Zakk Wylde – Bleed for me, I’ve bled for you

Posted: 04/08/2015 by MarcelPlaton in Concert
Etichete:, , , , , , , , , , , , , ,

zakk4Am lăsat să trecă 8 zile de la concertul Black Label Society de la Arenele Romane, pentru că am o vorbă: senzaţiile de după un show plin de energie trebuie decelate! De exemplu, foarte bine mi-a rămas în minte cântarea de la Sofia, din 23 iunie 2005, când Zakk cânta 7 (șapte) piese în deschidere la Black Sabbath, pe stadionul Lokomotiv, din capitala bulgară. Pe atunci îşi promova albumul Mafia și fiindcă Zakk Wylde era chitaristul lui Ozzy, a avut onoarea de a deschide un concert antologic, pe care cu greu îl voi uita, mai ales că am văzut Black Sabbath în formula originală (ce deschidere de cîntare cu NIB și bis cu Sleeping Village, apoi Children of the Grave…of, of!). zakk5Dar revenind la BLS vreau să vă spun că acum am avut mai mult timp să mă bucur de prestația centurionului Wylde și a gladiatorilor săi (pentru că BLS era vedeta): John (JD) DeServio – bass, care îi este credincios din 1999 (a mai avut scăpări, dar a revenit în trupă în 2005 și, iată, au trecut 10 ani și încă rezistă) și doi mai proaspeți, Jeff Fabb – drums din 2012 și Dario Lorina – rhythm guitar din 2014 și până în prezent. Luni seara societatea condusă de Zakk a sunat legat, ca un marș disciplinat al unor membri Hell’s Angel. Inițial am cam mârâit la felul în care i s-a auzit vocea, dar după 3 piese s-a rezolvat, cât de cât! Am avut parte de putere și viteză, iar pe la jumătatea concertului, după Damn the Flood, de pe Catacombs of the Black Vatican, s-a dezlănțuit fiara! Mâna stângă îi alerga frenetic pe grif, în timp ce dreapta ”scărmăna” aparent lent, dar viguros, corzile. Cap coadă am văzut un concert plin de rezistenţă şi tonuri bine definite. Schimbările de instrumente (chitara cu grif dublu, tot bulls-eye, apoi Gibson ZV , Dean Splittail, Epiphone Graveyard, care chiar arată a sicriu, etc) fac parte din scenografia, deloc gratuită, a unui muzician care ştie clar cum trebuie să sune fiecare capitol din povestea pe care o spune celor care vor să asculte ceva simplu, fără fanfaronadă, dar energic. Trupa ar putea foarte bine să se numească Zakk Wylde Society, pentru că el e un one man show, fără a minimaliza contribuţiile celorlalţi muzicieni. Ei „sunt de acolo”, execută ireproşabil sarcinile pe care le au, dar atitudinea vine de la masivul chitarist (care uneori se urcă şi pe o mică scenă, pentru a-şi mări statura, ca o cobră care îşi măreşte gluga atunci când vrea sa impresioneze).

Zakk3Dar peste toate aceste detalii mai puţin importante, dar necesare, se aşterne tehnica instrumentală a sudistului cu rădăcini olandeze! Aparent pare simplu, dar ceea ce face este extrem de dificil: Zakk cântă un mix de southern rock cu heavy metal, hard rock, blues şi chiar country! Şi a cânta country este complicat: panaţia şi ciupitul corzilor, de multe ori în acelaşi timp, este greu de realizat şi ai nevoie de mult exerciţiu şi talent pentru execuţii ireproşabile. Apoi să amintesc şi viteza de execuţie şi precizia matematica a solo-urilor, dar peste care tronează feeling-ul, acel ceva pe care foarte mulţi chitarişti nu îl au!

În plus, Zakk cântă şi cu vocea, un amestec de Ozzy, altoit cu Hank Williams III (un cântăreţ country, dar care a fost şi basist în trupa lui Phil Anselmo, Superjoint Ritual- vedeţi că toate se leagă?). Apropo de Pantera, de fapt de Dimebag, cred că Zakk Wylde este printre puţinii muzicieni care de la tragica dispariţie a chitaristului, din decembrie 2004, nu contenesc să îl amintească şi să-i mulţumească pentru prietenie, pentru ceea ce a fost şi a lăsat pe acest pământ.

Iar felul în care o face e mai mult pe mimică şi atitudine…Zakk nu schimbă multe vorbe cu publicul, are momente când e ursuz, iar tonul vocii e aparent monoton, dar dinamica şi explozia riff-urilor sunt cele care întregesc brand-ul Black Label Society. Chitarele Les Paul customizate şi cu desenele bulls-eye sunt o altă marcă ZW, iar când am văzut momentul în care a schimbat Les Paul cu Karl Sandoval V, am crezut că e cu un Flying V, o greşeală pe care o fac mulţi amatori ca mine. De aceea mai e cunoscută drept Polka-dot V, chitară folosită de Randy Rhoads.

zack.polka4_RandyRhodes

Este clar că acest mare om care a pus mâna pe chitară la 8 ani şi de atunci nu a mai lăsat-o, este dedicat instrumentului cu corzi şi că toată viaţa asta va face spre bucuria fanilor şi a instrumentiştilor. În cei 17 ani de când a înfiinţat BLS, a strâns numeroşi fani (numiţi Berserkeri), are 4 copii, iar doi dintre ei se numesc Hendrix şi Sabbath Page. La fiecare final de concert îşi sărută chitara într-un gest plin de pasiune şi credinţă. Long live, Zakk Wylde!

Zakk-Wylde-Erickson-1

Photo and thanks to Rockstage

Setlist BLS

The Beginning… At Last

Funeral Bell

Bleed for Me

Heart of Darkness

Suicide Messiah

My Dying Time

Damn the Flood

Guitar Solo

Godspeed Hell Bound

Angel of Mercy

In This River

The Blessed Hellride

Concrete Jungle

Stillborn

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s