HBO ne oferă zilele acestea un spectacol al uimirii şi căutării în această splendidă parabolă despre iubire, moarte şi viaţă, care se numeşte Cirque du Soleil: Worlds Away. Conceput ca un film fantastic, spectacolul lui Andrew Adamson a fost lansat în 2012 şi este o poveste iniţiatică ce translează nu doar timpul- spaţiu, ci şi 5 elemente pe care le modulează într-un scenariu de poveste ce uneşte: apă, aer, pământ, foc şi …suflet. Şi nu trebuie să vă mire în nici un fel filiaţiile şi citatele explicite din Avatar, de exemplu, dacă aflaţi că James Cameron este producătorul acestui magnific spectacol.
Centrat pe o poveste de dragoste care se confruntă cu o brutală despărţire, spectacolul explorează lumi pe firul conducător al dragostei aflate în căutarea perechii, a celuilalt menit să întregească sfera.
De la incursiunile într-un ocean imaginar cu animale fabuloase care se mişcă parcă în imponderabilitate, la numere inimaginabile de contorsionism, trapez, free climbing, bascule şi trambulină, totul se întâmplă într-un univers miraculos, suprarealist care ne trimite nu doar la celebrul Avatar al lui Cameron, dar şi la lumile lui Lewis Caroll sau Terry Gilliam sau la poveştile din Spărgătorul de nuci sau Crăiasa Zăpezii.
Înşiruirea momentelor se succede într-un decor halucinant, un microcosmos labirintic , paradoxalul ei personaj colectiv completându-l de minune şi lăsând la fiecare nouă etapă un moment pentru solo-uri cu numere de excepţie. Într-o scenografie polişată extrem, cu costume fabuloase, imaginarium-ul este pe rând balet, circ, pantomimă, operă- rock, sculptură cinetică, metaforă şi vis.
Povestea căutării iubirii se inserează pe o coloană sonoră ea însăşi personaj, Benoit Jutras şi Stephen Barton reuşind un melanj care potenţează acţiunea şi ne conduce prin poveste pe piese clasice Beatles sau Elvis , dar adaugă şi tensiunea parţilor simfonice, totul într-un flow auditiv şi narativ fără cusur.
Nu e de mirare aşadar că dacă te uiţi la câteva cadre, nu te mai poţi opri până la finalul care te lasă vrăjit şi încărcat de iubire, căci DA, ea triumfă până la urmă şi ne oferă în zborul protagoniştilor – cea mai frumoasă, mai fluidă şi mai sensibilă declaraţie de iubire suspendată văzută vreodată. Nu doar că ea pare încununarea dezideratului perpetuu al omenirii: zborul, dar este totodată şi suma celor mai delicate gesturi născute din dragoste care se pot vedea. Reuniţi până la final în interiorul sentimentului tutelar al personajelor, cei doi artişti plutesc prin aer şi prin sufletele noastre într-un balet exceptional, Erika Linz şi Igor Zaripov oferindu-ne clipe suspendate ireale. Şi totusi este un spectacol care s-a jucat în Las Vegas de 7 ori, ficţiunea venind să ne ofere o variantă pe care o opune realităţii cotidiene într-o oră şi 37 de minute de poveste.
Această veritabilă cavalcadă psihedelică ce ne poartă într-un univers oniric paralel este în fapt un colaj din alte 7 spectacole Cirque du Soleil, având o evidentă virtute unificatoare, finalul filmului lăsându-ne fără glas după acel pas de deux printre stele al celor doi îndrăgostiţi, ca şi când ar fi singuri în univers.
Vă sfătuiesc aşadar să nu pierdeţi această aventură imaginativă genial regizată şi construită de Andrew Adamson, pe care ne-o oferă zilele acestea HBO. Un spectacol într-atât de complex şi complet, încât aş zice că e metafizic, aşadar mai mult pentru adulţi decât pentru copii.
Regizor: Andrew Adamson
Scenariu: Andrew Adamson
Cu: Erica Linz, Igor Zaripov, Lutz Halbhubner, John Clarke, Dallas Barnett
Radiotopic 