Posts Tagged ‘Adrian Titieni’


Filmul „5 Minute / 5 Minutes Too Late”, scris și regizat de Dan Chișu, cu Mihai Călin și Diana Cavallioti în distribuție, va avea premiera mondială în competiția celei de-a 35-a ediții a Festivalului Internațional de la Varșovia, care se va desfășura în perioada 11 – 20 octombrie 2019.

(mai mult…)

Publicitate

ana-mon-amour-334404l-1600x1200-n-edc42a19

Acest nou film semnat de Călin Perer Netzer reuşeşte să fie surprinzător de la primele secvenţe, începând abrupt şi azvârlindu-ne în desfăşurare fără să ne pregătească în vreun fel, cu toate că mai apoi intriga se ţese relativ lent, stratificându-se treptat. Inspirat construit pe osatura unor şedinţe de psihoterapie, Ana, mon amour porneşte de la romanul lui lui Cezar Paul Bădescu şi valorifică acest text într-un scenariu pe care acesta îl partajează cu Călin Netzer şi cu talentata şi plurivalenta Iulia Lumânare, actriţă, scenaristă şi producătoare.

(mai mult…)


afis

Am impresia că Adrian Sitaru este setat cumva pe modul “la foc continuu”, de vreme ce în 2016 a punctat nu cu unul, ci cu două filme notabile. Primul a fost incitantul Ilegitim, după un scenariu inedit şi şocant pe care regizorul îl partajează cu Alina Grigore (protagonista filmului alături de Robi Urs) – iar cel de-al doilea- acest FIXEUR, o peliculă (puţin cam prea) echilibrată din mai toate punctele de vedere, excelent condusă şi jucată.

(mai mult…)


live-in-regia-lui-vlad-paunescu-din-15-mai-in-cinematografe-305050

Primăvara asta a venit cu o avalanşă de premiere româneşti, ale căror virtuţi ne fac să ne bucurăm că avem o cinematografie din ce în ce mai puternică şi mai valoroasă.

LIVE, ultima producţie Castel Film, în regia lui Vlad Păunescu , după un scenariu bicefal pe care acesta îl semnează alături de Mihai Mănescu, este un film care te problematizează, îţi pune nişte întrebări şi- prin finalul oarecum happy, îţi implantează şi ideea că se poate lupta cu sistemul. Şi chiar se poate, dacă ai virtuţi de kamikaze sau eşti îndeajuns de masochist încât să încerci! În ceea ce mă priveşte am aceste înzestrări naturale şi cred că dreptatea prevalează întotdeauna, şi că până la final fiecare primeşte ce i se cuvine, conform cu o justiţie imanentă care nu uită şi nu iartă. Am apreciat aşadar scenariul hollywoodian de-a dreptul, perfect calibrat şi cu destule volute încât să te țină captiv în poveste. Faţă de acest “schelet” sănătos şi proporţionat, avem personajele filmului care pe alocuri devin cabotine, care forjează cam mult teatralizând, dar care crează câteva tipologii demne de menţionat. (mai mult…)