Când aştepti cu nerăbdare un film imediat ce l-ai văzut pe precedentul, când deja iubeşti un personaj (sau mai multe!), când eşti în atmosfera lui şi trepidezi de la primele cadre, se cheamă că eşti gata vrăjit, şi tot ce vei vedea o să te umple de energie şi o să te bucure. În poziţia asta mă găsesc eu faţă de Guardians of the Galaxy 2, regizat şi scris de James Gunn, care recidivează într-un mod minunat cu acest proiect funny, bine construit şi echilibrat.

Sincer, nu prea mă dau în vânt după filmele cu inflaţie de supereroi, dar recunosc faptul că ele sunt o formulă de marketing de succes, căci fiecare spectator îşi poate găsi idolul, iar cu cat ei -idolii- sunt mai mulţi şi mai variaţi, cu atât mai amplă este şi plaja publicului ţintă.

Iar Gardienii Galaxiei 2 reuneşte câteva personaje adorabile cu totul, pe care le placi fără să fie nevoie să te străduieşti, căci relaţiile dintre ei sunt speciale, dialogul plin de un umor benign, iar soundtrack-ul te cucereşte iremediabil, de departe cei mai iubili fiind Groot şi Rocket, personajele fantastice ale peliculei, care adaugă o notă de spectaculos acestui SF minunat.

Acum trebuie să recunoaştem că e destul de greu să faci la doar 3 ani, o urmare, după ce ai livrat un film care a plăcut într-un mod unic, cu un script funny , cu eroi ce te cuceresc imediat, cu un soundtrack de milioane şi efecte speciale super faine. E o provocare pe care nu mulţi sunt capabili să o managerieze cu success, căci dacă ai punctat prima oară, nu e musai să fii capabil să repeti performanţa. James Gunn însă nu se face de râs, căci acest sequell nu ne dezamăgeşte, deşi personajele nu mai sunt noi, iar acţiunea o ia într-o direcţie “Quill oriented”, fără însă a-i dezavantaja pe ceilaţi. Dar de vreme ce Gardienii au scăpat de perioada în care se acomodau între ei , acum “familia” ne serveşte lecţia energiilor însumate şi a coeziunii echipei- singura situaţie în care se poate câştiga- morala aceasta valoroasă fiind dublată de aceea conform căreia contrariile se atrag. Aşa că avem şi ceva flirt, şi nişte poveşti de iubire ascunse, asta pe lângă ce aduc nou personajele apărute în acest “episod” al francizei: Ego este tatăl lui Peter, un zeu pe care începem prin a-l admira şi sfârşim prin a-l detesta, iar Mantis o extraterestră empatică ce îl slujeşte, dar care începe să înţeleagă până la urmă că poate să aleagă de partea cui să fie.

Efectele speciale sunt de cea mai bună „factură”, semn că s-a alocat copios din buget pentru CGI, iar  acţiunea în tromba ne târăşte prin poveste într-un ritm alert, „acţiune”  fiind cuvântul de ordine în acest SF.

Şi sigur că aşteptam coloana sonoră, pentru că la primul film ea ne-a luat pe sus cu piesele anilor 80 într-o selecţie memorabilă  de-acum, celebrele compilaţii pe casete audio ale lui Peter Quill.

Distribuţia este un punct forte, căci luaţi la un loc Chris Pratt, Dave Bautista, Zoe Saldana, Bradley Cooper ,Vin Diesel, Michael Rooker, şi Karen Gillan au deja o chimie, lor adăugându-li-se acum Kurt Russel si Elisabeth Debicki, eu rezonând însă la partitura pe care o interpretează actriţa canadiancă Pom Klementieff, care nu doar datorită machiajului reuseşte să ne convingă în rolul Mantis.

Una peste alta, urmarea este antrenantă, nostimă şi alertă, într-atât încât să nu-şi dezamăgească fanii căştigaţi în 2014, şi să genereze poate un alt val de admiratori până la urmatorul film. Căci primim informaţia asta explicit la final, împreună  cu schimbarea centrului de greutate pe adolescenţa lui Groot- ce pare a fi aceea a tuturor băieţilor ajunşi la vârsta aceea ingrată în relaţiile cu “părinţii”, diferenţa fiind că Groot este un fel de copac vorbitor de o singură propoziţie simplă, iar părinţii îi reprezintă familia extinsă a Gardienilor, toţi unul şi unul, adică o sumă de ciudaţi!

Aşa că om trai si om vedea, dar deja mai toţi am ieşit de la vizionare mormăind “I Am Groot” , aşa că – va întreb: ce aşteptări aveţi?!!

Regia: James Gunn

Scenariu: James Gunn, Dan Abnett, Andy Lanning

Cu: Chris Pratt, Zoe Saldana, Dave Bautista, Vin Diesel (voce), Bradley Cooper (voce), Michael Rooker, Karen Gillan, Sylvester Stallone, Kurt Russell, Elizabeth Debicki, Sean Gunn, Stan Lee, Pom Klementieff

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s