Astăzi vreau să vă dăruiesc un film excepțional pe care dacă nu l-ați văzut până acum, îl puteți prinde pe HBO, care a ales să reintroducă pelicula în circuitul difuzărilor.
Recunosc , sunt subiectivă , este filmul vieții mele pe genul ăsta, după cum Baz Luhrmann este geniul regizoral pe care îl admir cu fervoare. Moulin Rouge este mult mai mult decât un musical, este quintesența hollywoodului, filmul care coagulează toate epocile cinematografiei într-un diamant polișat fără egal, ca o bijuterie a coroanei filmului din toate timpurile. Pelicula are tot ce îi trebuie pentru a fi o capodoperă, de la scenariul care pornește de la ideea unui celebru roman – Dama cu camelii – al lui Alexandre Dumas fiul, preluat strălucit și într-un libret de operă -Traviata a lui Giuseppe Verdi, la scenogafia grandioasă, costumele unice sau soundtrack-ul excepțional.
Iar viziunea lui Baz Luhrmann depășește cu mult așteptările oricui – pentru că există spațiu și mijloace ca să expandeze în fabuloasa lume luhrmaniană în care imaginația se materializează eclipsând realitatea. Poate doar Tim Burton să mai aibă aceeași creativitate pe imaginativ, dar în zona dark, gotic, macabru.
Moulin Rouge are cea mai spectaculoasă coloană sonoră din câte am auzit vreodată, care în fapt este dincolo de un fundal ce potențează acțiunea, chiar parte integrantă din scenariu, un personaj sui-generis, versurile pieselor mulându-se într-un chip genial pe script. N-am mai auzit niciodată ceva asemănator (nici chiar în Marele Gatsby tot al lui Lurhman), de felul în care sună coverurile unor piese celebre rock devenite pe rând dialoguri ale filmului într-o dinamică miraculoasă a ritmurilor. Auzim Nature boy al lui David Bowie și Massive Attack, Roxanne de la The Police trasformat în tangou argentinian cu un sincron fabulos al baletului, Like a Virgin a Madonnei într-o versiune hollywoodiană eminamente masculină, dar și Because We Can -Fat Boy Slim și Children Of The Revolution a lui Bono, cântată într-o manieră absolut inovatoare, pentru ca finalul să fie o apoteoză a sunetelor din The Show Must Go On- piesa testament a lui Freddie Mercury – care l-a acompaniat pe ultimul drum și pe el, dar și pe Satine – eroina din Moulin Rouge.
Nici măcar nu mai știu de câte ori am văzut filmul, dar și acum mai descopăr lucruri noi, mai sesizez nuanțe, mai primesc mesaje, așa încât deși am un suflet atât de mare pentru a cuprinde filmele de exceptie ale tuturor epocilor, venerez această capodoperă a lui Baz Luhrmann, făcând ceea ce face un fan adevarat: o vizionează la nesfârșit.
Nicole Kidman în rolul cântăreței de cabaret frivole al cărei catharsis este iubirea – este de excepție; cântă, joacă, dansează trecând cu o lejeritate de mare actriță de la comedie – la spectacol burlesc, de la dramă- la musical, într-o succesiune a scenelor și stărilor care o aureolează.
Ewan McGregor este Christian, scriitorul sărac menit să îi arate celebrei curtezane că poate fi iubită pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce oferă, la rândul lui parcurgând această iubire inițiatică plin de speranța că sentimentul va fi veșnic.Deși prestațiile celor doi au fost de excepție, numai Nicole a fost nominalizată la Oscar, premiu pe care și l-au adjudecat doar Catherine Martin, Angus Strathie și Brigitte Broch pentru costume și scenografie.
În schimb Academia Europeană de film a încununat Moulin Rouge drept realizarea europeană a anului în cinematografia mondială, iar lui Baz i-a revenit trofeul Screen International, Globurile de Aur cazându-se strălucind pe șemineu în locuințele lui Craig Armstrong – pentru coloana sonoră fabuloasă, lui Nicole Kidman pentru cea mai bună actriță și –evident- lui Baz Lurhmann pentru cel mai bun film.
Așadar, nu scăpați Moulin Rouge la HBO, indiferent de câte ori l-ați văzut deja! E un regal pe care nu se cade să-l refuzați!
Radiotopic 