Ca orice film care porneşte de la o scriere a lui Stephen King, IT – Chapter Two are darul să te bage în sperieţi, deşi ai zice că tuşa de fantastic mai voalează puţin partea de horror, aducând filmul spre poveste. Teoretic! La faţa locului (adică în cinematograf) lucrurile se schimbă însă şi eşti ancorat de o istorie sinistră nu atât prin atributele ei aflate la vedere, cât prin substratul psihologic adânc ce îţi dă alarme.
Ultima producţie pe care o semnează M. Night Shyamalan din seria deschisă în 2000 cu originalul Unbreakable, e tot un psiho-thriller, diferit însă de acea mică gemă a suspansului, cu încrengături psihanalitice spectaculoase şi cu o problematică morală şi deontologică aflată la vedere – care era Split , rămânând însă în spaţiul şi stilul consacrat de nonconformistul regizor, al cărui trademark este tarantinesc de-a dreptul: un mic rol pe care şi-l rezervă, o apariție fulger, uneori aproape insesizabilă.
Cât de “atomică” este Charlize Theron în rolul super spioanei MI6, Lorraine Broughton? Cât se poate, că mai mult de-atât nu văd cum ar fi putut să fie: sexy într-un mod rafinat care nu ne lasă să uităm că a fost model, frumoasă din orice unghi de vrăjeşte camera şi spectatorul, dură până în prăsele, profesionistă la amănunt infinitezimal, vulnerabilă cât să fie asta un criteriu antitetic pentru forţa ei, misterioasă ca un agent “cu clasă”, puternică şi abilă în lupta, cu nimic mai prejos decât un bărbat. O veritabilă fiinţă alfa care străluceşte în rol de protagonistă şi trage pelicula cu forţa unei locomotive super performante. Şi nu îi lipsesc nici subtilităţile, nici atitudinea, e excepţional îmbrăcată şi machiată ca de podium şi capabilă de cascadorii şi coregrafii de combat spectaculoase, în care vedem filiaţia directă cu celălalt film de acţiune devenit celebru al lui David Leitch – John Wick din 2014 ( la cel de-a doilea din 2017, fiind doar producator). Şi nu ne miră nici faptul că mai are pe ţeavă şi Deadpool 2 din 2018, cu care aşteptăm să ne “lovească” letal, căci primul a fost de senzaţie!
Ultima producţie pe care o semnează M. Night Shyamalan, un psiho-thriller, este o mică gemă a suspansului, cu încrengături psihanalitice spectaculoase şi cu o problematică morală şi deontologică aflată la vedere, ceea ce ne dă şi mai mult de gândit. Nu aş zice că nu era destul şi aşa, dar dinamica schimbării personalităţilor aceluiaşi subiect este atât de fascinantă, încât chiar şi numai în asta dacă ar fi constat scenariul – şi tot era ceva!
Radiotopic 