
Nu o singură dată am afirmat că am cu Clujul o afinitate electivă, o iubire tainică, aproape ca o trădare- cum ai pentru un oraş în care te-ai exporta subit dacă ar fi să poti să o faci luând totul de la capăt. Aşa că o ocazie precum TIFF-ul, o întâmplare şi o aventură în chiar urbea ce face obiectul interesului meu nedisimulat- m-au incitat într-un mod absolut şi mi-au imprimat o viteză iniţială remarcabilă. Întâi de toate de îndată ce intri în atmosfera festivalului eşti ancorat definitiv de un curent magic care o să te tragă peste tot şi o să te susţină în tot ce vrei să faci, să vezi, să explorezi cu interes autentic, provocarea absolută fiind să alegi din oferta generoasă de vizionări, întâlniri, dezbateri, happeninguri, workshopuri, expoziţii, ateliere şi ce cu gândul nu gândeai! Abia cu programul în faţă te simţi ambuscat de opulenţa de opţiuni, şi încerci să îţi reaminteşti ce ştiai despre stabilirea listei de priorităţi! Oricum ai face- dai greş si gâştigi totodată- o dihotomie posibilă doar în spaţiul temporal al festivalului! Căci pentru orice ai opta eşti într-un real câştig, pierzând în acelaşi timp ocaziile rămase valide prin imposibilitatea de a fi ubicuu.
(mai mult…)
Apreciază:
Apreciază Încarc...