Timbuktu (în franceză Tombouctou, în engleză Timbuktu) e un oraș în sudul statului Mali, un fost punct important de comerț care lega populația de culoare din Africa cu musulmanii din Africa de Nord şi titlul filmului pe care vi-l propun. Dar să faci un film în care să îi prezinţi pe jihadiştii libieni ai Statului Islamic ocupând o comunitate, este un act de curaj, cu atât mai mult cu cât realizatorul lui este musulman. (mai mult…)
Anul acesta s-au împlinit 100 de ani de la evenimentele care au avut drept scop masacrarea sistematică a armenilor și nu intenţia de a-i deporta către „o nouă zonă de reşedinţă”, iar filmul regizorului german de origine turcă -Fatih Akin – prezintă o pagină mai mult sau mai puțin romanțată, din uriașul volum al tratamentelor aplicate de Imperiul Otoman cetățenilor armeni din anii 1915-1917. Proiecția lui de anul trecut la Festivalul de film de la Veneția a stârnit proteste din partea extremiștilor, dar subiectul a fost primit cu interes, mai ales că acest capitol macabru nu a fost prezent în cinematografia mondială. Poate numai Atom Egoyan a mai încercat acum 13 ani cu Ararat, despre care regizorul spunea că este genul de film pe care îl poți face o singură dată în viață. (mai mult…)
În 1999 Mike Figghis ne propunea o versiune a piesei lui Strindberg având-o pe Safrron Burrows în rolul domnișoarei de viță nobilă care are o aventură cu valetul tatălui ei, eroina imaginată având o mândrie și o răutate – cuceritoare însă.
Liv Ullmann vine cu o Miss Julie ceva mai fragilă, predispusă parcă la a deveni o victimă sigură, dar care nu scapă nici o ocazie de a încerca să-și exercite privilegiul de stăpână, de a provoca și a se implica într-un joc hazardat cu John – versatul și stilatul servitor care devine obiectul interesului ei dupa logodna eșuată. Julie – interpretată cuceritor de către Jessica Chastain, se departează însă de personajul lui Strindberg- mult mai puternic și curajos, dându-ne impresia că este ghidată de un soi de masochism pe care însă nu îl poate controla. (mai mult…)
Iată-ne în fața unei provocări adevărate: o poveste de adormit copiii americani și finlandezi, plină de învățăminte, moralizatoare și simplă, așa că nu exista nici un dubiu de înțelegere. Regizorul acestui scenariu, finlandezul Jalmari Helander nu are cine știe ce experiență și vrea să polarizeze atenția prin distribuirea în rolul principal a unui actor mare- Samuel L Jackson, îndeajuns pentru a vinde povestea. (mai mult…)
Regizorul David Gelb, cel care a realizat The Lazarus Effect, s-a născut în Manhattan și încă din copilarie s-a apropiat de show-urile de pe Broadway, spectacolele Operei Metropolitane și aventurile din universul Marvel. Din 2006 s-a orientat spre proiecte, atât imaginare cât și inspirate din realitate, cel mai reușit din punctul de vedere al criticilor fiind documentarul Jiro Dreams of Sushi. În prezent lucrează la A Faster Horse, un film despre crearea legendarului Ford Mustang, dar și la o serie – Chef’s Table – despre șase bucătari celebri, care va fi lansată anul acesta. (mai mult…)
La 84 de ani (pe 31 mai a.c. va împlini 85 de ani) Clint Eastwood cu siguranță și-a exersat creierul zi de zi, dacă ne gândim că acuitatea cerebrală începe să scadă extrem de lent, chiar începând cu vârsta de 24 de ani- iar el este încă în maxim de potențial…
Cu un scenariu inspirat de celebrul muzical “Annie” al lui Thomas Meehan (pe muzica lui Charles Strouse și versurile lui Martin Charnin), această variantă 2014 regizată de Will Gluck te cucerește de la primul cadru. Chiar dacă știm piesele și cunoaștem sinopsisul, filmul este cuceritor, prezenței electrizante a lui Quvenzhané Wallis -ce o interpretează pe Annie- adăugându-i-se acele ale lui Jamie Foxx, atât de muzical încât l-a interpretat genial pe Ray Charles în 2004, a lui Cameron Diaz – care nu prea are voce, dar e credibilă în rol de asistent maternal, a australiencei Rose Byrne- foarte veridică și extraordinar de talentată și a lui Bobby Cannavale- care pare predestinat acestui gen de rol. (mai mult…)
Am încercat să îi găsesc cusururi filmului ăstuia, în speranța că asta mă va ajuta să înţeleg de ce producătorii americani amână lansarea lui, pasându-şi-l într-un ping pong nesfârşit şi total neproductiv din toate punctele de vedere. Şi, deşi se pare că abia după ce l-au terminat de făcut s-au gandit la marketing, vânzări , strategii de PR și impact la public, şi au tras oarece concluzii care nu au fost mulţumitoare sau conforme cu panseurile lor “post factum”(proaste toate – dacă mă întrebați pe mine!). (mai mult…)
Sir Ridley Scott! A fost strigat de 3 ori până acum la catalogul nominalizărilor la Oscar pentru Thelma & Louise din 1991, Gladiator din 2000 și pentru cel mai apropiat de realitate film de război, Black Hawk Down din 2001. A stat jos resemnat mulțumindu-se cu un Glob de Aur și două premii Emmy. (mai mult…)
Awesome!
Dumb and Dumber To este un film ca să vă ”simteți” bine așa în weekend, când afara plouă și te uiți cu drag cum „ninge în decembre”… dar în nordul țării. Frații Farrelly revin cu continuarea gogomăniilor realizate de tontălăii Harry şi Lloyd, care timp de 20 de ani nu s-au maturizat, dar au devenit mai nostalgici. La frecventa întrebare: cum e față de primul? Răspunsul meu este: la fel, dar cu o tentă mai tristă. Numai că atunci când vezi pentru prima oară așa ceva, efectul umoristic pare mai…dramatic. Totul curge ușor, nu e plin de metafore, ca să nu obosești, vulgarul e tratat cu nonșalanță, iar sexul cu detașare. Nu stă nimeni să trateze probleme serioase și nu e timp de satiră. (mai mult…)
