Posts Tagged ‘InterComFilm’


 

afis 3

Când mai toată lumea- în febra nominalizărilor la Oscar- îl vazuse deja on line, eu m-am abţinut cu stoicism, ca să pot să mă bucur de imaginea  şi sunetul unei proiecţii in sala de cinema. Filmat în nordul Italiei pe o proprietate tipic mediteraneeană, într-o casa de genul celor prin care energia circulă fluid iar natura dă năvală până în prag, Call Me By Your Name este delicat şi solar, intens şi dureros, de un romantism aproape desuet, dar cu o retorică a imaginii fabuloasă.

(mai mult…)

Anunțuri

Sigur că atunci când faci o continuare a unui film devenit între timp antologic, se creează aşteptări majore, căci fanii îşi doresc să retrăiască emoţia peliculei primordiale (ceea ce e foarte greu, pt că între timp au mai înaintat în vârstă cu 35 de ani, iar percepţia lor se supune acum altor exigente, altor achiziţii culturale), iar critica este bântuită de mania comparaţiilor – aşa că sarcina noii echipe se vadeşte de două ori mai grea.

Dar şi când urmarea este excepţional construită şi orchestrată, când scenariul nu face concesii, iar noile tehnologii pe care le are acum la îndemână cinematografia upgradează de la sine discursul, ceea ce rezultă are darul de a ne bucura, fie că am văzut sau nu Blade Runner-ul din 1982. Iar intuiţia care l-a facut pe Ridley Scott să îi cedeze manşa lui Denis Villeneuve a fost salutară, căci canadianul a punctat excelent cu Incendies, Sicario şi Arrival, dovedind acum că este deja un maestru al regiei, demn de celebrissimul lui predecesor, acum producător executiv.

(mai mult…)


Strumfii ăştia par a fi bucuria momentului, într-atât sunt de drăgălaşi, năzbâtioşi şi nostimi, aşa că nu ne rămâne decât să-i alegem ca opţiune de vizionare, pentru că e câte ceva de văzut şi gândit pentru fiecare, orice vârstă ar avea.Şi poate nu ştiaţi că micile creaturi albastre au apărut pentru prima oara prin…1958!! Le-a imaginat Peyo şi le-a publicat iniţial în Le Journal de Spirou, pentru ca adevărata notorietate să vină abia în 1981, după ce studiourile Hanna and Barbera au dat startul serialului animat care avea să aibă 256 de episoade  difuzate până în 1990. Au urmat apoi şase filme, care au inovat la rândul lor şi au ţinut alertă atenţia celor mari şi mici asupra nostimelor fapturi albastre cu codiţe pufoase ca de iepuraşi. (mai mult…)


 

Filmul ăsta este unul care o să fie inclus fără probleme în grilele tuturor televiziunilor, şi o să-l vedem la nesfârşit, pentru că dincolo de orice, răspunde unor cerinţe necesare şi suficiente pentru producţiile de categoria B: are ceva acţiune, e cu bătăi şi împuşcături, cu politişti corupţi şi traficanţi, în distribuţie se regăsesc actori cunoscuţi şi are un final mulţumitor, care încheie ori pontos, ori lasă loc pentru o continuare. Asa că din postura unei atari producţii, Sleepless are o construcţie într-atât de previzibilă încât o să îi facă pe mulţi să se umfle în pene că “intuiesc” scenariul mai ceva ca mama Omida! Iar ăsta e un atu la public, oricare ar fi acela.

(mai mult…)


unnamedCând vă spuneam că iarna aceasta se poartă SF-ul, mă gândeam şi la această aventură  cu efecte CGI spectaculoase, pe care ne-o propune norvegianul Morten Tyldum, cel care ne regala acum doi ani cu excepţionalul The Imitation Game – cu o nominalizare la Oscar şi alta la Bafta. De această dată el alege să pună în operă scenariul lui Jon Spaihts, cel ce pare să fi dat o veritabilă lovitură de imaginaţie anul acesta, de vreme ce a scris şi Doctor Strange, un film ofertant din multe puncte de vedere. Cât despre Passengers, el ni se dezvăluie treptat, căci pe măsură ce îl vezi,  se adânceşte în sensuri şi pune pe tapet dileme morale şi alegeri existenţiale fundamentale. (mai mult…)


incarnate-poster-romanaSezonul filmelor de groază este mereu deschis, nu e un moment anume care să fie adecvat, așa că depinde numai de dispoziție! Eu am avut chef de un film horror, dar nu am ieșit devastat de spaimă de la Incarnate, produsul lui Brad Payton (Cats and Dogs 2: The Revenge of Kitty Galore, Journey 2: The Mysterious Island, San Andreas), un regizor tânăr, mai cunoscut datorită producțiilor cuminți și chiar dedicate copiilor. Poate aici e buba: nu a dorit să sperie convingător, să nu îi afecteze pe minori și să nu se mai bucure, mai ales cei din Canada, de Dr. Super Pantaloni. (mai mult…)


underworld-blood-warsÎn lipsă de altceva mai bun de făcut acasă și mânat de forța de a vedea cum se încheie (sau nu) saga Selenei, omul fascinat, când de vampiri când de lycani, vrea să simtă fiorul direct în șira spinării, atunci când știe că va avea parte de războaie sângeroase. (mai mult…)


afis

Michaela spune:

Filmul este fără îndoială unul din categoria „simplu-complicat”, asta pentru că deşi nu propune un scenariu cu volute şi întortochieri majore, reuşeşte să livreze o poveste adâncă în ceea ce priveşte înţelesurile, asta nefăcându-l mai facil ca mesaj, dar nici criptându-l în vreun fel particular.  E un echilibru aproape perfect ce rezidă în maniera de cinematografiere a lui Dennis Villeneuve, ce are ştiinţa rară de a pune în pagină personaje, istorii, întâmplări, situaţii- toate credibile într-un mod absolut. (mai mult…)


infernoPoate unul dintre cele mai așteptate filme ale acestei toamne, Inferno marchează o schimbare stilistică a felului în care –pasionat de literatura lui Dan Brown, Ron Howard regizează acest al treilea film al francizei. Și evident ca un creator de asemenea calibru nu putea să meargă pe aceeași rețetă pe care a folosit-o în The Da Vinci Code din 2006 sau Angels & Demons apărut în 2009. Așa se face că Inferno începe cu imagini ce par un experiment cinematografic, în care viziuni apocaliptice se întretaie cu personaje grotești și voci halucinante, în care mișcarea este segmentată și atmosfera copleșește, asta preț de câteva minute, până ni se dă și “codul” acestei introduceri. Și dacă în cele două filme precedente ale seriei acțiunea intensă se derula ca într-un policier classic, subiectul vizând decriptarea unor mistere colosale ale religiei, aici scriptul ne aduce o luptă pentru rezolvarea unui puzzle de care depinde soarta omenirii. (mai mult…)


index

Pare de necrezut (chiar şi pentru cei din generaţia mea­­), dar de la primul Ghostbusters au trecut deja 30 de ani, iar acum, sub bagheta lui Paul Feig, Melissa McCarthy, Kristen Wiig, Kate McKinnon, Leslie Jones si  Chris Hemsworth, încearcă să resusciteze subiectul cu fantomele şi vânătorii lor, şi să pompeze aer cald în această franciză în aşa fel încât să o înalţe iar. Şi culmea e că le reuşeşte aproape la toate capitolele, pentru că au operat o întorsătură abilă de condei scenaristic şi regizoral, menită să atragă şi să ţină în poveste diferite categorii de public, pedalând pe tot atât de variate modalităţi cinematografice care să le  dea actorilor „combustibil” şi să nu prăbuşească zepellinul Ghostbusters cu numarul 3.

2

(mai mult…)