Posts Tagged ‘TIFF 2018’


Trebuie să recunosc din start că am fost avertizată că filmul „Nu mă atinge-mă” e şocant, iar când Laurenţiu Damian zice asta, e bine să te şi aştepţi. Ce n-am putut să prevăd însă, a fost felul în care Adina Pintilie carotează de la primele cadre orice prejudecată cu acest film care e de o ambiguitate apocrifă de-a dreptul, iar totul este in between: oameni, stări, refulari-defulari, crize, identităţi, într-un travaliu de găsire a unui răspuns la una din întrebările: eşti, vrei, poţi, înţelegi, ai găsit, ştii. Un demers urmărit într-un fel special, care dinamitează prejudecăţi şi transcende nuditatea într-atât, încât aproape imediat ce ne trece şocul iniţial, începem să nu o mai vedem, ci mai degrabă să urmărim felul în care acceptând convenţia, regizoarea şi spectatorul intra şi ies din ea într-un exerciţiu de găsire /regăsire. Subiectul filmului –pe care nici nu m-aş hazarda să îl înghesui în rigorile unui gen precis, căci e deopotrivă documentar, dar şi demers de explorare cu filiaţii psihanalitice- este cu totul ieşit din tiparele cu care ne-am obişnuit, şi atât de diferit ca abordare şi stilistică, încât nu ar fi fost posibil să nu fie remarcat la Berlin.


Şi evident că pudibonzii or să sară pe pereţii propriilor limitări (amintiți-vă curentul de opinie de la Nymphomaniac-urile lui Lars von Trier!!), şi mulţi n-or să înţeleagă filmul, pe care îl vor eticheta XXX, scăpând din ecuaţie explorarea dureroasă a unora dintre personaje, experimentele altora, căutarea iubirii, a echilibrului şi acceptării de sine şi lipsa totală a instinctelor gregare sau a superficialității. Inspirată, regizoarea nu devoalează totul , pelicula lăsând loc pt speculaţii legate de unele dintre personaje- de parcă ar invita la un soi de interactivitate cu privitorul – pentru completarea spaţiilor goale. Dar toate datele sunt acolo, în carnea filmului prin care zbaterea dureroasă până la ţipat a Laurei taie breşe adânci, şi avem nu doar un final deschis, dar şi un scenariu deschis tuturor desfăşurărilor pe care ar dori să le implanteze cei care se recunosc sau identifică.

Şi tocmai felul ăsta acut şi răscolitor în care devii cumva, undeva, părtaş la travaliul personajelor de a se împăca şi cu sine şi cu ceilalţi, este unul ce explorează şi mai în adânc, ce marchează în imagini şocante, ce jalonează, sparge tipare, dinamitează convenţii şi aruncă la gunoi toate convenienţele. Şi bine face, căci ascultându-l pe Christian Bayerlein realizăm cu perplexitate că buba e în mintea care nu te lasă să vezi că interiorul este la fel de valoros (dacă nu chiar mai!) decât ceea ce se vede, şi deîndată ce ai înţeles asta, dihotomia aparență-esență e ca şi rezolvată!


Unii dintre cei ce apar în film (adică acceptă intrarea şi ieşirea din convenţia cinematografică ce pune alte tag-uri peliculei) au un discurs „terapeutic”, alţii se revendică din zona psihanalizei sau sunt nişte rezoneuri de stare pentru femeia matură care vrea să se înţeleagă şi să se lepede de complexe, frustrări, stoppere si blocaje. Explorarea propriei intimităţi o determina să caute, să experimenteze, acelaşi tip de demers pe care îl au şi alte personaje.


Îmi este absolut clar că vor exista doar două curente de opinie: unul contra – al oripilaţilor şi închistaţilor care n-au să scape din tiparele astea „cât îi hăul şi bârgăul”- şi acela al celor care vor reuşi să vadă dincolo de aparențe, în miezul dureros al unor existenţe, printr-un proces ce transcende imaginile. Dar cu siguranţă nu va exista şi grupul de „neutri”- căci nu poţi să vezi filmul Adinei Pintilie fără să ai o reacţie, oricare ar fi aceea.
Fără să fie doar experimental, filmul este în mod clar un deschizător al unor noi drumuri în cinematografia noastă, căci manipulează exemplar limita dintre realitate şi ficţiune şi impune într-un mod curajos alte vecinătăţi, toate pe o canava de dramă ce documentează practic nişte căutări.


Papa Freud e prezent permanent, psihanaliza „nu joacă în deplasare” în filmul ăsta- subconştient, impulsuri, complexe, frustrări fiind toate înseriate în prim plan sau în subsidiar, într-o cavalcadă de trăiri pe care personajele/oamenii le exhibă voluntar- e adevărat, uneori nu fără zbatere.
Iar filmul este unul de la care pleci uimit, scurtcircuitat, bulversat, surprins, tulburat, ambuscat etc – căci dacă ieşi din sală şi nu simţi nimic, înseamnă că eşti …mort!


Şi neîndoielnic Adina Pintilie vine din urmă cu un suflu nou, cu un curaj şi o dorinţă manifestă de a dezinhiba cinemaul românesc- ceea ce , trebuie să recunoaștem- este extraordinar! Şi o face cu o voce distinctă, într-o echilibristică pe muchia dintre documentar, ficţiune şi experiment vizual – pe un flow cu o punctuaţie cinematografică inovativă, în care sincopele nu sunt hiatusuri, ci respiro-uri, căci e musai să tragi aer în piept serios când te uiţi la filmul asta- ale cărui imagini şi mai ales idei sunt cu siguranţă recurente.


Iar dacă îl veţi aborda fără prejudecăţile care ne voalează îndeobște percepția- veţi constata că „Nu mă atinge-mă” e dincolo de confesiune, explorare şi experiment- un film al adevărurilor pe care mulţi le ocultează și de care se tem.

Reclame

RIYUIKI SAKAMOTO: CODA

Posted: 27/05/2018 by michaelaplaton in Festival
Etichete:, , ,

Documentarul lui Stephen Schible –CODA- este un portret tulburător al genialului compozitor, producător şi pianist Ryuiki Sakamoto, o personalitate de excepţie nu doar a lumii muzicale, dar şi a filmului şi activismului.

(mai mult…)

CLOSE-UP INGMAR BERGMAN

Posted: 26/05/2018 by michaelaplaton in Film
Etichete:, ,

Precum toate festivalurile de film care se respectă, anul acesta TIFF îl celebrează pe legendarul cineast suedez oferindu-ne rarissima şansă de a vedea laolaltă, 8 dintre cele mai apreciate creaţii semnate Ingmar Bergman, proaspăt restaurate digital, precum şi un documentar despre viaţa şi opera lui- în premieră pentru România.

(mai mult…)

Go TIFF 2018, GO!!!

Posted: 26/05/2018 by michaelaplaton in Film
Etichete:, , , , ,

Nu o singură dată am afirmat că am cu Clujul o afinitate electivă, o iubire tainică, aproape ca o trădare- cum ai pentru un oraş în care te-ai exporta subit dacă ar fi să poti să o faci luând totul de la capăt. Aşa că o ocazie precum TIFF-ul, o întâmplare şi o aventură în chiar urbea ce face obiectul interesului meu nedisimulat- m-au incitat într-un mod absolut şi mi-au imprimat o viteză iniţială remarcabilă. Întâi de toate de îndată ce intri în atmosfera festivalului eşti ancorat definitiv de un curent magic care o să te tragă peste tot şi o să te susţină în tot ce vrei să faci, să vezi, să explorezi cu interes autentic, provocarea absolută fiind să alegi din oferta generoasă de vizionări, întâlniri, dezbateri, happeninguri, workshopuri, expoziţii, ateliere şi ce cu gândul nu gândeai! Abia cu programul în faţă te simţi ambuscat de opulenţa de opţiuni, şi încerci să îţi reaminteşti ce ştiai despre stabilirea listei de priorităţi! Oricum ai face- dai greş si gâştigi totodată- o dihotomie posibilă doar în spaţiul temporal al festivalului! Căci pentru orice ai opta eşti într-un real câştig, pierzând în acelaşi timp ocaziile rămase valide prin imposibilitatea de a fi ubicuu.

(mai mult…)


Am început numărătoarea inversă până la startul acestei ediții!

Muzica live și expoziții, în programul fiecărei zile la TIFF 2018

Concertele de jazz, funk, rock și electro-pop se vor ține lanț și în acest an la Casa TIFF, iar lucrările unora dintre cei mai apreciați artiști autohtoni vor putea fi admirate în cadrul expozițiilor și instalațiilor găzduite de spațiile-partenere. Istoria, muzica și influența marilor cineaști asupra artei contemporane devin subiectele evenimentelor speciale care vor condimenta programul celei de-a 17-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania.

(mai mult…)

TIFF 2018, ocazie pentru întâlniri memorabile!

Posted: 09/05/2018 by michaelaplaton in Film
Etichete:, ,

Actorii Anna Széles și Dan Nuțu, omagiați la TIFF 2018

Una dintre cele mai fermecătoare actrițe din cinematografia românească, Anna Széles va primi Premiul pentru întreaga carieră la cea de-a 17-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania, în onoarea celor peste 50 de ani dedicați teatrului și filmului. Tot la gala de închidere din 2 iunie de la Teatrul Național, actorul și producătorul Dan Nuțu va fi distins cu Premiul de excelență pentru merite artistice deosebite.

(mai mult…)

APROAPE TOTUL despre TIFF 2018

Posted: 08/05/2018 by michaelaplaton in Film
Etichete:

 

Câteva zile ne mai despart de surprizele celei de-a 17-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania. Între 25 mai și 3 iunie, cel mai mare eveniment din România dedicat artei și industriei cinematografice va aduce la Cluj-Napoca sute de proiecții, titluri clasice și filme în premieră absolută, o selecție solidă de evenimente ce îmbină filmul cu muzica, expoziții, workshop-uri inovatoare, dezbateri și petreceri grandioase. Programul din acest an include nu mai puțin de 227 producții –178 de lungmetraje și 49 de scurtmetraje din toate colțurile lumii. Sute de invitați români și străini, reprezentanți de seamă din lumea filmului, și-au confirmat deja prezența la TIFF.17. Alături de echipa organizatorică, peste 400 de voluntari se vor ocupa  de buna desfășurare a evenimentelor.

(mai mult…)


Marele albastru pe cel mai mare ecran din România, în prezența protagonistului Jean Marc-Barr

Unul dintre cele mai importante filme-cult ale anilor ’80, Marele albastru (Le grand bleu / The Big Blue, r. Luc Besson), revine în România pe marele ecran din Piața Unirii la aniversarea a 30 de ani de la lansare. Proiecția-eveniment va încheia cea de-a 17-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania, pe 3 iunie, de la ora 21:45, în prezența actorului Jean Marc-Barr, și va fi dublată în program de prezentarea spectaculosului documentar Omul-delfin (Dolphin Man, 2017) despre povestea legendarului scufundător Jacques Mayol care l-a inspirat pe Besson.


Inspirat din fapte reale, Marele albastru (1988) urmărește evoluția prieteniei dintre Jacques Mayol (Jean Marc-Barr) și Enzo Maiorca (Jean Reno), doi scufundători a căror legătură se naște încă din copilăria petrecută în Grecia și care se transformă de-a lungul timpului într-o adevărată rivalitate sportivă. Dragostea pentru adâncimile oceanice și dorința puternică de a înregistra noi și noi recorduri, chiar cu prețul vieții, sunt ilustrate în imagini care îți taie respirația, pe fundalul sonor al memorabilei muzici compuse de Eric Serra. Prezentat în 1988 la Festivalul de la Cannes în afara competiției, Marele albastru a primit opt nominalizări la Premiile Cesar și a devenit cel mai mare succes național de box-office, cu peste 9 milioane de bilete vândute doar în Franța. Jacques Mayol însuși a contribuit la scrierea scenariului, iar la moartea lui din 2001, președintele Jacques Chirac l-a descris ca fiind ,,un simbol nemuritor al generației Big Blue’’.

Născut în RFG dintr-o mamă franceză și un tată american, Jean Marc-Barr a fost nominalizat în 1989 la Premiile Cesar pentru interpretarea personajului principal din Marele albastru. Este unul dintre actorii preferați ai regizorului Lars Von Trier (cu care a lucrat, printre altele, la Europa, Breaking the Waves, Dancer in the Dark, Dogville și Nymphomaniac) și a debutat în 1999 ca regizor, scenarist și producător cu Lovers. Anul acesta, Jean Marc-Barr se numără printre invitații speciali ai TIFF și va fi prezent la proiecția din Piața Unirii a filmului care i-a adus renumele internațional.

Tot în prezența actorului, publicul TIFF va putea urmări documentarul Dolphin Man (2017), regizat de Lefteris Charistos. Povestită chiar de Jean Marc-Barr, viața revoluționarului scufundător Jacques Mayol, cel care a reinventat relația intimă dintre adâncimile apelor și profunzimea conștiinței umane, este ilustrată cu imagini rare din arhivele anilor ’50, inserate printre cadre subacvatice spectaculoase și mărturii ale celor care l-au cunoscut pe ,,omul-delfin’’. Documentarul a fost lansat în toamna anului trecut, la Festivalul de la Salonic și este nominalizat la premiile Academiei de Film din Grecia ce se vor decerna luna viitoare.

www.tiff.ro | FB: TransilvaniaIFF | Twitter: TIFFRomania | Instagram