AfisChiar astăzi treceam în revistă la radio numele unor actori de primă mână care au primit nominalizări la Oscar, dar nu l-au câștigat…încă! Printre aceste nume era și cel al lui Ralph Fiennes, un personaj care se simte în largul lui în teatru, dar și la Hollywood. În 1994 era nominalizat pentru rolul secundar din Schindler’s List, dar Academia l-a preferat pe Tommy Lee Jones pentru interpretarea din The Fugitive, iar în 1997 a fost propus pentru interpretarea contelui Laszlo de Almásy din The English Patient, (filmul a luat Oscar), dar rolul pianistului David Helfgott jucat de Geoffrey Rush în Shine a fost mult mai convingător pentru membrii onoratei adunări cinematografice. E și chestie de noroc, de ce filme sunt la concurență, de felul în care se votează pentru apărarea fiecărui domeniu din care membrii Academiei americane fac parte, de gusturi, de lobby, șamd

Și uite așa în această seară l-am revăzut pe acest excelent actor în vârstă de 53 de ani dându-i replica mai tânărului cu 15 ani, Matthias Schoenaerts, propulsat acum 4 ani de filmul lui Jacques Audiard- De rouile et d’os/Rust and Bone. Lor li s-a alăturat androgina Tilda Swinton și fata actorilor Don Johnson și Melanie Griffith-Dakota Johnson.

_ABS5434.NEF

Ce l-a atras pe Ralph în acest film? Scenariul, personajul lui și colaborarea cu regizorul Luca Guadagnino (Io sono l’amore 2009), pentru această peliculă, al cărei script e ușor influențat de filmul lui Jacques Deray, în care joacă Alain Delon și Romy Schneider și anume La piscine (1969)! Dacă acțiunea în acel clasic se petrecea în St Tropez, pentru filmul lui Guadagnino a fost aleasă insula Pantelleria, la 100 de km în sud-estul Siciliei și la numai 60 de km de Tunisia. Moment prielnic pentru regizor pentru a include câteva scene care au legătură cu emigranți din Tunisia (strecurate în contextul actual). Titlul peliculei este titlul unei picturi semnate David Hockney, un artist britanic care în anul 1964 a ajuns în California și a decis să rămână acolo, și a continuat să picteze, creând de-a lungul anilor o operă semnificativă. Există o scenă filmată la galeriile Tate, în Londra, în fața acestei pânze pictate în 1967, dar pe care regizorul a hotărât să nu o includă, deși era una dintre scenele favorite.

Ralph Fiennes este actorul alfa, el este cel care dă tonul distracției, pauzelor nostalgice, el e cel care spune poante legate de Mick Jagger și Keith Richards (pe care i-a cunoscut personal și cu care a lucrat ca producător) și tot el crează atmosfera. Apoi l-am văzut dansând pe Emotional Rescue, piesă Stones, scenă pe care a exersat-o consescvent, cât timp ceilalți actori turnau alte cadre. Și nu în ultimul rând este protagonistul unui moment de karaoke, unde personajul lui este tandru, romantic, cald și dornic de a-și cuceri iubirea pierdută. Iar câteva secunde mai târziu cântă melodia lui Nat King Cole-Unforgettable- în duet cu fiica lui de 17 ani, dar într-o manieră și cu gesturi lascive care în alte țări ar fi impus sesizarea organelor de protecție a minorilor.

biggersplash-xlargeDistribuția e fără reproș, iar Tilda care joacă mai mult muțește (își menajează vocea de rockeriță) este impresionantă prin gesturi, mimică și priviri. Chiar dacă nu poate să cânte, se chinuie așa răgușit să îi țină isonul prietenului ei. Înainte de acest film mama actriței s-a stins și inițial a vrut să refuze partitura, dar s-a răzgândit după ce a văzut că rolul ei este al unei vedete rock care face o pauză vocală. Și nu e ușor să te faci înțeleasă fără a vorbi ( de fapt, ea are voie să șoptească, dar ăsta e un secret) și numai prin limbaj corporal și priviri.

Ceea ce e mai trist e faptul că spectatorul român, de orice gen, încă nu e pregătit să vadă organe sexuale expuse fără a chicoti și a comenta tembel. Nu știu cât timp va mai trebui să treacă până la a trata filmele și ceilalți spectatori cu respectul cuvenit.

Se poate spune și că filmul lui Luca analizează (mai de suprafață) sexul și gelozia, dar într-o manieră ironică și cu nuanțe de umor negru. Și chiar dacă reia expunerile unor regizori ca Visconti sau Fellini e interesant cum sintetizează stilurile acestora.

Regizor: Luca Guadagnino

Scenariu: David Kajganich, Alain Page

Cu: Dakota Johnson, Ralph Fiennes, Matthias Schoenaerts, Tilda Swinton, Lily McMenamy, Aurore Clément

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s