Dacă e Tim Burton şi dacă e poveste- acolo sunt şi eu cu sufletul de copil pregătit de miracol, cu mintea gata să înţeleagă şi să deschidă calea iubirii, cu clipa suspendată în aşteptarea minunii.
Şi Dumbo le are pe toate, plus un personaj iubibil şi very merchandise friendly, căci activităţile profitabile conexe sunt uneori la fel de bănoase ca filmul în sine. Aşa că o să avem mintenaş piaţa invadată de ochişorii şăgalnici albaştri cu trompița aferentă, şi o să ne placă să îl strângem în braţe pe Dumbo cel de pluş. Căci ăsta e mersul lucrurilor, economia de piaţă nu dă greş nicicând atunci când ne exploatează dorinţele şi nevoia de posesie.
Dincolo de toate, filmul este în tiparul absolut al filmelor „clasice” în care povestea este spusă pentru pildele ei, iar personajele sunt puse în mişcare pentru felul în care o particularizează. Fără să îşi fi pierdut touch-ul caracteristic, Dumbo al lui Tim Burton a lăsat deoparte zona dark, barocă, pentru un live-action centrat pe povestea în care personajele se detaşează simbolic pentru o lecţie cu tema „iubirea e totul”, cu prolongé-ul american până-n măduvă- „dacă vrei, poți!”. Şi dincolo de felul hollywoodian în care o spune – povestea e acolo, frumoasă, adevărată,universală, niciodată banală- aşteptându-te să intri în ea şi să o iei cu tine la plecare, vrăjit cu totul şi hotărât să o faci parte din viaţa ta. Din păcate de multe ori e doar siajul unui scenariu cathcy- pe care îl uiţi dacă nu decodezi mesajul lui şi nu înveţi că filmele (ca şi cărţile!) trebuie parcurse nu doar ca un simplu exerciţiu de entertainment – ci sunt purtătoarele unor precepte, legi fundamentale ale Universului ce ţi se dezvăluie şi aşteaptă să le integrezi.
Distribuţia minunată îi prilejuieşte lui Tim Burton să expandeze emoţia la maximum, căci Colin Ferrell, Danny De Vito, Michael Keaton, Eva Green, şi Alan Arkin formează o „garnitură” redutabilă şi au forţa şi talentul să exploreze şi să ne reveleze apoi universurile personajelor pe care le întrupează. Iar spatiul ales este lumea fascinantă, colorată, specială a circului, cu personajele lui exotice și poveștile de viață incluse- dar și cu strălucirea și bucuria spectacolului simplu vs show-ul megalomanic și comercial ce se supune unei singure zeități- banul!
Burtonizata, povestea clasică Disney este ridicată la un alt nivel de CGI, filmul reuşind să livreze mult mai mult pentru că implicarea imaginilor generate pe calculator dinamitează orice barieră, ceea ce gândeşte mintea putând fi pus în fapt într-un fel inimaginabil pentru alte epoci ale cinematografiei (nici măcar prea îndepărtate).
Exploatând emoţional fiecare cadru şi fiecare replică, acest remake al filmului animat omonim din 1941 și bazat pe celebra carte a scriitorilor Helen Aberson și Harold Pearl, nu iese decât parţial din zona lui predilectă- căci structural el este pe aceleaşi coordonate cu care ne-a obişnuit, manageriand pe ecran lupta binelui cu răul (nimicul, consumerismul, convenienţele, sistemul) din altă perspectivă decât cea dark-fantasy (ca în Miss Peregrine’ s home for peculiar children) sau minimalistă (ca în Big Eyes)- dacă ne referim doar la ultimele lui creaţii. Altminteri simbolistica lui nu este codată, oferind şansă de a ne gândi la ceea ce vedem, de a integra ceea ce simţim, căci totul este ca-n viaţă – cu nedreptăţi, cu meschinărie, ură, interes, înşelăciune şi pierdere. Fără scăpare aţi zice, dacă adăugăm că sistemul intra în joc cu toate pârghiile lui! Dar oare nu iubirea – cea mai puternică forţă a Universului- este calea ca să ne salvăm de asaltul nimicului asupra vieţilor noastre? Iar Dumbo al lui Tim Burton ne oferă un alt DA – fără echivoc, drept răspuns la întrebarea aceasta.
Şi nu am cum să nu îmi amintesc ce scriam – tot din inima- acum ceva vreme, semn că nu pierd nimic, ci lupt mereu să păstrez şi chiar să recâştig felii de suflet pe care timpul, urâtul, acţiunile unor oameni din jur le-au murdărit sau umbrit.
Aşa că şi eu, că fiecare împătimit al filmelor am un sertar în suflet în care aşez creatori şi filme minunate pe care le/îi văd şi revăd cu aceeaşi bucurie ori de câte ori am ocazia- iar creaţiile lui Tim Burton sunt toate rânduite aici, cu toate fascinaţiile la purtător – gata să mă regăsească în acelaşi spaţiu cu miracolul – deîndată ce le accesez!
Visaţi, oameni buni, rămâneţi în poveste când o întâlniţi, navigaţi în lăuntrul vostru cu toate pânzele sus şi găsiţi putinţa să fiţi mereu mai buni, mai permeabili la iubire, mai adevăraţi!
[…] mai scris despre film Ileana Andrei, Diana Duca, RadioTopic, […]
ApreciazăApreciază