Into The Woods este un musical cu o distribuţie tare, în care povestea este un puzzle format din mai multe scrieri celebre ale fratilor Grimm (Cenuşăreasa, Scufiţa Roşie, Rapunzel şi Jack şi vrejul de fasole ), toate amestecate şi legate cu fundiţă de o nouă întamplare ai cărei protagonişti sunt un brutar, soţia lui şi o vrăjitoare rea. (mai mult…)
Începută în 2006 cu prima Noapte la Muzeu, continuată în 2009 cu Battle of the Smithsonian, trilogia lui Shaun Levy ajunge la final cu această a treia parte, Secret of The Tomb, în care apare pentru ultima oară Robin Williams, inegalabilul, comicul cu ochii triști care ne-a bucurat și înseninat atâtea vizionări cu talentul și uimitoarea lui versatilitate artistică. (mai mult…)
Cu un scenariu inspirat de celebrul muzical “Annie” al lui Thomas Meehan (pe muzica lui Charles Strouse și versurile lui Martin Charnin), această variantă 2014 regizată de Will Gluck te cucerește de la primul cadru. Chiar dacă știm piesele și cunoaștem sinopsisul, filmul este cuceritor, prezenței electrizante a lui Quvenzhané Wallis -ce o interpretează pe Annie- adăugându-i-se acele ale lui Jamie Foxx, atât de muzical încât l-a interpretat genial pe Ray Charles în 2004, a lui Cameron Diaz – care nu prea are voce, dar e credibilă în rol de asistent maternal, a australiencei Rose Byrne- foarte veridică și extraordinar de talentată și a lui Bobby Cannavale- care pare predestinat acestui gen de rol. (mai mult…)
Nu încape îndoială că Peter Jackson a redimensionat genul fantasy cu filmele după romanele lui J.R.R. Tolkien, tot așa cum Matrix al fraților Wachowski o făcea cu SF-ul în 1999. După Stăpânul Inelelor nimic nu a mai fost la fel în cinematografie, iar acesta este unul dintre marile merite ale lui Jackson, pe lângă curajul extraordinar de a porni acest demers artistic, ecranizarea unor romane de o asemenea valoare și complexitate. Și chiar dacă am citit cărțile, deîndată ce am văzut filmele trilogiilor, am fost iremediabil seduși de felul în care ele spun povestea, de chipurile pe care le dau personajelor, de natura și aparițiile fabuloase, într-un cuvânt de tot ce ne arată, sugerează și învață aceste filme de excepție. (mai mult…)
Am încercat să îi găsesc cusururi filmului ăstuia, în speranța că asta mă va ajuta să înţeleg de ce producătorii americani amână lansarea lui, pasându-şi-l într-un ping pong nesfârşit şi total neproductiv din toate punctele de vedere. Şi, deşi se pare că abia după ce l-au terminat de făcut s-au gandit la marketing, vânzări , strategii de PR și impact la public, şi au tras oarece concluzii care nu au fost mulţumitoare sau conforme cu panseurile lor “post factum”(proaste toate – dacă mă întrebați pe mine!). (mai mult…)
În weekendul trecut am avut parte de o experiență inedită.Într-atât de specială a fost, încât aș spune că am trăit un experiment sui generis, ca participanți la prima vizionare cu public a filmului Alt Love Building, care ne-a azvârlit nu doar în decorul și locul filmărilor, dar ne-a dat șansa să și jucăm o scenă din film, devenind practic parte din aventura creatoare a acestei pelicule. Și așa implicați -deci subiectivi- am văzut un film în care s-a investit mult suflet, cu un scenariu care reiterează mult din precedentul, dar care acum este mai matur, deși a debarcat nebunia aia frumoasă, efervescentă și o parte din prospețimea din Love Building. În primul rând mi s-a părut interesantă modalitatea în care povestea se dezvaluie secvențial (ca în peliculele experimentale) dialogul bine susținut care este sursa comicului de limbaj și tipologia personajelor, într-atât de variată încât să nu fie monotone, într-atât de complexă încât să nu devină un element superfluu. (mai mult…)
Competiția internațională
Într-o sală arhiplină, cu o atmosferă de fiesta cinematografică a început competiția internațională. Țin să spun că scurtmetrajele, ca gen, mi se par deosebit de ofertante, pentru că îți dau posibilitatea să condensezi un subiect, să-l ataci, să-l atingi și să-ți oferi șansa de a lucra cu o parte din el, rămânând întotdeauna material pentru abordări ulterioare.Dacă subiectul este o obsesie, se poate materializa într-o miniserie care, la o adică, având un liant bun, e posibil să se tranforme într-un film. Q.E.D.!
Așadar “bombonițele” experimentale ale serii au fost inegale valoric, dar fresh în abordare și neîndoielnic competiția are un soi de “unitate” în această vastă diversitate. (mai mult…)
Sir Ridley Scott! A fost strigat de 3 ori până acum la catalogul nominalizărilor la Oscar pentru Thelma & Louise din 1991, Gladiator din 2000 și pentru cel mai apropiat de realitate film de război, Black Hawk Down din 2001. A stat jos resemnat mulțumindu-se cu un Glob de Aur și două premii Emmy. (mai mult…)
În deschiderea celei de a cincea ediții BIEFF a fost programat un film suprarealist al suedezului Roy Anderson, A Pigeon Sat on a Branch Reflecting on Existence! Un titlu mai greu de ținut minte in varianta originală și mai ușor și amuzant într-o traducere care ar putea suna așa:Un porumbel stătea pe-o cracă și cugeta la nemurirea sufletului. A fost o alegere bună pentru un circuit festivalier, pentru că publicul care vine la așa ceva se așteaptă la filme în care abundă situațiile fără logică și sub semnul ridicolului. (mai mult…)
Awesome!
Dumb and Dumber To este un film ca să vă ”simteți” bine așa în weekend, când afara plouă și te uiți cu drag cum „ninge în decembre”… dar în nordul țării. Frații Farrelly revin cu continuarea gogomăniilor realizate de tontălăii Harry şi Lloyd, care timp de 20 de ani nu s-au maturizat, dar au devenit mai nostalgici. La frecventa întrebare: cum e față de primul? Răspunsul meu este: la fel, dar cu o tentă mai tristă. Numai că atunci când vezi pentru prima oară așa ceva, efectul umoristic pare mai…dramatic. Totul curge ușor, nu e plin de metafore, ca să nu obosești, vulgarul e tratat cu nonșalanță, iar sexul cu detașare. Nu stă nimeni să trateze probleme serioase și nu e timp de satiră. (mai mult…)
Radiotopic 