Devenit fără concurență pe Broadway cel mai longeviv musical ever, CATS al lui Andrew Lloyd Weber este în această variantă cinematografică tot ce era pe scenă , cu încă ceva în plus- upgradarea fiind adusă de CGI-ul care te năuceşte pur şi simplu şi îţi dăruieşte bucuria de a fi parte din aventura clanului pisicesc Jellicle, într-o poveste emoţionantă si magică despre iubire, acceptare şi iertare, despre puterea de a visa şi speranţa că există şi a doua şansă.
Şi eu , ca fiecare împătimit al filmelor- am o listă scurtă a premierelor din an pe care le astept cu o energie specială, pentru care fibrilez, şi cărora le aloc un spaţiu interior distinct pe care îl completez cu încă o vizionare, şi apoi înca una, şi-ncă una..… Sunt filmele pe care le revăd ori de câte ori le difuzează vreo televiziune, iar- dacă sunt nostalgică uneori-şi din proprie initiativă. Iar creaţiile lui Tim Burton sunt TOATE puse în ordine în sertarul ăsta al meu din suflet. Aşa că această nouă propunere a lui m-a preluat cu fascinaţiile trecute la purtator şi mi-a livrat un nou motiv să rămân un fan al acestui regizor de geniu.
Copiii domnişoarei Peregrine ne spune o poveste pe care am întâlnit-o în esenţa ei şi la Michael Ende în Never Ending Story sau Momo, dar şi în minunatele Il Laberinto del Fauno al lui Benicio del Toro sau Hugo al lui Scorsese, cu acelaşi copil cu ochii deschişi către o altă lume , interpretat tot de Asa Butterfield, care aici e Jake, cel menit să trăiască în dimensiuni temporale diferite.
