Nominalizată de două ori şi câştigătoare a unui premiu la Cannes si a unui Oscar, scriitoarea, scenarista, actriţa şi regizoarea Deniz Gamze Ergüven reuşeşte să ne dea cu Mustang o radiografie frustă a unei societăţi încremenite în obscurantismul altor vremuri, o imagine- din păcate încă reală şi în sec XXI- a unui sat din nordul Turciei în care mentalitatea nu a evoluat în nici un fel. Ca să nu iasă din aceste tipare înapoiate, oamenii zdrobesc fără scrupule destine, aranjează căsătorii menite să le satisfacă orgoliile bolnave şi duc la extrem metodele de oprimare a personalităţii juvenile.
Drama narează ca într-un cíné-vérité povestea a cinci orfane crescute de bunică şi unchi într-un stil inchizitorial, după gratii, într-o atitudine refractară care ar dori să le impună un stil de viaţă anacronic. Mustangul (calul sălbatic ce nu poate fi îmblânzit) este Lale, mezina rebelă cu o inteligenţă intuitivă şi cu o determinare egale cu dorinţa de a evada din închisoarea care le este casă. Tot ea este aceea care se razvrăteşte şi îşi asumă şi salvarea uneia dintre surori, cu un curaj pe care numai disperarea îl poate da.
Înduioşător până la lacrimi este felul în care copilăria vrea şi găseşte mijloace să suplinească toate lipsurile, atunci când are un minimum de confort afectiv. Fetele, deşi zăbrelite şi deprivilegiate se joacă pe terenuri imaginare de tenis, se bălăcesc într-o mare fictivă şi o ascultă fascinate în scoici ireale! Momentul îmi aminteşte de un altul similar din Timbuktu, filmul africanului Abderrahmane Sissako, în care am văzut cea mai absurd ireală scenă, aceea în care –într-un balet abstract- niște tineri joacă un meci de fotbal …fără minge. Și totuși în mișcarea piciorului către un balon imaginar este și voluptatea, dar și forța unui șut real, în lupta pentru cucerirea mingii este încleștarea adevarată a unor adversari care și-o dispută, iar în poartă saltul real ascunde în el și dorința de victorie, dar și copleșitoarea nebunie a unei societăți dominate de obscurantism și prostie. Peste toate însă speranța , imaginația și visul lasă încă porți deschise și dă șanse de evadare.
Morala din Mustang este amară, dar optimistă, căci – la fel ca într-un slogan motivaţional american: dacă vrei, poţi! Şi cu tot acest final deschis şi încrezător în viitor, filmul are un tragism implicit care ne urmăreşte pe tot parcursul, şi pe care muzica precum o litanie îl amplifică până la sfâşiere. Destinele celor cinci surori iau întorsături diferite şi vă invit să mergeţi să îl vedeţi.
Un film intens (nu prea pe placul celor cu idei conservatoare), care ne revoltă şi ne face să ne gândim că există încă multe locuri în lume în care societăţile nu au făcut saltul către civilizaţie.
Regizor: Deniz Gamze Ergüven
Scenariu: Deniz Gamze Ergüven, Alice Winocour
Cu: Günes Sensoy, Doga Zeynep Doguslu, Elit Iscan, Tugba Sunguroglu, Ilayda Akdogan, Nihal G. Koldas
Radiotopic 