Devenit fără concurență pe Broadway cel mai longeviv musical ever, CATS al lui Andrew Lloyd Weber este în această variantă cinematografică tot ce era pe scenă , cu încă ceva în plus- upgradarea fiind adusă de CGI-ul care te năuceşte pur şi simplu şi îţi dăruieşte bucuria de a fi parte din aventura clanului pisicesc Jellicle, într-o poveste emoţionantă si magică despre iubire, acceptare şi iertare, despre puterea de a visa şi speranţa că există şi a doua şansă.
Pe Tom Hooper l-am remarcat în mod absolut în 2005 când ne oferea Elisabeth I cu o Helen Mirren fascinantă. Apoi i-au urmat The King’s Speech (câştigător a 6 Oscaruri în 2010), apoi Les Miserables, The Danish Girl, toate cu numeroase premii Oscar, Golden Globe şi Bafta, pt ca anul acesta să ne uimească de-a dreptul cu seria His Dark Materials- care reia subiectul unui film excepţional (The Golden Compas) plus acest CATS, o creaţie absolut specială care revitalizează pe ecran cea mai valoroasă creaţie a lui Lloyd Weber.
Şi da, nu este pentru oricine- căci dacă nu agreezi genul, ai să ai dificultăţi să treci de primele 10 minute- pentru că musicalul se lansează mai greuț şi are o structură menită să îi scoată în faţă pe toţi „participanţii”. Dar efortul merită cu prisosință căci distribuţia este minunată, demnă de numele (şi renumele) protagoniştilor. Iar minunata Francesca Heyward- prim balerină a Royal British Ballet- o pisicuţă Victoria fără cusur- elegantă, expresivă, sensibilă şi talentată- ne farmecă iremediabil!
Cu o partitură foarte solicitantă fizic, vocal şi emotional- Cats este un superlativ al musicalurilor, rămânând un spectacol despre o lume enigmatică ce a devenit aproape un fenomen cultural. Filmul upgradează povestea cu efectele speciale ce fac totul posibil, aşa că iubitorii de pisici/musical/ se vor bucura!
Iar dacă eşti atent, descoperi în această parabolă/fabulă miezul profund, aproape filosofic al libretului – în care e vorba despre sensul vieţii, determinism, puterea unimii şi locul „pisicii” în Univers- aşa că ni se serveşte alegoric o poveste general valabilă, cu o morală adâncă.
Pornind de la Old Possum’s Book of Practical Cats a lui T.S. Eliot, musicalul frapează cu onomastica fantezistă a personajelor- care în filmul lui Tom Hooper sunt excepţional întruchipate de actori. Virând către matriarhat- Old Deuteronomy este Judi Dench- fabuloasa pisică ce alege cui din tribul Jellicle să acorde şansa unei alte vieţi, Asparagus- motanul actor- este întrupat măiastru de Ian McKellen, Jenyanydots- mâța rotofeie şi nonconformistă este Rebel Wilson, pe cocheta Bombalurina o joacă Taylor Swift, Grizabella cea devenită pisica non grata o pune în valoare extraordinar pe Jennifer Hudson- iar Macavity motanul interlop este Idris Elba. Îi completează nume mari din lumea dansului, căci sound-ul universului pisicesc este atât de variat- coregrafiile trecând lejer de la balet clasic la hip-hop si de la jazz la step.
Emoţionantă în esență- povestea capătă accente dramatice pe momentul Memory- piesa care se detaşează net din spectacol, căpătând autonomie nu doar în raport cu scena.
All în all este un film frumos – care ne atrage atenţia asupra faptului că iubirea acorda şanse şi că orice persoană pe are o întâlneşti îţi poate schimba destinul. Acum ce ziceţi, este CATS doar despre pisici?
Distribuit în România de RoImage 2000, acum în cinematografe!
Dacă e să te iei după numele regizorului francez-Louis Leterrier- care a semnat regia pentru Now You See Me (2013), The Incredible Hulk (2008) și The Transporter (2002) poti crede că vei vedea un film de acțiune cu spioni și urmăriri spectaculoase. Asta s-a dorit, cred, până în momentul în care a intrat în scenă Sacha Baron Cohen, ca scenarist, producător și actor. Și așa s-a dus dracului toată presupunerea! Și dacă știi câte controverse a stârnit actorul fără teamă de penibil și apt pentru orice nebunie, abia atunci hotărăști dacă vrei să vezi Grimsby au ba. 
Chiar şi luând în calcul numai titlul şi faptul că este o comedie, şi tot ar trebui să fie buluc de spectatori în săli, căci-nu-i aşa – nu ţi se serveste oricând o “motivaţională” la care să mai şi râzi. Filmul lui Chrisian Ditter este o altă creaţie a lui în registrul comic, dupa cele două, Limba turca pentru începători şi Franceza pentru începători din 2006, şi Love, Rosie cu Lilly Collins din 2014, toate fără rezerve nostime, stenice şi benigne.
