Radiotopic

Magie marca Woody Allen

De mult nu mai ştiu unde să-l încadrez pe mr. Allen, dar mă bucur din inimă că îmbătrânind (are 78 de ani!) nu a luat-o pe arătură, să facă filme criptice, plicticoase sau prea nişate. Face un soi de comedii romantice, dar cu dialoguri sprinţare și stilate, nu pentru tot tălâmbu’ care o să se uite ca pisica, fără să înțeleagă ce e cu trimiterile atât de dese la operele lui Nietzsche sau la muzica lui Beethoven.

Şi ce îmi mai place maxim la Woody Allen, sunt personajele lui, într-un fel sau altul toate puţin sărite de pe fix, dar atât de suculente, de dulci, de jucăuşe și pline de substanţă, încât îţi vine să le ….mănânci, nu alta! Lăsând gluma la o parte, filmul  este o încântate pentru ochi și spirit, cu atmosfera lui nonşalantă, cu opulenţa anilor ’20, dar –spuneam – mai ales cu personajele lui savuroase: Stanley- magicianul mizantrop, misogin, egocentric, arogant și cinic versus tânăra Sophie- un pretins medium, în realitate doar o domnişoară dintr-un orăşel obscur american, picată în exclusivistul mediu al aristocraţiei britanice , arivistă-dar cu masură, candidă, fermecătoare și proaspătă. Nu vreau să vă stric vizionarea povestindu-vă subiectul, dar pot sa vă spun că e unul lejer, atemporal, care ar fi putut fi la fel de bine filmat oriunde în lume fără să i se altereze mesajul, dar astfel am fi fost noi deprivilegiaţi de magnificele peisaje ale Rivierei franceze.

Scenariul este aproape previzibil, dar ne cucereşte atmosfera, jocul fără cusur al actorilor, scenografia şi costumele, aşa că ignorăm faptul că povestea pare mai degrabă făcută din ce a rămas dintr-o altă încercare de scenariu. Să nu uităm că este al 47-lea film al lui Woody Allen (şi al 8-lea filmat în Europa  în ultimii 9ani) şi privit din perspectiva  lui Blue Jasmine de anul trecut – drama în care  a strălucit Cate Blanchet – actualul Magic in the Moonlight pare un simplu exerciţiu, diferit de profunzimea și notele acute în care priveşte regizorul viaţa. Dar cred că unui cineast de geniu ca Woody Allen îi este îngăduit din când în când un simplu și sprințar “jeu d’esprit”, fără să ne deranjeze că se citează pe sine în unele scene (cum e refugierea în Planetariu care apare și în Manhattan Murder Mystery din 1993- în care o avea ca parteneră pe Diane Keaton), sau că marginalizează actori de excepție – cum e Marcia Gay Harden- în roluri derizorii care se pierd pur si simplu în film, când ar fi putut sa dea strălucire.

Cât despre Colin Firth în rolul lui Stanley, nu e nici Mr Darcy cel perfect, nici regele George care luptă cu imperfecţiunea – dar reușește să convingă intrând fara cusur în pielea personajului sceptic – şi cu atât mai vulnerabil la farmecul ingenuu al Emmei Stone, care o joacă pe Sophie cea clarvăzătoare.

O notă specială îi acord lui Simon McBurney, personalitate a lumii teatrale, fondatorul și directorul artistic de peste 10 ani al companiei britanice Complicité, regizor și actor cu o vastă filmografie – aici în rolul cheie al filmului, Howard Burkan, cel care produce complotul și prilejuiește povestea.

Este previzibil faptul că Magic in the Moonlight nu va deveni un clasic marca Woody Allen, dar este atât de încântător, însorit și iscusit  împachetat și legat cu fundiţa vaporoasă a happy end-ului,  încât merită-cu siguranţă- văzut, mai ales că se apropie serile reci de toamnă în care un tonic jucăuş face bine la minte, inimă & literatură.

În concluzie vă invit la cinema, unde dacă veți lăsa la uşă prejudecăţile,  scepticismul și pretenţiile, veţi descoperi că vizionările pot fi plăcute,  și astfel nu veţi regreta că aţi ales acest film distribuit în România de Freeman Entertainment.

Regizor: Woody Allen

Scenariu: Woody Allen

Cu: Colin Firth, Emma Stone, Marcia Gay Harden, Simon McBurney, Catherine McCormack, Eileen Atkins, Hamish Linklater, Jacki Weaver