Dalibor Matanić este scenarist și regizor, autor a nouă lungmetraje premiate, printre care The Cashier Wants to Go to the Seaside (2000), debutul său, un succes de casă și de critică, și Fine Dead Girls (2002). A regizat și scurtmetraje, piese de teatru, reclame și este membru al Academiei Europene de Film.
În Zvizdan (The High Sun) sunt prezenţi aceiaşi doi actori într-un triptic al iubirii interetnice, care se desfăşoară la distanţă de 10 ani: în anul 1991, în 2001 şi în 2011, dar în poveşti diferite şi cu personaje diferite. Foarte buni actorii care sunt puşi să joace frustrarea sau furia, uneori fără să vorbească, alteori prin gesturi mărunte, iar regizorul (care e şi scenarist) deşi are numai 40 de ani, dovedeşte o înţelepciune demnă de un sfat al bătrânilor.
Nu se vorbeşte mult şi nu sunt reacţii majore până în momentul în care personajele se intersectează pe acelaşi subiect: conflictul, care într-un fel sau altul a afectat fiecare persoană din ambele tabere. Peisajul este unul pictural, iar directorul de imagine- Marco Brdar- creează scene subtile pentru fiecare etapă, folosind dealurile, apa purificatoare, casele abandonate, vegetaţia, zidurile ciuruite de gloanţe şi chiar un festival techno-dance din zilele noastre.
Nu se pronunţă deloc cuvîntele sârb sau croat, asta pentru că regizorul insistă mai mult pe oameni şi nu pe popoare, iar fiecare întâmplare reprezintă, în ordine, începutul războiului, sfârşitul lui şi consecinţele acestuia.
Iubirea este prezentă, în fiecare din cele trei naraţiuni, între cele două etnii, sârba şi albaneză. Dar relaţia dintre sârbi şi albanezi este prezentată, mai ales în cea de a doua parte, ca o „dragoste cu năbădăi”, foarte specială şi în cel mai pur stil balcanic, o relaţie furtunoasă, pe cât de neliniştite si temperamentale sunt sufletele acestor două popoare. Şi drept dovadă stau căsătoriile mixte sârbo-albaneze ! Dar ce este remarcabil în această realizare cinematografică din 3 poveşti este prezentarea (şi se pare că aceasta este realitatea) femeilor ca având rol decisiv în apropierea dintre aceste două popoare. Bărbaţii sunt cu războiul şi politica, ei sunt „forţa”, iar femeile răspund cu iubire şi iertare.
Mesajul lui Matanic este şi amar şi trist: Iubirea e puternică, dar războaiele dăinuiesc în minţile celor care le-au trăit şi după terminarea luptelor sângeroase, iar urmele sunt vizibile şi rănile nevindecate.
Regizor: Dalibor Matanić
Scenariu: Dalibor Matanić
Cu: Tihana Lazović, Goran Marković, Nives Ivanković, Slavko Sobin, Dado Cosić, Stipe Radoja, Trpimir Jurkić, Mira Banjac
Radiotopic 