După ce a aparut trailerul acestui film, toată lumea îl aştepta, căci Nicole Kidman părea să livreze un rol excepţional, cu o schimbare radicală de look, asemenea celei din The Hours, care i-a adus un Oscar. Şi chiar l-a livrat. Într-un fel neaşteptat care o metamorfozează pe blondă delicată şi solară într-o poliţistă acră, îmbătrânită înainte de vreme, bântuită de drame existenţiale şi sentimente nereprimate.
Ceea ce uimeşte la personajul Erin Bell nu este –paradoxal – schimbarea fizică remarcabilă pe care au operat-o make up artiștii- ci felul în care actriţa scoate la iveală frustrare, vina, resentimentele – chiar iubirea- toate într-o carcasă ce viețueste mecanic, cu o privire către lume din care lipseşte orice viaţă sau bucurie. Căci Erin este aproape un zombie care îşi împarte timpul între munca pe care o ia foarte în serios, fiind practic singura revanşa pe care şi-o îngăduie în existenţa ei ternă, băutura- în care caută scăpare şi alin şi relaţiile disfuncţionale cu fiica şi fratele ei, căruia i-a încredinţat copilul.
Meritele pentru produsul final sunt eminamente ale regizoarei Karyn Kusama care cinematografiază impecabil scenariul destul de comun, conlucrând excepţional cu distribuţia care îi serveşte maximul de performance pe acest script. Şi nu pot să nu îmi reamintesc acum precedentele ei realizari – Girlflight – premiat în 2000 la Sundance Film Festival şi Cannes, dar şi Aeon Flux (2005) în care a valorizat-o pe Charlize Theron, apoi Jennifer’s Body succes de box office dar nu şi de critică şi nu în ultimul rând The Invitation, multilaureat la festivalurile de film fantastic – din 2015 ea orientându-se către regia de serii tv precum Halt And Catch Fire, Casual şi Billions.
Subiectul din Destroyer pare să o fi pasionat pe regizoare- căci atmosfera aproape noire şi tensiunea pe care o creează flash backurile care ne poziţionează treptat în poveste- sunt numai bune pentru un cineast pasionat de laturile dark ale existentei- felul în care ni se arata personajul principal neacordând nici o şansă, căci iubirea este rămasă într-un trecut care revine recurent otrăvind actuala existenţa a eroinei, prea bântuită de vină, furie şi remuşcări pentru a mai rezona la sentimente. Robotizat aproape, fără nici o grijă sau stima de sine, Erin trăieşte doar în amintirile din urmă cu 16 ani- viaţa ei actuală rezumându-se la slujbă şi relaţiile tensionate şi disfuncţionale cu o fiică aflată în perioada critică a adolescenţei rebele.
M-am bucurat să îl revăd pe Sebastian Stan- acum creditat ca o vedetă, şi să constat că a crescut profesional şi că este de-acum un star gata să dea replica unor actori de Oscar, cu o carieră şi experienţa impresionante- nefiind în nici un fel mai prejos. Căci are farmec, este talentat şi ne demonstrează pe zi ce trece ca e într-un crescendo profesional, ceea ce ne exalta mândria patriotică.
Aşa că după ce s-a remarcat în The Covenant, Gossip Girl şi mai ales în Captain America: The First Avenger unde este Winter Soldier, convingând ca personaj aşa că îl mai vedem şi în celelalte trei filme ale seriei + The Avengers: Infinity War, fiind şi în distribuţia filmului francizei intitulat Endgame, preconizat să iasă pe piaţa anul acesta.
Ceea ce ridică mult filmul este imaginea semnată de Julie Kirkwood, care deşi nu are multe credite, are talent, aşa că vine cu o plus valoare în această creaţie. Nu este de neglijat nici coloana sonoră ce îi aparţine lui Theodore Shapiro- cu care Karyn Kusama face echipă de mulţi ani şi care are „la activ” şi reuşite precum Arthur, The Secret Life of Walter Mitty, The Intern, Danny Collins, Zoolander 2, Ghostbusters sau Collateral Beauty – excepţionalul film al lui David Frankel în care joacă Will Smith, Hellen Mirren, Eduard Norton şi Kate Winslet.
Aşadar Destroyer/Capcana ne uimeşte cu personajul interpretat de Nicole Kidman, cu imaginea şi coloana sonoră, ne place ca abordare şi construcţie regizorală şi ne bucură cu apariţia lui Sebastian Stan- foarte bine în rolul poliţistului undercover Chris care este personajul principal masculin al peliculei.
Filmul va intra în cinematografe de vineri, 25 ianuarie, peliculă fiind distribuită în România de Ro Image 2000.
Radiotopic 