Miss Julie_afis

În 1999 Mike Figghis ne propunea o versiune a piesei lui Strindberg având-o pe Safrron Burrows în rolul domnișoarei de viță nobilă care are o aventură cu valetul tatălui ei, eroina imaginată având o mândrie și o răutate – cuceritoare însă.

Liv Ullmann vine cu o Miss Julie ceva mai fragilă, predispusă parcă la a deveni o victimă sigură, dar care nu scapă nici o ocazie de a încerca să-și exercite privilegiul de stăpână, de a provoca și a se implica într-un joc hazardat cu John – versatul și stilatul servitor care devine obiectul interesului ei dupa logodna eșuată. Julie – interpretată cuceritor de către Jessica Chastain, se departează însă de personajul lui Strindberg- mult mai puternic și curajos, dându-ne impresia că este ghidată de un soi de masochism pe care însă nu îl poate controla. Replica i-o dă un Colin Farrell maturizat professional care face un rol notabil întruchipându-l pe valetul ce își reprimă sentimentele din copilărie, dar care nu ratează ocazia de a profita de toate ocaziile pentru a își depăși condiția. Cel de-al treilea personaj al acestui film teatralizat cât să nu fie emfatic la modul extrem- este bucătăreasa Kathleen- interpretată cu minimum de mijloace artistice de către Samantha Morton, și care reprezintă un fel de “voce a rațiunii” pentru haosul interior al celorlalte două personaje.

miss3

Atitudinea lor devine paranoidă după consumarea relatiei, într-un mod toxic și eminamente distructiv, nedând visurilor și dorințelor lor nici o șansă.Și dacă la 1888 această relație dintre cele două personaje era de un modernism extraordinar, în zilele noastre nu s-a schimbat mare lucru când e vorba de prejudecățile celor bogați cu privire la cei dintr-o clasă socială inferioară. Interacțiunea domnișoarei Julie cu servitorul ei este una ce frizează patologicul, punctului culminant urmându-i o dinamică halucinantă a schimbarii liniilor de forță în acest “cuplu” atipic, ce își trăiește povestea neverosimilă în chiar noaptea magică a Sânzienelor.

miss5 miss2

Dialogul este pe alocuri feroce, gesturile devin crude, cuvintele biciuiesc, iar vorbele traumatizează. Este momentul în care totul de inversează, și puși în fața faptului abominabil împlinit, John și Julie duc un război aparent inegal, în realitate net în favoarea bărbatului emancipat subit în urma posesiunii. Este eterna poveste a lucrului ce pare minunat atâta timp cât este intangibil, dar care devine fără însemnătate odată dobândit. O filosofie ofertantă pentru un țăran care și-a depășit condiția și care își dorește să propășească și să egaleze bogăția și puterea stăpânului său, dar letală pentru tânăra ce nu reușește să-și accepte greșeala și nu acceptă să greșească oferindu-se în continuare. Teoretic deznodământul ar fi putut fi fuga celor doi la Lacul Como, dar doar pentru câteva momente- pentru că hiatusul de netrecut al lumilor diferite din care provin protagoniștii nu poate fi în nici un fel escamotat. Practic Julie trebuie să ispășească- nu pentru că ar fi doar vina ei- ci pentru că nu poate trăi cu acest stigmat moral și social. John, în schimb, acceptă și episodul , dar și faptul că este unul singular, viata urmându-și cursul.

Miss

Epilogul este spectaculos pentru secolul al XIX-lea, dar pentru zilele noastre este delirant, felul în care Miss Julie este împinsă spre gestul final fiind, nu doar dovada unei labilități psihice, dar mai ales a neputinței de a trece peste cutumele clasei sociale căreia îi aparține. Viața ei devine incompatibilă cu situația de a fi avut o relatie cu un servitor, doar moartea putând fi un soi de catharsis pentru înjosirea ei.

Miss6

Filmul lui Liv Ullmann este fără îndoială un demers notabil, actrița, scenarista și regizoarea norvegiancă- ea însăși un produs al celebrului Ingmar Bergman- reușind să-și valorifice experiența cinematografică în această producție care polarizează.

Ar mai fi o condiție: să fii pregătit pentru cele 129 de minute de dramă care curge aproape linear între cele două personaje principale, transpunerea pe peliculă a piesei strindbergiene suferind de lipsa unui intermezzo median care să spargă monotonia și să joace rolul pauzei dintre acte, care coagulează acțiunea, nu o divizează (lucru pe care Mike Figgis îl înțelege în versiunea lui la Miss Julie)

Vă recomand acest film care a făcut parte din selecţia oficială a Festivalului Internaţional de Film de la Toronto în 2014, o productie cinematografică pe care o vor agreea numai iubitorii de teatru și de literatură clasică, distribuit în România de către Independența Film.

 

Regizor: Liv Ullmann

Scenariu: August Strindberg (piesa de teatru), Liv Ullmann

Cu: Jessica Chastain, Colin Farrell, Samantha Morton, Nora McMenamy

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s