Tare o să se mai bucure puştimea pentru acest nou Spider–Man: Far from Home, care ni-l readuce în atenţie pe omul păianjen adolescent, bântuit de chinurile dragostei, dar şi de responsabilitatea de a apăra, salva şi ocroti pământul şi “viețutoarele” lui, aka colegii liceeni cu care pleacă în vacanţă în Europa.
Ca orice franciză care se respectă, schimbarea radicală (şi exotică pt americani!) a locului acţiunii pe bătrânul continent, în câteva oraşe legendare prin frumuseţe (Veneţia, Londra, Praga, Berlin) este o soluţie menită să focalizeze interesul publicului, spaţiul extraordinar în care are loc înfruntarea cu forţele răului fiind o găselniţă ce adaugă şi un alt centru de atracţie, dar şi un artificiu des întâlnit în lumea scenariilor înseriate, care trebuie să mențină interesul.
Şi încă o dată se confirmă alegerea inspirată pe care regizorul- scenarist John Watts a făcut-o la precedentul Spider Man Homecoming mizând un actor cu o fată fresh şi cu potenţial care a confirmat.
Căci Tom Holland este exact the boy next door, frumuşel şi sincer, cu toate problemele vârstei şi, în plus, cu povara acestui secret major: el este eroul! Iar de la întâmplări cu bătrânele conduse pe trecerea de pietoni şi lucrul cu mici hoţi de cartier, aventura se upgaradează major când se pune problema de a salva sute de vieţi şi de a demonstra cu ambiţia şi orgoliul adolescentin şi elanurile aferente, că este Spider-Man, nu Spider-Boy, şi prin urmare demn de încrederea idolului lui: Tony Stark/ Iron Man- dispărut deja şi acum jelit prin toate filmele cu super eroi.
Alături de el o vedem în rolul adolescentei rebele pe Zendaya- care nu mai are o partitură la fel de ofertantă cum a fost în The Greatest Showman- în care cânta, dansa şi evolua la trapez în lumea flamboiantă a circului lui P T Barnum. Acum este Michelle “MJ” Jones – colega de clasa a Spidermanului – după care acesta suspină în taină, şi căreia vrea cu ardoare să îi mărturisească iubirea.
Şi deşi ne-am aştepta ca Jake Gyllenhaal să ne apără într-un personaj demn de a fi adulat, filmul ne oferă un twist interesant şi verosimil în contextul dorinţei de putere şi răzbunare, iar Mysterio va rămâne o “necunoscută” pentru că nu intenţionez să vă dezvălui mai mult, ca să păstrez incognito-ul personajului căruia Spider Man îi trece “ştafeta” înmânată de Tony Stark, împreună cu imensa responsabilitate de a proteja umanitatea.
Cu efecte speciale extraordinare, cu acţiune care nu treneaza- dar nici nu iese din obişnuitul seriei, Spider Man: Far From Home aduce nu doar povestea eternă a încleştării binelui cu răul, dar şi problemele morale ale celui care poartă povara de a fi super erou.
Îi revedem în rolurile lor tradiţionale pe Samuel L Jackson( Nick Fury), Marisa Tomei (mătuşa May), John Favreau (Happy Hogan) şi Jacob Balaton (Ned)- toţi moştenind partiturile din precedentele filme, aşa că atmosfera ne este familiară şi primim destinşi acţiunea care ne poartă în trombă printre catastrofe iminente, înscenări de proporţii cu tehnologie futuristă şi pământene poveşti de iubire de liceu.
Scenariul targetează clar o anumită grupă de vârstă- aceea a eroului principal, dar place fără rezerve tuturor înamoraţilor de acest cel mai popular personaj de benzi desenate, care – iată- revine în forţă! Şi nici nu ar fi putut fi altfel, atâta timp cât “lămâia” suculentă a personajului trebuia stoarsă până la ultima picătură, eficientizând limonada cinematografică la maximum. Căci testul pentru relansarea lui SM a fost dat în Avengers, serie care l-a cooptat şi va continua să-l valorifice- şi a continuat cu mare success apoi cu Spider Man- Homecoming.
Oricum filmul este plin de acţiune, morala este la vedere iar scenariul oferă exact ceea ce îşi doresc adolescenţii- şi, de ce nu, adulţii care au păstrat viu copilul interior: aventura, fiorii primei iubiri şi înfruntarea cu forţele răului pe care e musai să le biruieşti. Şi ne este clar că va mai urmă, căci “cuvântul din poveste, înainte mult mai este”, deci nu ne rămâne decât să apreciem această producţie care are darul să ne uimească şi să ne bucure cu energiile ei benigne, şi să sperăm că următoarea va fi tot aşa, dacă nu chiar “şi mai şi”!
Mergeți la film, este fresh, efervescent și revigorant ca… o limonadă cu ghimbir!
Radiotopic 