life Itself – despre iubirea unică şi felurite moduri de a supravieţui cu / sau fără ea, ar putea părea o recomandare nepotrivită contextual.
Cu palmares deja la Globurile de aur unde a câştigat premiile pentru cel mai bun film şi regizor, drama lui Sam Mendes ar putea părea simplistă dacă o comparăm cu filmele de război deja consacrate. Dar dacă nu ignorăm genericul de final, ne dăm seama că este vorba de o poveste adevărată pe care bunicul său i-a povestit-o, şi care seamănă cu atâtea poveşti pe care unii din noi le-am aflat la rându-ne tot de la bunici, istorii în care hotarul dintre viaţă şi moarte era incredibil de apropiat şi în care hazardul guverna alaturi de şansă.
Devenit fără concurență pe Broadway cel mai longeviv musical ever, CATS al lui Andrew Lloyd Weber este în această variantă cinematografică tot ce era pe scenă , cu încă ceva în plus- upgradarea fiind adusă de CGI-ul care te năuceşte pur şi simplu şi îţi dăruieşte bucuria de a fi parte din aventura clanului pisicesc Jellicle, într-o poveste emoţionantă si magică despre iubire, acceptare şi iertare, despre puterea de a visa şi speranţa că există şi a doua şansă.
Radiotopic 