Avem un scenariu simplu : Peter îşi iubeşte bunicul şi se bucură să fie împreună cu el – asta până în momentul în care e obligat să îi cedeze propria cameră şi să se mute în pod. Numai că nedreptatea asta îl determină pe puști să ia atitudine şi împreună cu prietenii să îl şicaneze într-atât pe bunic, încât acesta să vrea se mute. Toate bune, dacă bunicul s-ar lăsa uşor convins! Numai că nu prea e aşa….
Abia ieșit de la vizionarea filmului semnat de regizorul Joe Berlinger mi-au revenit în minte cuvintele citatului din deschiderea filmului, care îi aparține lui Goethe : „Puțini oameni au imaginația necesară pentru a vedea realitatea”. Asta să fie scuza pentru cea care a crezut până în ultima clipă în criminalul narcisist Ted Bundy? Regizorul a ales să construiască filmul din unghiul celei care a crezut în nevinovăția partenerului său- Elizabeth „Liz” Kloepfer- autoarea cartii „The Phantom Prince: My Life with Ted Bundy” sub pseudonimul Elizabeth Kendall, publicată în 1981 și în care descrie cei 6 ani petrecuți alături de criminal, momente fierbinți dar si prima întâlnire în 1969 dintr-un bar.
Sincer, abia ecranizarea asta este un horror autentic, care mă face să mă strâng în mine ca o pupilă lovită de lumină! Căci The Circle- (un simbol al perfectiunii) este în fapt o firmă care propune o societate hibridă, distopică, bazată pe un experiment al unor minţi megalomanice ce îşi doresc controlul panterestru! Iar de aici încolo, filmul lui James Ponsoldt mi-a înghesuit simultan în minte imaginile şi ideile terifiante din The Captive, sau Nerve, sau Snowden, sau câte şi mai câte altele, toate dădătoare de fiori reci pe şira spinării!
