Cu palmares deja la Globurile de aur unde a câştigat premiile pentru cel mai bun film şi regizor, drama lui Sam Mendes ar putea părea simplistă dacă o comparăm cu filmele de război deja consacrate. Dar dacă nu ignorăm genericul de final, ne dăm seama că este vorba de o poveste adevărată pe care bunicul său i-a povestit-o, şi care seamănă cu atâtea poveşti pe care unii din noi le-am aflat la rându-ne tot de la bunici, istorii în care hotarul dintre viaţă şi moarte era incredibil de apropiat şi în care hazardul guverna alaturi de şansă.
Excepţional cinematografiat, 1917 vine dăruit cu atâtea lucruri remarcabile, încât cu greu îl poţi uita după vizionare, cu atât mai mult cu cât povestea este de o simplitate dezarmantă, spusă în imagini care frapează, cu un dialog minimal şi pe un fundal sonor demn de un mare compozitor: Thomas Newman. Şi nu e nevoie să vă mai aduc aminte că tot lui îi datorăm coloanele sonore ale unor filme antologice precum Shawshank Redemption, Meet Joe Black, The Green Mile, Scent of a Woman, American Beauty, Wall-E, Bridge of Spies, Revolutionary Road, Skyfall şi Spectre sau Passengers- toate înnobilate de muzica lui inegalabilă.
Cât despre imagine, ea îi aparţine unui alt greu din industrie, Roger Deakins, magicianul luminii şi umbrei care ne uimea şi cu Fargo, The Big Lebowski, A Beautiful Mind, True Grit, No Country for Old Man sau Blade Runner 2049. Aşa că ne devine clar că având asemenea parteneri tradiţionali, Sam Mendes şi-a asigurat excelența la capitolul imagine şi soundtrack, punctând superlativ şi în ceea ce priveşte distribuţia care aduce alături de cei doi protagonişti interpretaţi minunat de tinerii Daniel Mays şi George McKay, nume de prima mărime: Benedict Cumberbatch, Colin Firth şi Mark Strong.
De o fluență excepţională din punct de vedere vizual, 1917- Speranţă şi moarte, manageriază cu măiestrie emoţia, punând în drama aceasta valori umane precum curajul, camaraderia, solidaritatea – fata în faţă cu frica, ego-ul şi nimicnicia. Războiul este zugrăvit în cele mai cumplite tușe, trupurile sfârtecate sau în descompunere sunt peste tot – dar primăvara lui 1917 din sudul Franţei ninge nepăsătoare petale de cireş peste toate ororile, în timp ce o baladă despre părinţi şi întoarcerea acasă devine un climax emoţional care pregăteşte o scenă memorabilă: fuga disperată a tânărului Schofield printre soldaţi, gloanţe şi obuze, pentru contramandarea atacului. Intens până la lacrimi, real şi răscolitor, imaginii fugii deznădăjduite a soldatului care îşi adună toate forţele ca să ducă la bun sfârşit misiunea – i se opune haosul războiului absurd care nu acorda şanse şi distorsionează destine.
Fără îndoială 1917 va rămâne un film notabil din mai multe puncte de vedere, dar principalele lui atu-uri sunt indubitabil imaginea şi stilul de filmare fluent, care ancorează spectatorul şi îl fac părtaş la acţiune.
Finalul acestei creaţii de un dramatism răscolitor este unul care aruncă o rază de speranţă atunci când soldatul – într-un moment de acalmie a luptei – contemplă fotografia soţiei şi a celor două fetiţe.
Cu 9 nominalizări la Premiile Academiei Americane de film, 1917 pare să fie una dintre creaţiile notabile ale anului 2019, pe care eventualele Oscaruri din palmares o vor poziţiona fruntaş în ierarhia filmelor de război.
Filmul intră în cinematografe astăzi şi este distribuit în România de Vertical Entertainment.
Radiotopic 