Poate unul dintre cele mai ecranizate romane ale tuturor timpurilor, „Fiicele Doctorului March” al Louisei May Alcott vine acum cu o versiune proaspătă regizată de Greta Gerwig, având o distribuţie stelară şi o coloană sonoră semnată de unul dintre cei mai importanţi compozitori de muzică de film- aşa că toate cele 13 nominalizări de până acum la Oscar, Golden Globes şi BAFTA par îndreptăţite.
Chiar de la primul film – cel semnat de Phillida Lloyd am fost iremediabil cucerită de ideea de a avea un musical bazat pe muzica celor de la ABBA şi am şi pierdut deja şirul vizionărilor lui, căci producţia din 2008 este în grila de programe a televiziunilor, iar eu nu o ratez niciodată! Şi nu doar felul minunat în care se îmbină scenariul cu versurile celebrelor piese ABBA şi distribuţia stelară a filmului m-au încântat- ci mai ales energia prinsă acolo, felul în care povestea curge şi ne duce cu ea într-o cavalcadă a refrenelor pe care le-am fredonat înşine.
Aseară CBS a transmis cea de a 39-a ediție a galei Kennedy Center Honors, înregistrată pe 4 decembrie 2016 și ai cărei premiați au fost anunțați încă de la începutul anului. A fost ultima ceremonie pentru Barack Obama ca președinte în funcție, iar recepția de la Casa Albă a fost presărată de glume din partea primului om al Planetei. Seara a avut loc festivitatea din clădirea Kennedy Center, acolo unde în restul anului poți asista la concerte gratuite cu diverse teme și poți ieși pe terasa de unde se vede râul Potomac. Vedeta de televiziune şi comedianul Stephen Colbert (The Late Show with Stephen Colbert) a fost gazdă, iar una dintre glumele lansate chiar în deschidere a sunat așa: ”Cred că suntem toți de acord că am avut la Casa Albă o persoană inteligentă, plină de pasiune și demnă” (lumea ovaționează și președintele se ridică în picioare), la care Colbert adaugă: Sir, nu știu de ce v-ați ridicat, pentru că eu mă refeream la Michelle”. (mai mult…)
Cred că filmul acesta, o dramedie într-o energie benignă şi luminoasă, este unul dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut în ultima vreme. Nu doar pentru că subiectul este nostim în aparenţă- căci esenţa este de un tragism copleşitor- dar mai ales pentru că povestea conţine toate datele ca să farmece şi să ne rămână în memorie, făcându-ne să ne dorim să-l revedem cândva. Scenariul lui Nicholas Martin – privilegiat de-a dreptul la primul lui lung metraj de colaborarea cu un regizor de mare talent precum Stephen Frears- pleacă de la un personaj real, căci Florence Foster Jenckins a existat în realitate, ca şi povestea ei aproape ireală, ce i- a adus titlul de “soprana cu cea mai oribilă interpretare”. Căci deşi am putea-o defini drept afonă, Florence ajunge să cânte- e adevarat într-un spectacol unic- pe una dintre cele mai celebre scene ale lumii- Carnegie Hall.
Into The Woods este un musical cu o distribuţie tare, în care povestea este un puzzle format din mai multe scrieri celebre ale fratilor Grimm (Cenuşăreasa, Scufiţa Roşie, Rapunzel şi Jack şi vrejul de fasole ), toate amestecate şi legate cu fundiţă de o nouă întamplare ai cărei protagonişti sunt un brutar, soţia lui şi o vrăjitoare rea. (mai mult…)
Darul lui Jonas,The GIVER in titlul original, este unul dintre filmele asteptate ale acestui an. Nu doar pentru distributia care ii cuprinde pe Jeff Bridges, Meryl Streep, Katie Holmes, Alexander Skarsgard si Taylor Swift aflata la debutul cinematografic.Nici macar pentru Philip Noyce,cel care ne-a dat printre multe alte pelicule notabile precum Salt cu Angelina Jolie, sau The Quiet American cu Michael Caine, si una memorabilia : The Bone Collector- Colectionarul de oase in care Denzel Washington face un rol magistral.Si totusi nu pentru toate aceste considerente asteptam The Giver, ci pentru ca este ecranizarea romanului cu acelasi nume al lui Lois Lowry, autoarea a peste 30 de carti in care isi propune sa-i ajute pe adolescenti sa-si raspunda la intrebarile legate de viata, identitate si relatii interpersonale. Tocmai pentru controversele starnite de romanele ei, ce converg fara exceptie catre tematica relatiilor umane.
