Posts Tagged ‘Emma Stone’


the-favourite-352838l

Îl „urmăresc” pe Lanthimos cu bucurie de la The Lobster , acea fantezie paradoxală, ciudată şi ieşită din normă cu care ne asalta în 2015, adjudecându-şi meritoriul premiu al juriului la Cannes, apoi am trecut la The Killing of a Sacred Deer- un thriller psihologic care mi s-a părut şi mai înspăimântător cu cât absurdul devenea firul conducător al unui scenariu cu accente dramatice sălbatice, acut şi sugestiv în metaforele lui (și mai de speriat decât orice!), iar acum m-a uimit cu acest The Favourite– un film “de epocă” pus în pagina cinematografică într-un fel în care subiectul este adus în actualitate.

(mai mult…)

Reclame

ÎN LIPSA RAȚIUNII

afis

Ori de câte ori vine momentul să mai văd un film semnat Woody Allen simt în așteptarea lui un fior la periferia ființei, întrebându-mă cu ce va să mă mai uimească. Și nu este întotdeauna genial, așa cum ne așteptăm, și filmele nu curg firesc, pentru că niciunul nu e comun, dar de fiecare dată avem neaparat întâlnire cu mari actori și –mai ales – cu o viziune regizorală diferită de tot ce știm, unică într-un mod brand-uit deja. (mai mult…)


birdman-449192l-1600x1200-n-8f726499

Michaela spune despre BIRDMAN- Omul Pasăre sau Virtutea nesperată a ignoranţei:

De mult nu am mai mers la un film cu un orizont al aşteptărilor atât de înalt, şi care să nu fie demolat după vizionare, sau măcar coborât sub limita de la care începi să te uimeşti. Cu Birdman însă am răsuflat uşurată căci nu a fost nevoie să fiu dezamăgită: mi-a oferit mai mult, m-a făcut să mă bucur, dar m-a şi problematizat, şi deşi unii îl cataloghează drept comedie neagră, eu am rezonat la el ca la o dramă. Viziunea lui Alejandro González Iñárritu (regizorală şi de scenarist), inovatoare și îndrăzneată, ne propune o serie de lupte interioare ale personajelor cu ego-urile proprii, fiecare dintre ele  apropiind demersul când de un thriller psihologic, când de o parabolă, fiind când o incursiune în lumea teatrului, când o introspecție hilară sau dureroasă, când o dihotomie a personalităţii, când o plonjare în imaginativ. (mai mult…)


magicinthemoonlightquad

Magie marca Woody Allen

De mult nu mai ştiu unde să-l încadrez pe mr. Allen, dar mă bucur din inimă că îmbătrânind (are 78 de ani!) nu a luat-o pe arătură, să facă filme criptice, plicticoase sau prea nişate. Face un soi de comedii romantice, dar cu dialoguri sprinţare și stilate, nu pentru tot tălâmbu’ care o să se uite ca pisica, fără să înțeleagă ce e cu trimiterile atât de dese la operele lui Nietzsche sau la muzica lui Beethoven. (mai mult…)