Anul trecut Naomi Kawase ne propunea Still The Water, un film cu atât de puţine dialoguri încât ne şoca aproape pe noi , europenii, pentru ca acum să vina cu o poveste înduioșătoare cu un parfum delicat ca al florii de cireș. An este într-atât de japonez ca esenta încât suntem deopotrivă fermecați și șocați de felul în care oamenii acestei culturi milenare au cultivat o relație simbiotică și contemplativă cu natura. Ei se uimesc în fața grandorii și frumuseții acesteia cu un suflet care rămâne mereu de copil, florile, vântul, plantele le vorbesc despre călătoria lor prin lume, iar respectul înseamnă în spaţiul acela cu totul altceva. (mai mult…)
