Tare o să se mai bucure puştimea pentru acest nou Spider–Man: Far from Home, care ni-l readuce în atenţie pe omul păianjen adolescent, bântuit de chinurile dragostei, dar şi de responsabilitatea de a apăra, salva şi ocroti pământul şi “viețutoarele” lui, aka colegii liceeni cu care pleacă în vacanţă în Europa.
Nu îmi explic de ce la vremea asta suntem mai tentaţi de comedie, mai permeabili la subiecte hilare, de parcă asta ar rima cu starea de vacanţă, cu o nuanţă ceva mai frivolă, de vară, de ..far niente- cu excepţia râsului!
Iar comedia Long Shot care îi aduce laolaltă pe Charlize Theron şi Seth Rogen , deopotrivă protagoniști şi producători, are toate ingredientele ca să ne scoată din orice stare şi să ne infuzeze cu un râs sănătos, aşa cum merită un scenariu nonconformist şi fantezist că acesta. (mai mult…)
Vara 2019 se anunță incendiară și pe plan cinematografic. De la blockbustere de acțiune și animații, până la filme SF și drame horror, titlurile viitoare răspund celor mai diverse gusturi cinefile. “Angry Birds 2”, “Spider-Man: Far From Home”, “Men In Black International”, “Brightburn” și “Once Upon A Time In Hollywood” sunt lansările InterComFilm care promit să ne țină atenția captivă în sălile de cinema.
Cu o distributie care te cheama la film (Leo Di Caprio, Brad Pitt , Margo Robbie) acesta este cel de-al noualea film al lui Tarantino si primul care nu mai este produs de The Weinstein Company- dupa ce Harvey Weinstein a fost acuzat de nenumarate acte de hartuire sexuala. Sony Pictures detin acum drepturile de distributie, dupa ce Tarantino si-a impus in contract mai multe doleante, inclusiv clauza privilegiului deciziei finale a montajului. Distributia ii include si pe alti cativa actori cu care Tarantino obisnuieste sa lucreze in filmele sale: Tim Roth, Kurt Russel si Michael Madsen- nume importante ce vor polariza atentia spectatorilor. Acesta este ultimul film in care a jucat Luke Perry, care s-a stins de curand si a fost filmat in Los Angeles, scriptul urmarind povestea actorului de televiziune Rick Dalton si a dublurii sale – cascadorul Cliff Booth- si odiseea lor de a patrunde in industria de film tv.
Cu un buget de 100.000 miloane de dolari, filmul reuneste pe generic si alte nume de prima marime precum Al Pacino in rolul lui Marvin Shwarz, agentul lui Rick Dalton, Damian Lewis – care il intruchipeaza pe Steve McQueen si Dakota Fanning – membra a familiei Manson, cei care au ucis-o pe Sharon Tate, sotia insarcinata in opt luni a lui Roman Polanski.
Asteptat cu mare interes de public si critica, filmul va avea lansarea in Statele Unite pe 26 iulie 2019.
Poate LISBETH SALANDER (Claire Foy) nu are nevoie de lume, dar lumea are nevoie de Lisbeth Salander.
Înfocata justiţiară din populara trilogie Millenium a lui Stieg Larsson, compusă din thrillere cibernetice dark, şi din patru îndrăgite adaptări pentru ecran, hackerul independent Lisbeth Salander are tot ceea ce-i trebuie unui erou modern: e deşteaptă, plină de idei, bântuită de demoni, dar nu şi subordonată lor, ea are o atitudine de “singură împotriva tuturor,” care a ajutat-o să învingă mai mulţi infractori şi ticăloşi, sau pe oricare om care ar îndrăzni să se pună cu ea.
Nu pot să afirm că filmul lui Ruben Fleischer este unul care inovează genul sau că ocoleşte clişeele, dar este neîndoielnic că „anti-eroul” pare să câştige teren, mai ales în inflaţia de super eroi care a luat cu asalt marile ecrane în ultimii ani. Aşa că punând laolaltă tot ce ar fi de interes pentru un public avizat şi dornic, acest action-adventure- SF- fantasy este un film care te face să pactizezi cu protagonistul, care nu e neapărat de la început unul pozitiv.
Cine afirmă că dacă eşti în mintea copiilor e ceva rău, habar nu are că mintea asta este cel mai de dorit lucru la care poate năzui un adult. Căci este nepervertită, curată, dornică de aventura, ingenuuă, exploratoare, plina de iubire şi deschisă la tot ce e nou şi frumos. Aşa că din punctul acesta de vedere noi, adulţii, am pierdut enorm şi doar puţini şi cu eforturi pt evoluţia spiritual, mai putem recupera unele dintre aceste minunate deschideri. Prin urmare, fiecare film, carte, experienţă în această energie benignă – este ceva de dorit pentru oricine vrea să-şi bucure puţin copilul interior. Iar Peter Rabbit, acest veritabil 007 al lumii iepureşti- o face într-un fel fără cusur! (mai mult…)
Dacă este un must see în materie de desen animat anul ăsta, cu siguranţă acest Hotel Transylvania 3 se califica fără dubii! Nu doar pentru că urmează celorlalte 2 filme ale seriei, apărute în 2012 şi 2015, într-un crescendo al hazului şi acţiunii scenariului, nu numai pentru că orizontul aşteptărilor noastre este foarte sus, dar şi pentru că vocile celebrelor personaje aparţin unor nume cunoscute ale scenei şi ecranului pe care ne bucurăm oricând să le vedem-auzim: Adam Sandler, Selena Gomez, Steve Buscemi, Kevin James, Mel Brooks, Fran Drescher sau David Spade, intraţi în roluri (cei care au fost în distribuţia celorlalte 2 filme) sau proaspăt aterizaţi în pelicula cu numărul 3. Regizat de rusul Genndy Tartakovski, naturalizat în State de prin ’77 şi antrenat cu 4 Dexter’s Laboratory , 1 Star Wars: Clone Wars, plus celelalte 2 Hoteluri Transilvănene, acest sequell mută acţiunea de pe plaiurile noastre pe o navă de croazieră, pe care ciudata familie a lui Dracula (cu el în frunte!) alege să-şi petreacă vacanţa. Dar cum „socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg”, în scenariu dau năvală personaje controversate iar situaţia ia întorsături neaşteptate.
Şi ştiu că sunteţi nerăbdători- ca şi mine!- dar până pe 13 (!!!) iulie nu mai e mult, aşa că vă invit să …mai aveţi puţintică răbdare!
Când mai toată lumea- în febra nominalizărilor la Oscar- îl vazuse deja on line, eu m-am abţinut cu stoicism, ca să pot să mă bucur de imaginea şi sunetul unei proiecţii in sala de cinema. Filmat în nordul Italiei pe o proprietate tipic mediteraneeană, într-o casa de genul celor prin care energia circulă fluid iar natura dă năvală până în prag, Call Me By Your Name este delicat şi solar, intens şi dureros, de un romantism aproape desuet, dar cu o retorică a imaginii fabuloasă.
Sigur că atunci când faci o continuare a unui film devenit între timp antologic, se creează aşteptări majore, căci fanii îşi doresc să retrăiască emoţia peliculei primordiale (ceea ce e foarte greu, pt că între timp au mai înaintat în vârstă cu 35 de ani, iar percepţia lor se supune acum altor exigente, altor achiziţii culturale), iar critica este bântuită de mania comparaţiilor – aşa că sarcina noii echipe se vadeşte de două ori mai grea.
Dar şi când urmarea este excepţional construită şi orchestrată, când scenariul nu face concesii, iar noile tehnologii pe care le are acum la îndemână cinematografia upgradează de la sine discursul, ceea ce rezultă are darul de a ne bucura, fie că am văzut sau nu Blade Runner-ul din 1982. Iar intuiţia care l-a facut pe Ridley Scott să îi cedeze manşa lui Denis Villeneuve a fost salutară, căci canadianul a punctat excelent cu Incendies, Sicario şi Arrival, dovedind acum că este deja un maestru al regiei, demn de celebrissimul lui predecesor, acum producător executiv.
