Avem un scenariu simplu : Peter îşi iubeşte bunicul şi se bucură să fie împreună cu el – asta până în momentul în care e obligat să îi cedeze propria cameră şi să se mute în pod. Numai că nedreptatea asta îl determină pe puști să ia atitudine şi împreună cu prietenii să îl şicaneze într-atât pe bunic, încât acesta să vrea se mute. Toate bune, dacă bunicul s-ar lăsa uşor convins! Numai că nu prea e aşa….
Şansa ca un sequell-ul să fie chiar mai reuşit decât filmul primordial este rară, dar trebuie să constat că în ultimii ani lucrul ăsta se întâmplă din ce în ce mai des, semn că toată lumea trage învăţăminte valabile din reacţia spectatorilor şi pe deasupra le mai şi valorifică.
Nu îmi explic de ce la vremea asta suntem mai tentaţi de comedie, mai permeabili la subiecte hilare, de parcă asta ar rima cu starea de vacanţă, cu o nuanţă ceva mai frivolă, de vară, de ..far niente- cu excepţia râsului!
Iar comedia Long Shot care îi aduce laolaltă pe Charlize Theron şi Seth Rogen , deopotrivă protagoniști şi producători, are toate ingredientele ca să ne scoată din orice stare şi să ne infuzeze cu un râs sănătos, aşa cum merită un scenariu nonconformist şi fantezist că acesta. (mai mult…)
Categoric cel mai ,,Haios şi blănos” personaj din această aventură animată produsă de prestigiosul studio Laika, domnul Link este o specie pe cale de dispariţie care îşi cucereşte iremediabil publicul prin umorul său şi informaţiile cu caracter educativ puse la dispoziţia publicului său, cu care îşi dă întâlnire din 12 aprilie în cinematografe.
Dacă grupa de vârsta căreia i se adresează Shazam! ar fi fost ceva mai mică, aş fi zis că e o poveste de adormit copiii! Dar – din pacate- copiii rareori se mai adorm în ziua de azi cu poveşti minunate în care binele şi răul se înfruntă în spaţii fantastice sau într-unele familiare, în care eroul este dincolo de orice un suflet pur ce vine cu un rol mesianic predestinat, în care valorile morale şi legile Universului sunt poziţionate exact aşa cum trebuie şi din care – discutand- putem să învăţăm lucruri esenţiale pentru viaţă.
Filmul lui Paul Negoescu se înscrie în linia tradiţională a comediilor pe care publicul le iubeşte fără rezerve, la care aderă spontan dintr-o nevoie antrenată în anii comunismului de a râde chiar şi atunci când în viaţă nu pare să fie loc de amuzament. Iar crezul declarat al regizorului – de a le aduce zâmbetul pe buze spectatorilor- este materializat în această comedie light, permeabilă şi stenică, în care însă problemele existenţiale majore nu sunt ocolite. Căci nu poate fi ceva mai important decât asumarea propriei vieţi cu tot cu o relaţie şi un copil, iar personajul principal – deşi conferenţiar universitar, nu pare să se fi maturizat într-atât încât să ştie ce vrea să facă din şi cu viaţa lui.
Clar în momentul acesta al anului ne dorim comedii, căci e încă vacanţă pentru mulți şi vrem să intrăm într-o energie benignă care să rimeze cu acest sfârşit august generos, iar Demi soeurs, filmul pe care şi-au unit forţele să-l regizeze Saphia Azzeddine şi François-Régis Jeanne, e tot ce ne trebuie, căci e light ca un şpriţ de vară şi chiar dacă dispare repejor în portofoliul vizionarilor noastre, o face lăsându-ne un gust plăcut. Aşadar vi-l recomand, căci este de astăzi în cinematografe, fiind una dintre premierele săptămânii.
După succesul de casă înregistrat cu ,,Ghinionistul”, filmul românesc cu cele mai mari încasări din 2017 şi câştigătorul premiului publicului la gala Premiilor GOPO de anul acesta, regizorul Iura Luncaşu a început de curând filmările pentru noua sa comedie, ,,Faci sau taci”.
Fără să-şi fi ieşit de fel din mână, Steven Soderbergh, probează chiar şi cu această comedie light că este încă stăpânul Ocean(’s)- urilor cu neaşteptatele lor swich-uri de scenariu, dar şi “magicianul” lui Mike & Comp cei fără inhibiţii, livrând cu Logan Lucky o producţie plină de trademark-urile personale, nu spectaculoasă, dar agreabilă până la capăt. Cu o morală la vedere, cu toate “locurile” scriptului deja vizitate, filmul reuşeşte să se facă plăcut, poate şi datorită distribuţiei demne de un scenariu chiar mai elaborat.
Că e un film de acţiune, nu se mai îndoieşte nimeni, căci are din plin adrenalină şi ne târăşte prin desfăşurarea evenimentelor din scenariu cu viteză zăpăcificantă! Dar să fie într-o aşa măsură şi o excelentă comedie, cu un dialog sclipitor şi cu o asemenea chimie între protagonişti, asta chiar m-a luat prin surprindere! Dar cum e vorba de Samuel L. Jackson ( într-o formă excelentă la cei 68 de ani!!!!) totul devine de înţeles, căci “omul” e un actor de eşalonul întâi, capabil să joace convingător şi ..cartea de telefon! ( era o vorbă pe la Hollywood, ca la ei încă mai trăiesc cărţile de telefoane).
Radiotopic 