După ce a aparut trailerul acestui film, toată lumea îl aştepta, căci Nicole Kidman părea să livreze un rol excepţional, cu o schimbare radicală de look, asemenea celei din The Hours, care i-a adus un Oscar. Şi chiar l-a livrat. Într-un fel neaşteptat care o metamorfozează pe blondă delicată şi solară într-o poliţistă acră, îmbătrânită înainte de vreme, bântuită de drame existenţiale şi sentimente nereprimate.
Poate unii se întreabă de ce se fac remake-uri şi, sincer, şi eu mi-a pus măcar o dată întrebarea asta, dându-mi mai multe răspunsuri care să se potrivească fiecărei situaţii: ori scenariul e prea bun , iar producătorii au nevoie rapidă de o formulă verificată cu care să sconteze la sigur, ori filmul este unul vintage şi îl recreează cu mijloaccele moderne, fie cineva din industrie a achiziţionat nişte drepturi şi vrea să le valorifice…ori pur şi simplu se aplică formula americană- „mulge vaca până la ultima picătură”.
Nu pot să spun altceva despre Yorgos Lanthimos decât că este un creator cu o viziune într-atât de specială încât ne bulversează, ne şochează si deseori chiar ne agresează cu un gen de thriller psihologic atât de acut şi sugestiv în metaforele lui, încât e mai de speriat decât orice.
De mult n-am mai văzut un policier atât de bine “organizat” , care să mă tensioneze și să mă mențină în stare până la final! O face cu măiestrie Billy Ray, acum la primul film de regizor după ce a scris scenariile pentru The Hunger Games, Suspect Zero, Captain Phillips și Sinatra, care o să apară în curând, și evident acest elaborat Secret In Their Eyes, care reușește să ne captiveze. Nu doar povestea este cea care intrigă și motivează atenția spectatorului, ci mai ales substratul ei, atât de migalos manufacturat scriitoricește încât abia la o discuție post vizionare sau la o revenire asupra filmului se revelează din starea lui contrasă și îți pune noi probleme. Și sunt cu duiumul: de la cele de morală, la cele deontologice, de la cele de politică la acelea de protocol operațional, totul într-o întrețesere de planuri subsidiare ce ne aruncă în zona trăirilor umane. Și atunci vorbim despre prietenie, iubire, furie, neputință, durere, groază, disperare, nevoia de a împărtăși sau vinovăție. Este așadar un demers artistic al sentimentelor profund umane care câștigă în valoare prin faptul de a fi fost gândit global și scris cu talent de acest nou apărut regizor, Billy Ray. (mai mult…)
Astăzi vreau să vă dăruiesc un film excepțional pe care dacă nu l-ați văzut până acum, îl puteți prinde pe HBO, care a ales să reintroducă pelicula în circuitul difuzărilor.
Recunosc , sunt subiectivă , este filmul vieții mele pe genul ăsta, după cum Baz Luhrmann este geniul regizoral pe care îl admir cu fervoare. Moulin Rouge este mult mai mult decât un musical, este quintesența hollywoodului, filmul care coagulează toate epocile cinematografiei într-un diamant polișat fără egal, ca o bijuterie a coroanei filmului din toate timpurile. Pelicula are tot ce îi trebuie pentru a fi o capodoperă, de la scenariul care pornește de la ideea unui celebru roman – Dama cu camelii – al lui Alexandre Dumas fiul, preluat strălucit și într-un libret de operă -Traviata a lui Giuseppe Verdi, la scenogafia grandioasă, costumele unice sau soundtrack-ul excepțional. (mai mult…)
Trebuie sa recunosc ca mi-au placut intotdeauna ecranizarile, pentru ca suportul livresc (de multe ori validat de critica si public) le confera o consistenta si radacini ale complotului , si in plus, daca ti-a placut filmul si el n-a fost devansat de lectura cartii, poti sa faci asta a posteriori.
Before I Go To Sleep porneste de la best sellerul lui SJ Watson si se doreste- in regia britanicului Rowan Joffe – un film misterios cu o distributie de clasa: Nicole Kidman si Colin Firth, doi “oscarizati” gata sa se confrunte cu tensiunea, volutele si schimbarile de directie ale unui thriller psihologic. Si pana la final nu esueaza, dar cred totusi ca scenariul este putin inconsistent si plin de locuri comune, asa ca ai senzatia ca ai mai vazut filmul asta undeva, candva.
