Nu îmi explic de ce la vremea asta suntem mai tentaţi de comedie, mai permeabili la subiecte hilare, de parcă asta ar rima cu starea de vacanţă, cu o nuanţă ceva mai frivolă, de vară, de ..far niente- cu excepţia râsului!
Iar comedia Long Shot care îi aduce laolaltă pe Charlize Theron şi Seth Rogen , deopotrivă protagoniști şi producători, are toate ingredientele ca să ne scoată din orice stare şi să ne infuzeze cu un râs sănătos, aşa cum merită un scenariu nonconformist şi fantezist că acesta. (mai mult…)
Cât de “atomică” este Charlize Theron în rolul super spioanei MI6, Lorraine Broughton? Cât se poate, că mai mult de-atât nu văd cum ar fi putut să fie: sexy într-un mod rafinat care nu ne lasă să uităm că a fost model, frumoasă din orice unghi de vrăjeşte camera şi spectatorul, dură până în prăsele, profesionistă la amănunt infinitezimal, vulnerabilă cât să fie asta un criteriu antitetic pentru forţa ei, misterioasă ca un agent “cu clasă”, puternică şi abilă în lupta, cu nimic mai prejos decât un bărbat. O veritabilă fiinţă alfa care străluceşte în rol de protagonistă şi trage pelicula cu forţa unei locomotive super performante. Şi nu îi lipsesc nici subtilităţile, nici atitudinea, e excepţional îmbrăcată şi machiată ca de podium şi capabilă de cascadorii şi coregrafii de combat spectaculoase, în care vedem filiaţia directă cu celălalt film de acţiune devenit celebru al lui David Leitch – John Wick din 2014 ( la cel de-a doilea din 2017, fiind doar producator). Şi nu ne miră nici faptul că mai are pe ţeavă şi Deadpool 2 din 2018, cu care aşteptăm să ne “lovească” letal, căci primul a fost de senzaţie!
Evident că filmul ăsta era aşteptat cu mare interes de tot mapamondul, curios să vadă cum va cârmi Vin Diesel în noua formulă, fără regretatul Paul Walker. Şi trebuie să spun că F(elix) Gary Grey – mai degrabă regizor de videoclipuri – o face aici di grande, căci mai action de atât nu îmi amintesc să fi văzut ceva până acum! Aşa că nu e de mirare că la final genericul curge minute în şir, iar numai la efectele speciale sunt sute, daca nu mii de oameni care au făcut câte ceva pentru ca filmul să iasă aşa, adică într-un mare fel!
Cu: Vin Diesel, Dwayne Johnson, Jason Statham, Michelle Rodriguez, Tyrese Gibson, Chris “Ludacris” Bridges, Helen Mirren, Nathalie Emmanuel, Elsa Pataky, Scott Eastwood, alături de Kurt Russell și Charlize Theron
După Fast & Furious 7, unul din filmele care au ajuns cel mai rapid la 1 miliard de dolari încasări internaționale, și cel de-al șaselea titlu cu cele mai mari încasări din istorie, vine cel mai nou capitol din cea mai populară și mai îndrăgită serie din toate timpurile: FURIOS ȘI IUTE 8.
Cred că deja e un trend prin lumea făcătoare de bani de la Hollywood să prinzi povestea şi s-o scuturi ca să ajungi înaintea începutului chiar, aşa că prequell-urile par mai băgate în seamă pe masură ce originalitatea este abandonată în favoarea unui drum deja deschis de un film care a avut succes. Aşa că Cedric-Nicholas Troyan, care la Snow White and The Huntsman (2012) s-a ocupat de efecte speciale nu de regie, face acum un pas către upgradarea profesională şi preia frâiele acestei producţii care este puţin de acţiune, puţin de dragoste, puţin fantastică şi puţin dramă, într-un cuvânt o poveste.
Şi ştiti cu toţii că iubesc poveştile, că mă identific cu energia lor specială şi cu dinamica personajelor care – inevitabil- sunt împărţite în „răi” şi „buni’, aşa că o să recomand întotdeauna un film aparţinând acestui gen. Pe de altă parte nu pot să nu sesizez faptul că scenariul suferă pe alocuri de inconsistenţă şi este mult prea previzibil. Dar nu cumva apartenenţa la tărâmul acesta magic ne livreaza totul deja tag-uit, aşa că doar o imaginaţie de geniu poate inova şi crea noul, spectaculosul, ceva în stare să ne uimească în mod absolut?! Orice ar fi însă, personal prefer să vizionez o astfel de producţie (cu toate sincopele ei) decât să mă încarc negativ la un film plin de violenţă sau absurd.
Este clarissim pentru oricine că regizorul a mizat la maximum pe doua atuu-ri pe care le-a aruncat în „joc” într-un mod curajos: distribuţia şi efectele speciale.Cea dintâi, ni-i readuce pe Charlize Theron şi pe Chris Hemsworth din precedentul film, şi ne bucură prin prezenţa Jessicai Chastain şi a lui Emily Blunt, nou cooptate în a da viaţă- prima războinicei Sara, iar cea de-a doua reginei Freya. În rest avem licenţe explicite de prin alte producţii celebre, aşa că atmosfera, personajele şi chiar situaţiile ne provoacă un deja vu cu Cronicile din Narnia, Lord of the Rings, Crăiasa Zăpezii, Harry Potter,Twilight iar lista poate continua. Al doilea atu este reprezentat de efectele speciale, capitol la care dl Troyan se pricepe, aşa că basmul devine fantastic şi capată mult mai multe valenţe cu ajutorul CGI şi a tehnicii 3D.
Cât despre personaje, ele sunt un fel de adunare generală la care au fost convocate cu duiumul, aşa că avem şi Regina rea- megalomaniacă, crudă şi egotică- şi Craiasa Zăpezii- transformată în insensibilă prin pierderea iubirii- şi troli dar şi pitici (doar 4!), şi un vânător – căruia pe la noi i se mai zice şi Făt-Frumos- şi o Cosânzeană- care însă e războinică şi roşcată nu bălaie- şi o oglindă magică manipulatoare, care aici este nu doar un instrument, ci şi un receptacul al răului, de apariţia-dispariţia căreia legându-se partea suculentă a complotului.
Esenţa acestui basm rămâne însă povestea de iubire cu o luptă intrinsecă şi felul în care –nu-i aşa – ea învinge totul şi restabileşte echilibrul Universului. Filmul se termină, ca orice basm, cu un happyend, ceea ce este îmbucurător, căci şi rezoluţia asta optimistă a cam început să fie sabotată în multe scenarii.
Jocul actorilor este în conformitate cu nivelul de măiestrie artistică al fiecăruia, dar şi cu partiturile care nu toate sunt egale valoric, impresia generală fiind că niciunul dintre protagonişti nu a avut vreo dificultate cu privire la personajul pe care îl interpretează, filmul nevenind cu roluri substanţiale care să aducă beneficii de imagine, să conteze pentru vreun premiu sau să fie de CV. Şi cu toate neajunsurile, filmul merită cu siguranţă văzut, mai ales dacă o faci ca o alternativă la tot ce ne asaltează acum în cinematografie cu violenţă, cu iminenţa unor cataclisme, cu războaie intergalactice sau cu extincţia omenirii.
Aşa că vă invit să intraţi în poveste- unde e o minune pentru fiecare – şi să vă dedaţi la bucuria curată a celui care vede şi apreciază ceea ce e frumos şi bun, lăsând la o parte răul şi urâtul, pentru că – zău! – asta face bine şi la tonus şi la estetica vieţii!
De mult timp, de foarte mult timp nu am mai stat atât de încordat pe scaunul din sala de cinema! Deși știam subiectul (bănuiam puzderia de cascadorii, efecte speciale, explozii atent controlate și machiajul artistic), tot am rămas ca un împătimit al jocurilor pe calculator (în special shootere), care aleargă noaptea ca nebunul alături de Max Payne sau ca disperatul prin conacul din Undying. Tot ceea ce văzusem în trailer a pălit în fața scenelor de acțiune pe care nu le voi descrie deloc, pentru a vă lăsa plăcerea de a intra în lumea distopică recreată de George Miller. (mai mult…)
Radiotopic 