Cu aceasta productie Phillippe Garell, copilul minune al cinematografiei franceze care are deja 56 de ani de cariera din cei 69 de viata , uimea in 2015 publicul si critica de la Cannes, inscriind-o in seria unor alte realizari valoroase precum J’entend plus la guitare, Le vent de la nuit, Sovage Innocence sau La cicatrice interieure, carora le-a scris si scenariile cu o voce artistica distincta ce il fac unul dintre cei mai interesanti creatori contemporani.
Cinemax difuzează zilele acestea un film pe care îl găsesc bulversant prin acuitatea trăirilor pe care ni le propune. Este drama The Diary of a Teenage Girl a regizoarei Marielle Heller, atât de intensă încât te face insomniac şi atât de dureroasă că îţi dau lacrimile. Aşa că Minnie, adolescenta la al cărei jurnal audio suntem martori, crede la început că definirea ei ca persoană începe cu a fi văzută, atinsă, iubită fizic, cu a ieşi din aburul nebăgării în seamă pe care vârsta ingrată îl pune doar în minţile lor confuze, nu şi în ochii celorlalţi, care bagă de seamă felul bizar uneori, spectaculos alteori în care copilele îşi trăiesc drumul spre maturitate. Tribulaţiile ieşirii din pupă a fluturelul care este Minnie sunt dureroase, calea pe care o alege fiind una abruptă, prin drog şi sex, trupul trecând pragul , nu şi sufletul, care se capsulează şi o torturează din interior. (mai mult…)
Înainte de a merge la acest film, am avut o singură reținere: Anna Kendrick! Trebuie să am și eu (ca mulți alții) o actriță care nu-mi spune nimic și în cazul meu e fata aia care zice câteva replici în Twilight, a jucat în Up In The Air, a dansat în Pitch Perfect și cântă Cups. Și chiar dacă îi arunci în arenă, lângă ea, pe Sam Rockwell și Tim Roth, nu mă convinge, cum nu m-a convins nici când a jucat alături de George Clooney. Dar uitându-mă în filmografia ei am observat că e activă și în domeniul teatrului, unde la 12 ani a devenit a doua cea mai tânără actriță nominalizată la premiile Tony. Așadar, sunt numai eu alergic la ea? Așa se pare! (mai mult…)
Filmul ales de către organizatori să deschidă cea de-a șasea ediție a Bucharest International Experimental Film Festival este Francofonia, ultima creație a lui Aleksandr Sokurov, un film elaborat cu minuțiozitate și polișat ca o bijuterie, cu părți ce fac trimiteri la docu-dramă și altele de-a dreptul poematice, cu o densitate a imaginilor și a mesajului copleșitoare, şi cu o cadență ce îți taie respirația. (mai mult…)
Trebuie să ne mândrim că dintre toate țările, România este prima care vede acest nou episod al francizei (cu o săptămâna înaintea premierei americane!), așa că avem un motiv în plus să „propagăm” veștile acum că am beneficiat de acest statut privilegiat pe care îl datorăm Freeman Entertainment, care a devenit un nume respectat pe piața distribuitorilor de film.
The Divergent: Allegiant- Part 1 ne vine de la Lionsgate, un producător ce a excelat în blockbustere și francize dacă ne gândim că tot de la ei ne-au venit și Twilight, Hunger Games și RED 1&2, și care acum l-a desemnat pe regizorul Robert Schwentke să pună în pagina cinematografică un alt bestseller al Veronicăi Roth. (mai mult…)
Dacă e să te iei după numele regizorului francez-Louis Leterrier- care a semnat regia pentru Now You See Me (2013), The Incredible Hulk (2008) și The Transporter (2002) poti crede că vei vedea un film de acțiune cu spioni și urmăriri spectaculoase. Asta s-a dorit, cred, până în momentul în care a intrat în scenă Sacha Baron Cohen, ca scenarist, producător și actor. Și așa s-a dus dracului toată presupunerea! Și dacă știi câte controverse a stârnit actorul fără teamă de penibil și apt pentru orice nebunie, abia atunci hotărăști dacă vrei să vezi Grimsby au ba. (mai mult…)
Chiar astăzi treceam în revistă la radio numele unor actori de primă mână care au primit nominalizări la Oscar, dar nu l-au câștigat…încă! Printre aceste nume era și cel al lui Ralph Fiennes, un personaj care se simte în largul lui în teatru, dar și la Hollywood. În 1994 era nominalizat pentru rolul secundar din Schindler’s List, dar Academia l-a preferat pe Tommy Lee Jones pentru interpretarea din The Fugitive, iar în 1997 a fost propus pentru interpretarea contelui Laszlo de Almásy din The English Patient, (filmul a luat Oscar), dar rolul pianistului David Helfgott jucat de Geoffrey Rush în Shine a fost mult mai convingător pentru membrii onoratei adunări cinematografice. E și chestie de noroc, de ce filme sunt la concurență, de felul în care se votează pentru apărarea fiecărui domeniu din care membrii Academiei americane fac parte, de gusturi, de lobby, șamd (mai mult…)
Sincer, de Valentine’s sau Dragobete, dacă v-ați hotărât să sărbătoriţi cumva, eu v-aş îndruma către filmele frumoase, cu energie bună, care ne destind şi ne fac să ne întoarcem cu iubire către copilul din noi. Iar la capitolul copilărire, nu văd nimic mai potrivit decât un film cvasi-animat cu… veveriţe. Căci Alvin & Company sunt la fel de “lovable” şi de “cute” ca şi minionii, care ne-au vrăjit prin candoare într-atât încât, de merchandise friendly ce sunt, alimentăm franciza cu aviditatea de a avea unul personal –sub orice formă ar fi el. Aşa că Alvin şi “verdeliţele” mi se pare o alegere potrivită pentru cele 86 de minute de comedie stenică și aventuri veveriţeşti într-o lume care acceptă şi ieşirea din normă, şi iubirea pentru creaturi imaginare vorbitoare şi cântătoare- adică în …ficţiune! (mai mult…)
Am așteptat cu nerăbdare acest film, nu din cauza subiectului, ci mai mult pentru a vedea la ce nivel se ridică prestația actorului Will Smith și dacă e justificată au ba agitaţia făcută pe seama actorilor de culoare ce lipsesc anul acesta de pe lista nominalizaţilor la Oscar! Știu că Fresh Prince este tipul care ia în serios orice rol, care se pregătește mult și care se adaptează oricărei situații. Este lăudat de regizori ca Michael Bay sau Peter Berg, pentru profesionalismul de care dă dovadă și pentru munca pe care o depune pentru ca fiecare scenă să iasă perfect. Și au fost câteva filme care mie mi-au demonstrat acest lucru: Ali, The Pursuit of Happyness sau Seven Pounds! Unii îl îndrăgesc pentru felul lui de a juca în comedii, alții pentru rolurile din drame și cred că există un segment care este interesat și de preocupările muzicale. Dar acest rol din Concussion, cel al doctorului Bennet Omalu, care a fost primul medic ce a stabilit că șocurile repetate asupa capului , pe care le suportă jucătorii de fotbal american, pot conduce la moartea lor prematură, este un pas înainte în dezvoltarea lui ca actor ce face lumea filmului mai luminoasă. Nu prea sunt lucruri negative care pot fi spuse despre acest om și asta este o calitate. Sigur că vor fi binevoitori care să se trezească acum să spună ba că a avut aventuri homosexuale, ba că are o căsnicie de fațadă, ba că Jada ”joacă” în tabăra adversă, dar Will trece peste toate râzând și cu mult șarm. (mai mult…)
În unele seri am bucuria de a merge la vizionari împreună cu domnul Tudor Caranfil, iar fiecare discuție pe care o avem este pe teme de cinematografie sau experiențe de viață (aici avantaj el, pentru că a fost trecut prin multe)! Înainte de vizionarea filmului distribuit de Ro Image 2000-Big Short- îmi spunea că o persoană, pe care el o consideră de încredere, i-a mărturisit că filmul e bun, dar mult prea aglomerat de termeni financiari, folosiți de bănci, companii de rating sau agenții de evaluare. Și cum multe din previziunile lui s-au adeverit, mă gândeam că și de data asta va avea dreptate. (mai mult…)
Radiotopic 