Cel dintâi lungmetraj regizat şi co-scris de Dorian Boguță ar putea fi surpriza acestui început de an, căci scenariul pune în ţesătura unui policier care ar putea părea unora comun- sumedenie de probleme morale, etice, psihanalitice. Şi o face cu minuţie, cu atenţie la sensuri şi nuanţe şi mai ales la relaţiile care au şi subtilităţi dar şi implicaţii ce aduc elementul special al acestei pelicule.
Urma, lungmetrajul de debut al regizorului și actorului Dorian Boguță, va fi proiectat în această seară, 30 septembrie, în premieră mondială, la Festivalul Internațional de Film Francofon de la Namur (Belgia). Pe covorul roșu, la proiecția de gală, vor fi prezenți Dorian Boguță, alături de actorii Mădălina Ghenea, Marin Grigore, Irina Rădulescu și producătoarea Oana Giurgiu.
Jesús del Cerro ne prezintă HAWAII, o poveste despre cum să ajungi la o moștenire de 3 milioane de dolari într-o vreme când un singur dolar deținut în casă era motiv să-ți pierzi libertatea pe viață.
HAWAII este un film de acțiune, despre dragoste, dar și despre bani cu care îți poți cumpăra dacă nu fericirea, măcar libertatea de a alege să fii nefericit.
In rolurile princupale ii vom vedea pe Andi Vasluianu si pe Dragos Bucur, iar personajul-cheie feminin este interpretat de Cristina Flutur, câștigătoare în 2013 a premiului de interpretare feminină la Festivalul Internațional de Film de la Cannes pentru rolul din filmul După dealuri. Distribuția este întregită de Constantin Cojocaru, Rodica Lazăr și Gheorghe Ifrim.
HAWAII este regizat de Jesús del Cerro și este o producție Actoriedefilm.ro, în colaborare cu Indie Studio, realizată cu sprijinul CNC.
Filmul este distribuit de Ro Image 2000 și se va lansa în cinematografele din România pe 17 noiembrie 2017.
S-ar părea că anul acesta s-a deschis sezonul la thrillere în cinematografia româna, de vreme ce, după TUDO al lui Iura Luncaşu avem acum această producţie semnată ca scenariu şi regie de Bogdan Mirică. Iar dacă primul alegea o abordare mai light a genului, mai mult pe sugestie, în stil blair- witch project, cel de-al doilea optează pentru o variantă viscerală, care îţi induce o emoţie acută şi te lasă într-o perplexitate nemaîntâlnită de mult în cinematografia noastră.
Amândouă însă fac asta în stilul carpato-dunărean clasicizat de Mioriţa, Moara cu noroc sau Baltagul, iar ceea ce ne sperie cu adevărat nu este ce am fi tentaţi să credem, ci oamenii reduşi la dimensiunea lor animalică, ilustrând celebrul citat din Plaut “homo homimi lupus”- fără sentimente, fără morală, fără limite, banul, câştigul, puterea fiind singurele criterii de acţiune şi scopul suprem în viaţă.
De la început vreau să vă spun că mă bucur că avem şi noi o Anne Hathaway a noastră; poate chiar mai modestă, mai talentată şi chiar mai frumoasă. Nu reacţionez vocal la filme, dar după vizionarea de presă nu m-am putut abţine (ca şi în reclama cu biscuiţii: tu nu eşti pregătit, dar eu nu mă pot abţine) şi am strigat: Bravo, Raluca Aprodu. În noul film al Cristinei Iacob ea îi dă replica lui Dragoş Bucur, un actor excelent pe care l-am descoperit odată cu filmul Marfa şi banii, al lui Cristi Puiu şi apoi să îl urmăresc după ce am văzut Furia, în regia lui Radu Muntean. Şi replica e pe măsură, chiar dacă Raluca e mai puţin cunoscută publicului larg. A fost fata care a apărut în reclamele dulci, apoi fata care apare în clip sau fata care joacă în filme. Şi să ştiţi că e şi fata care joacă în piese de teatru (acum e în „Happy End”, în regia lui Alex Bogdan, alături de Tudor Istodor). (mai mult…)
În weekendul trecut am avut parte de o experiență inedită.Într-atât de specială a fost, încât aș spune că am trăit un experiment sui generis, ca participanți la prima vizionare cu public a filmului Alt Love Building, care ne-a azvârlit nu doar în decorul și locul filmărilor, dar ne-a dat șansa să și jucăm o scenă din film, devenind practic parte din aventura creatoare a acestei pelicule. Și așa implicați -deci subiectivi- am văzut un film în care s-a investit mult suflet, cu un scenariu care reiterează mult din precedentul, dar care acum este mai matur, deși a debarcat nebunia aia frumoasă, efervescentă și o parte din prospețimea din Love Building. În primul rând mi s-a părut interesantă modalitatea în care povestea se dezvaluie secvențial (ca în peliculele experimentale) dialogul bine susținut care este sursa comicului de limbaj și tipologia personajelor, într-atât de variată încât să nu fie monotone, într-atât de complexă încât să nu devină un element superfluu. (mai mult…)
Radiotopic 