Radiotopic

Nu încape îndoială că Peter Jackson a redimensionat genul fantasy cu filmele după romanele lui J.R.R. Tolkien, tot așa cum Matrix al fraților Wachowski o făcea cu SF-ul în 1999. După Stăpânul Inelelor nimic nu a mai fost la fel în cinematografie, iar acesta este unul dintre marile merite ale lui Jackson, pe lângă curajul extraordinar de a porni acest demers artistic, ecranizarea unor romane de o asemenea valoare și complexitate. Și chiar dacă am citit cărțile, deîndată ce am văzut filmele trilogiilor, am fost iremediabil seduși de felul în care ele spun povestea, de chipurile pe care le dau personajelor, de natura și aparițiile fabuloase, într-un cuvânt de tot ce ne arată, sugerează și învață aceste filme de excepție.

Cu The Hobbit:The Battle Of The Five Armies se încheie nu doar trilogia începută cu An Unexpected Journey și continuată cu The Desolation Of Smaug, dar și un capitol al cinematografiei pe care l-a deschis Peter Jackson, iar pentru noi, cei care i-am iubit și așteptat filmele, o pagină inegalabilă a iubirii și așteptărilor. Dincolo de tot ce înseamnă din punct de vedere vizual cinematografic, de felul magistral în care este condus și dozat scenariul, de echilibrul interior al peliculei și personajele exepționale, The Hobbit, ca și Lord Of The Rings, este o poveste despre prietenie și loialitate, despre dragostea imposibilă devenită aievea, despre devotament, abnegație și loialitate, prezentate antitetic cu opusele lor. Și cum să nu fie înălțător tot ce vezi, cum să nu te inspire, să nu iți dea aripi și să te facă să vibrezi? Sunt câteva scene atât de intense încât iți dau lacrimile și oftezi la unison cu personajele – iubirea, durerea și disperarea lor devenind aproape materiale. Pentru trilogia The Hobbit, Peter Jackson adaugă pe lista scenariștilor un nume mare, Benicio Del Toro, și –evident- că iși bagă și el codița, nu de alta , dar este un perfecționist. Ceea ce spune mult despre felul în care iși percepe Peter Jackson munca este faptul că între cele 3 filme Lord of the Rings si The Hobbit , el a mai făcut 7 alte producții, deloc de trecut cu vederea, dintre care se detașează King Kong din 2005.

Nu vreau să vă stric vizionarea povestindu-vă filmul, dar nu mă pot abține ( vorba reclamei cu biscuiții) să nu menționez câte ceva despre el. De obicei prea mult CGI este supărător și te scoate din story; Peter Jackson însa are simțul măsurii și al proporției în film, echilibrul acțiunii și al tensiunii fiind remarcabil. Nu vă mai spun de decor și scenografie, căci –știți deja- o să fiți copleșiți. Am revăzut cu mare plăcere personajele din primele două filme ale trilogiei The Hobbit, acum mai profunde pe măsură ce acțiunea se apropie de sfârșit – în această ecranizare a cărților celui mai mare autor de fantasy al secolului XX , J.R.R. Tolkien.

Epicentrul moralei filmului îl aduce Bilbo Baggins, un hobbit, o ființă”măruntă” care reușește însă să coaguleze seminții diferite în bătălia finală împotriva răului.Cum e posibil? Cu ușurință am zice la prima vedere, dar cu gânduri și sumedenie de procese interioare în fapt. Valorile morale prevalează însă și Bilbo reușește să rămână nepervertit, să gândească altruist și să-și păstreze nealterate calitățile umane. Nici aurul, nici nestematele, nici măcar piatra fabuloasă a regilor nu îl abat din traseul lui, din felul în care știe să rămână o inimă curată și iubitoare.

Personajele sunt toate minunat creionate, au o tipologie în care regăsim omul simplu, părinte iubitor, devenit erou (Bard), slugarnicul oportunist (Alfrid), regele pervertit de aur (Thorin),vrăjitorul bun ( Gandalf), regele elf orgolios și necruțător (Thranduil), gnomul îndragostit de o elfă (Kili) și perechea lui în această dragoste aparent imposibilă (Tauriel), razboinicul gata să se sacrifice pentru dreptate, pentru dragoste și prietenie ( Legolas) și, în sfârșit, personajul liant,inima curată și altruistă (Bilbo Baggins).

Din punctul meu de vedere filmul acesta este o capodoperă, deopotrivă un action movie, o dramă, un fantasy, un film psihologic, un SF și tot ce mai există ! Le are pe toate, perfect dozate, perfect amalgamate, magistral coregrafiate de regizorul neo zeelandez al cărui Lord of The Rings devenea primul fantasy care cucerea Oscarul pentru cel mai bun film.

Poate că pledoaria mea va părea puțin exaltată, dar rămân la părerea că un film bun iți transmite nu doar emoție , dar te și învață sau iți reamintește care sunt adevăratele lucruri de prețuit în viață, așa că vă sfătuiesc să nu ratați sub nici o formă încheierea trilogiei despre The Midddle Earth.

Iar dacă nu credeați în magie…o să o faceți după ce veți fi văzut The Hobbit:The Battle Of The Five Armies.

Regia: Peter Jackson

Scenariu: Fran Walsh, Philippa Boyens, Peter Jackson, Guillermo del Toro, J.R.R. Tolkien (novel „The Hobbit”)

Cu: Ian McKellen, Martin Freeman, Richard Armitage, Evangeline Lilly, Lee Pace, Luke Evans, Benedict Cumberbatch, Ken Stott, James Nesbitt, Cate Blanchett, Ian Holm, Christopher Lee, Hugo Weaving, Orlando Bloom, Ian Holm