Posts Tagged ‘Forum Film România’


Am tot spus că desenele animate inteligent făcute şi cu un mesaj inspirat mă atrag iremediabil şi mă bucur să intru în energia lor benignă care îmi exaltă copilul interior. Aşa că vizionarea  pentru presa la Coco a avut darul să îmi restaureze estetica săptămânii acesteia nu tocmai balansate, şi să mă transpună într-o lume fantastică în care viaţa şi moartea sunt legate prin iubire, iar lumile se întrepătrund în acea zi specială numită în cultura mexicană Dia de Muertos. Iar ca un treat super special, avanpremiera a fost prefaţată de un scurt metraj Frozen: Sărbători cu Olaf, în care cel mai nostim şi mai iubit om de zapadă al animaţiei ne bucură alături de Elsa, Ana, Sven şi Cristoff, într-o povestioară luminoasă despre tradiţiile de Crăciun.

(mai mult…)

Anunțuri

Afis THOR RAGNAROK

Inutil să vă mai spun că fan cluburile reunite de pe tot mapamondul vor năvăli în cinematografe să vadă noua producţie cu fantasticul lor preferat: Thor! Şi au de ce să se precipite, căci filmul livrează pe lângă personajele deja cunoscute şi altele noi şi spectaculoase, dar şi un viraj foarte bine gandit al dialogului şi atmosferei, către un comic ce cucereşte. Şi se pare că a fost o mişcare foarte abilă care să păstreze publicul deja cucerit şi să acapareze un altul, căci filmul ne prilejuieşte dincolo de reîntâlnirea cu lumea fantastică a lui Thor şi a regatelor cosmice  de poveste, cu peisaje desprinse parcă din Lord of the Rings, momente de destindere şi amuzament ce vin din comicul când mai subtil, când mai la vedere- deopotrivă de limbaj şi de situaţie.

(mai mult…)


Cu o distribuţie care înfloreşte regal- cu Dame Judy Dench, Christoph Waltz, Alicia Vikander , Dane DeHaan, Zack Galifianakis şi Cara Delevingne, regizorul englez Justin Chadwick  ne propune un scenariu de sorginte livrescă, inspirat de romanul lui Deborah Moggach, polişat la maximum, cu atmosferă si character, dar care are o neverosimilitate ce nu poate trece neobservată. Ca-ntr-o piesă schakespeare-iană ( acţiunea ţinteşte exact perioada!) există o etapizare a poveştii, care se dezvoltă însă previzibil, alimentându-se din toate marile istorii cu iubiri imposibile şi oferă o perspectivă agreabilă, dar nu spectaculoasă- cum ne-am fi putut aştepta. (mai mult…)


Dacă vrei să ai satisfacţii cinefile garantate, e musai să nu te duci la vizionare cu un orizont al aşteptărilor setat prea sus, asta lăsându-ţi posibilitatea de a te bucura de tot ce îţi oferă filmul, fără a filtra apriori percepţia printr-o sită a prejudecăţilor. Aşa stând lucrurile, filmul vine cu atmosfera lui de aventură action şi cu personajele cunoscute, cărora li se adaugă altele noi, care interesante şi pline de forţă, care neîndeajuns exploatate, dar toate în stare să aducă ceva scenariului care este unul simplu – deci safe.

(mai mult…)


Când aştepti cu nerăbdare un film imediat ce l-ai văzut pe precedentul, când deja iubeşti un personaj (sau mai multe!), când eşti în atmosfera lui şi trepidezi de la primele cadre, se cheamă că eşti gata vrăjit, şi tot ce vei vedea o să te umple de energie şi o să te bucure. În poziţia asta mă găsesc eu faţă de Guardians of the Galaxy 2, regizat şi scris de James Gunn, care recidivează într-un mod minunat cu acest proiect funny, bine construit şi echilibrat. (mai mult…)


Cine ar fi crezut în 2014, când Cristophe Gans a venit cu o reinterpretare a acestei poveşti ( pelicula încheia festivalul de la Berlin un an mai târziu), că în 2017 o să avem o reeditare a celebrului film de animaţie din 1991, de această dată în variantă live-action, dar păstrând acelaşi libret minunat şi aceeaşi poveste? Eu, sincer nu, dar văzând acum pelicula, mă declar- a nu ştiu câta oară vrăjită de basmul în care iubirea învinge orice, ca o putere supremă ce este!

(mai mult…)


los_alamos_payoff_poster_romania-2Poți să spui orice despre Rogue One: că-ți place, că nu-ți place, că seamănă, că nu seamănă, că are coloană sonoră excelentă sau că este dezamăgitoare, dar nu poți spune că este la fel sau mai slab realizat ca episodul șapte, în primul rând pentru că e o altă poveste. E ca și cu votul din România: am ajuns să-l alegem pe cel (care credem că e) mai puțin corupt. Adică, răul cel mai mic! Așa și cu acest non episod; nu-l poți compara cu Star Wars: Episode IV : A New Hope, care a însemnat lovitură de baros pentru întreaga omenire cinefilă, dar poți în schimb să îi apreciezi părțile bune. Și are destule, pe care le voi aminti fără să vă stric plăcerea de a merge la cinematograf. (mai mult…)


afis

Excelent marchetizat precum toate producţiile Marvel, Doctor Strange ne uimeşte în mod absolut la capitolul efecte speciale, aproape în acelaşi fel în care o făceau –deschizând însă drumuri – Matrix, Atlasul norilor sau Avatar. Evident că nu inovează însă în mod absolut, dar imaginativul este spectaculos, ca şi povestea în sine, una cu magi şi magie, care e veche de cât timp există lumea.Aşa că de la a fi un chirurg briliant, dar un om stăpânit de ego şi condus de orgoliul supradimensionat, doctorul nostru ajunge forţat de un accident să caute soluţii în zona disciplinelor spirituale, a esoterismului şi magiei, care îi deschide căi inimaginabile. Călătoria lui iniţiatică ce translează lumile, ce sondează microcosmosul şi macrocosmosul, este una dureroasă, în care trebuie să-şi abandoneze egoul şi să îşi înveţe puterile, dar care îi aduce aproape cunoaşterea într-un mod nebănuit.

(mai mult…)


the-magnificent-seven-posterFilmul lui Akiro Kurosawa din 1954-Cei șapte samurai-, cu Toshiro Mifune, l-am văzut când eram ciutan și spre norocul meu (am văzut filme de-a valma, neavând nici un maestru care să mă învețe alfabetul cinematografic), ani mai târziu am văzut Cei șapte magnifici, cu Yul Brynner, Charles Bronson, Steve McQueen, Robert Vaughn și James Coburn. Chiar dacă actorii americani mi-au rămas în minte și pe retină, nu pot să nu recunosc că povestea samurailor m-a impresionat mult mai mult.Şi îmi amintesc de interpretarea lui Toshiro Mifune (juca rolul unui țărănuș, care se ținea ca râia după experimentații samurai), un actor care din 1948, când l-a întâlnit pe regizor, a devenit prezent în 16 pelicule realizate de maestru. Dar forța din filmul lui Kurosawa este dată de emoția îmbinată cu spaimă și duritate prin derularea unor secvențe scurte, dar pline de violență. Cred că mesajele subliminale din sălile cinematografice- de la Kurosawa ni se trag! (mai mult…)


mv5bmjqxnze4odu1nl5bml5banbnxkftztgwmda4njk0ode-_v1_sy1000_cr006741000_al_

Michaela crede că:

Nu încape nici o îndoială că dacă scontezi succesul şi nu ai o idee originală, preiei una din viaţa reală, scoţi la înaintare un personaj legendar (sau doua!), distribui nişte actori tari… şi aproape că „ te-ai scos”, şi ca regizor, dar şi ca scenarist. Este şi cazul lui Jonathan Jakubowicz, care ne provoacă printr un scenariu ultraofertant, şi ne prilejuieste o întâlnire intensă cu lumea dură, crudă şi nemiloasă a boxului profesionist, din care alege un personaj legendar- pugilistul panamez Roberto Duran- a cărui săracie dar şi determinare îl fac să răzbată prin viaţă şi îl propulsează în ierarhia elitei boxului mondial.

(mai mult…)