Și dacă ești chitarist- e greu să urmărești degetele suedezului pe grif, iar dacă ești neinițiat, te bucuri ca papleacă când face o pauză, flutură degetele prin aer sau își duce palma la ureche și se uită în public așteptând să audă aplauze.

YM

În primul rând vreau să îi mulțumesc Monicăi (PR-ul celor de la German Quality Entertainment) pentru invitație, dar și pentru faptul că a avut timp pentru cei din presă. Apoi îi mulțumesc lui Malmsteen că a venit în România (i-am mulțumit și la aeroport , înainte de concert, dar nu a catadicsit să răspundă) și celor care l-au adus pe Maestro.

Acum referitor la concert:

Marshall

Când am văzut pe scenă 15 Marshall 4×12 și 25 de Marshall heads am zis că vom decola cu forțaj din Sala Palatului. Dar în afara faptului că a fost tare, a fost un sunet plat și rece, cu inexactități și microfonii! Noroc că la anumite execuții ale virtuozului eram atât de fermecat, că uitam cum sună. Și sincer să fiu, cred că unele dintre Marshall-uri erau doar de formă, la cât de infantil e suedezul.Pentru fotografii profesioniști (că de cei cu”savoniere” m-am săturat, nu fac decât să încurce și să deranjeze) luminile de pe scenă au fost intenționat prost echilibrate, atât ca intensitate, cât și cromatică.Am avut parte de culoare roșie 70% și albastru 30%, dar ce contează detaliile, atunci când tu vrei să le ascunzi?

Din punct de vedere a primei veniri în România setlistul a fost corect, exceptând faptul că a cântat cam puțin pentru repertoriul lui generos!

Am auzit și o glumă de doi lei spusă de basistul Ralph Ciavolino, pe care o tot plimbă de vreo doi ani și chiar nu are haz: There are two man-made objects visible from space: the Great Wall of China and the “Great Wall of Malmsteen”. Mă lași???

NAMM2009YngwieMalmsteen1

Cred că dacă îl vedeam pe viking în anii 80 aș fi fost nu extaziat, ci copleșit de game și arpegii, de pattern-urile de exerciții de vioară și de împletiturile de moduri frigiene, ioniene, lidiene sau mixolidiene, ca să pomenesc numai câteva…Așa, acum am rămas destul de detașat, văzându-l axat doar pe demonstrații tehnice, care dau bine în concert și mai puțin pe compozițiile care chiar transmit, ce-i drept și datorită muzicienilor din trupă și vocaliștilor pe care i-a avut (Jeff Scott Soto, Mark Boals, Joe Lynn Turner, Michael Vescera, Doogie White și mai nou Tim „Ripper” Owens). Și a mai fost o problemă: l-am văzut cu acești băieți – Nick Marinovich – vocal, keyboards, Ralph Ciavolino – bass, backing vocal, Mark Ellis – drums- care nu sunt răi, dar nici niște minuni. Și m-am mai convins de vorba aia care circulă printre chitariști: arta în chitară nu se măsoară cu metrul, dar nici cu vitezometrul.

Apropos de ai noștri chitariști din sală: ei au fost fericiți după acest concert, i-am văzut, iar cu unii am și vorbit! Îi înțeleg perfect și îi respect pentru ceea ce fac! Dar eu aș fi vrut să cânte, așa cum a făcut-o în alte concerte melodii Hendrix sau Blackmore (două nume majore pentru formarea lui ca muzician), si nu numai influențe și arpegii delirante de la Niccolò Paganini.Am fost totuși mulțumit de părțile acustice cântate pe Ovation.

În final mi-am adus aminte de schimbul de replici din filmul lui Milos Forman – Amadeus (fac ce fac și tot la film trag!), când monarhul luminat Iosif al II-lea îi spune lui Wolfgang Amadeus Mozart: ceea ce faceți este minunat și un lucru de calitate, dar sunt totuși cam multe note! Dacă ați mai tăia câteva, ar fi totul perfect! La care Mozart îi dă replica: Și la ce note v-ați gândit, Maiestate?

Parcă ar fi fost bine dacă ar fi cântat și shrederul nostru mai puține note, dar dacă mă întrebați care ar fi notele alea, nici eu nu aș putea să vă răspund.

All in all mă bucur că am avut șansa să îl aud în concert pe Malmsteen, dar aș fi fost înmiit mai bucuros dacă mi-ar fi transmis o altă vibrație, nu doar pe aceea a unui virtuoz.

Reclame
Comentarii
  1. […] Apropos de ai noștri chitariști din sală: ei au fost fericiți după acest concert, i-am văzut, iar cu unii am și vorbit! Îi înțeleg perfect și îi respect pentru ceea ce fac! Dar eu aș fi vrut să cânte, așa cum a făcut-o în alte concerte melodii Hendrix sau Blackmore (două nume majore pentru formarea lui ca muzician), si nu numai influențe și arpegii delirante de la Niccolò Paganini.Am fost totuși mulțumit de părțile acustice cântate pe Ovation. Puteți citi textul în întregime aici! […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s