Văzut de Michaela:
DISCLOSURE DAY / ZIUA ADEVĂRULUI, cea mai nouă creație a lui Steven Spielberg, este unul dintre acele filme așteptate cu o nerăbdare aproape febrilă. Iar după patru ani de așteptare, acesta revine cu o producție în cheie majoră, în care își etalează pe deplin anvergura de regizor, scenarist și producător, propunând un subiect pe cât de fascinant, pe atât de tulburător.
(mai mult…)
Cu palmares deja la Globurile de aur unde a câştigat premiile pentru cel mai bun film şi regizor, drama lui Sam Mendes ar putea părea simplistă dacă o comparăm cu filmele de război deja consacrate. Dar dacă nu ignorăm genericul de final, ne dăm seama că este vorba de o poveste adevărată pe care bunicul său i-a povestit-o, şi care seamănă cu atâtea poveşti pe care unii din noi le-am aflat la rându-ne tot de la bunici, istorii în care hotarul dintre viaţă şi moarte era incredibil de apropiat şi în care hazardul guverna alaturi de şansă.
Chiar de la primul film – cel semnat de Phillida Lloyd am fost iremediabil cucerită de ideea de a avea un musical bazat pe muzica celor de la ABBA şi am şi pierdut deja şirul vizionărilor lui, căci producţia din 2008 este în grila de programe a televiziunilor, iar eu nu o ratez niciodată! Şi nu doar felul minunat în care se îmbină scenariul cu versurile celebrelor piese ABBA şi distribuţia stelară a filmului m-au încântat- ci mai ales energia prinsă acolo, felul în care povestea curge şi ne duce cu ea într-o cavalcadă a refrenelor pe care le-am fredonat înşine.
Sincer să fiu am aşteptat o a doua parte a aventurii agenţiei Kingsman, aşa cum nu m-am aşteptat să existe şi o a treia! Şi e clar că s-a dorit ca această a doua parte să aibă “greutate” măcar prin distributie, dar să ştiţi că şi replicile sunt destul de savuroase (chiar dacă scenariul suferă pe alocuri de lipsă de inspiraţie). (mai mult…)
Michaela consideră că :
Domnişoara Bridget este deja…legendară! Nu pentru că este prezentă a treia oara pe marele ecran, ci pentru tot ce o face specială într-un mod atât de particular. Este de o ingenuitate vecină cu prostia- dar nu e în nici un caz proastă, este slobodă la gură cu o sinceritate care nu o face să fie vulgară în ciuda felului în care vorbeşte şi gândeşte, are stângăcii memorabile când interacţionează cu anumiţi bărbaţi, este dulce, nostimă, transparentă şi sinceră, ceea ce o absolvă de toate defectele care ar fi putut să o facă altceva decât este: un personaj pe care îl placi şi pe care –iremediabil- ajungi să îl iubeşti. În plus mai are şi obiceiurile astea desuete cu ţinutul de jurnale, de data asta unul vorbit, căci Bridget a noastra este pe rând şi vocea ei interioară şi propria-i conştiintă, aşa că filmul devine şi mai interesant.
Matthew Vaughn era acum 17 ani unul dintre producătorii filmului regizat de Guy Richie – Lock, Stock and Two Smoking Barrels – pentru ca doi ani mai târziu să fie pe genericul de la Snatch, iar în 2002 să facă din nou echipă cu fostul soț al Madonnei pentru Swept Away! Dar la fel de bine e știut că este mare amator de benzi desenate, de aici și apetitul pentru producții ca: X-Men sau Kick-Ass. Și bun prieten cu Mark Strong , care apare în destule filme care poartă amprenta lui Matthew Vaughn. Așadar pentru Kingsman-The Secret Service nu putea să îl rateze! Alături de el apar Michael Caine, Colin Firth și Samuel L. Jackson. O distribuție de excepție pentru un film care m-a amuzat, ca pe un adolescent care nu a văzut vreodată vreun Bond sau Snatch.
De mult nu mai ştiu unde să-l încadrez pe mr. Allen, dar mă bucur din inimă că îmbătrânind (are 78 de ani!) nu a luat-o pe arătură, să facă filme criptice, plicticoase sau prea nişate. Face un soi de comedii romantice, dar cu dialoguri sprinţare și stilate, nu pentru tot tălâmbu’ care o să se uite ca pisica, fără să înțeleagă ce e cu trimiterile atât de dese la operele lui Nietzsche sau la muzica lui Beethoven. (mai mult…)
Trebuie sa recunosc ca mi-au placut intotdeauna ecranizarile, pentru ca suportul livresc (de multe ori validat de critica si public) le confera o consistenta si radacini ale complotului , si in plus, daca ti-a placut filmul si el n-a fost devansat de lectura cartii, poti sa faci asta a posteriori.
Before I Go To Sleep porneste de la best sellerul lui SJ Watson si se doreste- in regia britanicului Rowan Joffe – un film misterios cu o distributie de clasa: Nicole Kidman si Colin Firth, doi “oscarizati” gata sa se confrunte cu tensiunea, volutele si schimbarile de directie ale unui thriller psihologic. Si pana la final nu esueaza, dar cred totusi ca scenariul este putin inconsistent si plin de locuri comune, asa ca ai senzatia ca ai mai vazut filmul asta undeva, candva.
Radiotopic 