Pelicula pe care v-o propun este Cel Ales, după un scenariu scris de Cristian Comeagă, ce semnează regia și care a avut marea inspirație de a miza pe o distribuție de actori pe care lumea nu i-a văzut prea mult în ultima vreme, așa că figurile lor sunt fresh și reprezintă o propunere foarte interesantă. Ei sunt Bogdan Stanoevici și Nicodim Ungureanu, amândoi întrupând personaje complexe și făcând partituri de substanță, primul în rolul unui licean racolat de securitate și făcut “fugit” în străinătate în anii comunismului, celălalt fiind ofițerul care îl racolează, îl instruiește și îl activează după multă vreme de la plantarea lui în occident.
Trailerul m-a atras, cum se zice, din prima! De ce? Pentru că anunța un subiect de acțiune și de spionaj, pentru că erau împușcături și chiar ceva scene fiebinți. Veți zice: asta vrei de la un film românesc? Nuuuu, vreau un sunet bun, actori inediți, scenariu inspirat, machiaj profesional, lumini care să te vrăjească și joc natural! După prima vizionare (și îmi promit că voi mai vedea filmul încă o dată) am rămas plăcut surprinsa de prestațiile celor doi actori din rolurile principale masculine, care se completează de minune, creând un dipol care face tot filmul.
Cine sunt în această peliculă Nicodim Ungureanu și Bogdan Stanoevici? Primul, joacă rolul unui Escu, care face și desface destinele unor oameni pregătiți pentru a fi „ pocnitori cu efect întârziat” și al doilea, este X, un copil bun, de fapt o brânză bună în burduf de câine, care ajunge dintr-un spirit rebel, un om fără identitate, fără familie și fără o viață. Pe Nicodim l-ați mai văzut în Despre oameni și melci, Visul lui Adalbert, California Dreamin’ (nesfârşit), Milionari de weekend, Păcală se întoarce, sau Cele ce plutesc. Este un actor care stârnește controverse prin apariții, care place sau nu place, dar nu lasă pe nimeni indiferent. În schimb, Bogdan Stanoevici este un actor care, înainte de a pleca din țară- în 1989- a fost distribuit în 13 filme de regizori precum Sergiu Nicolaescu, Mircea Veroiu, Geo Saizescu, Lucian Pintilie și Ioan Cărmăzan. În plus, a jucat în 10 piese de teatru și în numeroase filme de televiziune! A fost, așa cum spun englezii, prodigy child! S-a întors în 2011, după ce a facut în Franța roluri în 12 filme și în 9 piese de teatru, dintre care în două regizate de el. A fost membru al grupului Song și student în clasa lui Amza Pelea, pe care îl amintește de fiecare dată când are ocazia!
Cele două actrițe pe care le vedem evoluând în două personaje total opuse sunt Olimpia Melinte-Marcela-liceana cu personalitate pe care o visau în taină toți colegii, care știe clar ce vrea de la viață și care își urmărește interesul, și Laura Cosoi – care este Nora, femeia frivolă și orientată a vremurilor noastre, care însă își depășește spre final condiția și începe să înțeleagă viața ghidându-se după alte valori.
Subiectul este ofertant, mai ales că deși au trecut mai bine de 25 de ani de la căderea comunismului, occidentul este încă avid de poveștile “exotice” ce îi vin din est, ca și când corupția, abuzul, grotescul și nedreptatea, hazardul devastator sau arivismul, manipularea și mașinațiile politice ar fi inventate în fostele țări de după cortina de fier, iar restul lumii ia acum aminte la ele ca la teatru…sau ca la cinema!!!
Dincolo de jocul notabil al actorilor, subiectul este un mare atu, și în mod sigur a cântărit mult în ochii juriului care a acordat cele patru premii la Festivalul Hollywood de la Los Angeles: premiul pentru cel mai bun film narativ și premiul pentru cel mai bun regizor, acordate producătorului și regizorului Cristian Comeagă, premiul pentru cea mai bună imagine, acordat directorului de imagine Gabriel Kosuth și premiul pentru cea mai bună muzică originală acordat compozitorului Marius Leftărache. Astăzi am aflat că filmul a primit, la Vancouver, Rising Star Award în competiția Canada International Film Festival.
Ce m-a impresionat deosebit de plăcut a fost prestatia echipei de machiaj și coafură (Gabriela Crețan, Olimpia Stoicea, Margo Ștefan și Alexandra Bârlădeanu), care în această producție românească, face minuni! Bogdan Stanoevici este și cel tânăr, și cel matur, dar și cel mai în vârstă! Și pe lângă talentul celor de machiaj a intervenit și talentul actoricesc: e dificil să intri în pielea unui personaj aflat în 3 stadii de evoluție, iar Bogdan reușește acest lucru,cu multă lejeritate, într-un firesc al lucrurilor.
De Cristian Comeagă am auzit de la E pericoloso sporgersi și l-am văzut la Costinești alături de Nae Caranfil, care l-a lăudat și ne-a avertizat că parte din meritul filmului îi aparține directorului de imagine. Pe atunci nu aveam ochi decât pentru Nae, iar în 1995 la Asfalt Tango, tot la Costinești, pentru Mircea Diaconu. Ei erau oamenii pe care se puneau reflectoarele… Pe parcurs am aflat despre Cristian că este cel care s-a ocupat de producția mai multor filme de succes, iar din 2010 a făcut pasul spre regie și scenariu.
La sfârșitul vizionării de presă de la Cel Ales regizorul a vorbit și despre viitorul proiect, un film istoric, a cărui acțiune se petrece la Moreni, o poveste trăită de tatăl regizorului în cel de-al Doilea Război Mondial. Așadar, regizorul Cristian Comeagă mai are multe de spus și de făcut în filmul românesc.
Iar după cât de dese sunt lansările de filme autohtone în ultima vreme, s-ar părea că în cinematografia noastră bobocii se numără primăvara! Așa că ne bucurăm și de anotimp și de premiere și de premiile internaționale ce le certifică valoarea.
Regia: Cristian Comeagă
Cu: Nicodim Ungureanu, Bogdan Stanoevici, Olimpia Melinte, Laura Cosoi, Ion Haiduc, George Remes, Cristian Toma, Paul Ionescu, Alexandru Margineanu
Produs de Domino Film și distribuit in România de InterComFilm Distribution
Radiotopic 