Radiotopic

În deschiderea celei de a cincea ediții BIEFF a fost programat un film suprarealist al suedezului Roy Anderson, A Pigeon Sat on a Branch Reflecting on Existence! Un titlu mai greu de ținut minte in varianta originală și mai ușor și amuzant într-o traducere care ar putea suna așa:Un porumbel  stătea pe-o cracă și cugeta la nemurirea sufletului. A fost o alegere bună pentru un circuit festivalier, pentru că publicul care vine la așa ceva se așteaptă la filme în care abundă situațiile fără logică și sub semnul ridicolului. Acum 14 ani regizorul a luat Premiul Juriului la Festivalul de Film de la Cannes pentru Songs from the Second Floor, iar acum două luni a primit Leul de Aur la Festivalul Internaţional de Film de la Veneţia. Admirabil mod de a încheia o trilogie începută cu filmul mai sus amintit, continuată cu You, the Living și finalizată cu această ultimă călătorie printre destinele umane.

Aparent, personajele principale sunt doi agenți de vânzări care comercializează obiecte absurde (colți de vampiri extra lungi, mască din latex înfățișând un moș știrb sau cutiuțe, nu muzicale, ci din care se aude un râs horror, ca în shooter-ul pe care-l jucam cu ani în urmă – Kiss: Psycho Circus: The Nightmare Child) și care se ceartă permanent ( ca Stan și Bran), dar se și iartă. În jurul lor roiesc personaje absurde, grotești cărora nu le cunoaștem poveștile și care nu au legătură la prima vedere cu aceste triste figuri. Fețele fardate cu alb sunt în continuare prezente pentru a sugera dispariția unor sentimente, dar și faptul că viața este și tragedie și comedie. Sau poate sugerează transformarea unor oameni în zombi, chiar în propriile lor vieți… E interpretabil!

Acum mai mult de 20 de ani în urmă, stăteam de vorbă cu un suedez care îmi spunea trist, în timp ce fotografia bălegarul de pe șoselele patriei, că saltul mare pe care l-a făcut sistemul suedez a generat pierderi de fragmente de istorie. Și poate din acest motiv și Anderson include secvențe istorice din timpul campaniei lui Carol al XII-lea împotriva rușilor conduși de Petru I al Rusiei, cand după înfrângere a început declinul Suediei. Dar maniera de includere în peliculă și realizarea sunt mărețe: regele Carol se întoarce în lectică și are nevoie la toaletă, dar ghinion: toaleta este ocupată. Iar barul în care intră regele este unul din prezent, personajele din trecut au dialog cu cele din prezent. Așa că această trilogie poate fi considerată o metaforă a societății suedeze actuale, unde am întâlnit situații în care beția era distracția maximă, relațiile între oameni sunt reci și nebunia ar putea da culoare unei vieți monotone.

Și dacă porumbeii pot număra, pot efectua operaţii aritmetice simple, de ce nu ar putea și reflecta la teoria existențialistă?

Cât despre festival, nu pot să nu îmi amintesc versurile unei piese scrise de un personaj tot atât de cunoscut și pitoresc, Cole Porter , celebrul compozitor american ce clama experimentul  la începutul anilor ’30:

Experiment.
Make it your motto day and night.
Experiment
And it will lead you to the light.
The apple on the top of the tree
Is never too high to achieve,
So take an example from Eve,
Experiment.
Be curious,
Though interfering friends may frown.
Get furious
At each attempt to hold you down.
If this advice you always employ
The future can offer you infinite joy
And merriment,
Experiment
And you’ll see!

SO …GO BIEFF!

Regizor: Roy Andersson

Scenariu: Roy Andersson

Cu:Holger Andersson, Nils Westblom, Charlotta Larsson